ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Adevărul de dincolo de magie (III)

On Ianuarie 28, 2015, in Dezvoltare personală, by Neculai Fantanaru

Realizează o expansiune a sensului realităţii către ceva mai vast, prin împletirea informaţiilor de care poţi fi conştient numai printr-o reconciliere a contradicţiilor propriei gândiri şi identităţi.

Nu aveam niciun plan în minte, nicio idee despre ce urma să fac în tot acest pătrat mişcător. În al cărui centru, întunecos ca mormântul şi tulburător ca somnul din care te trezeşti mai greu, se împleticeau însingurate toate fluxurile de reprezentări ale irealului. Absorbit de gânduri de nimeni ştiute, amplificate sub frânturile de glasuri ale nevăzutului, în dezordinea pagubelor suferite de conştiinţă, nu-mi dădeam seama că, involuntar, uitasem de mine însumi.

Ochii mei nu aveau puterea de a se deschide. Mă simţeam înstrăinat de propria mea natură, de parcă aş fi fost prins într-o vrajă pe care nimeni din lume nu o putea desface. Nesimţitor, rămâneam indiferent faţă de tot ceea ce se petrecea în jurul meu, destabilizat fiind de un gen de autoritate cu sensuri complicate, enigmatice şi cuprinzătoare.

Unii metafizicieni numesc acest fenomen „rătăcirea frânturilor de adevăr în ceaţa presupunerilor false”, o doză sporadică de acceptare a ceea ce te face să rămâi nesincer şi inautentic. Un personaj al lui Frank Herbert încerca să găsească explicaţia pentru realitatea şi prezentul aflate dincolo de pragul unde gândurile se prefac în visuri. În cazul meu, el ar fi trebuit mai întâi să elimine confuziile din jurul trăirilor care intersectau axa lumii reale într-un cadru în care predomina alteritatea.

„În timp ce prinţul căuta o barcă pe mal, un bărbat îmbrăcat în haine de seară, cu mânecile suflecate, se apropie de el. Prinţul, uimit de noua realitate care i se dezvăluise, îl întrebă:

- Insulele de acolo sunt adevărate? Şi făpturile acelea stranii şi tulburătoare? Dacă da, atunci trebuie să existe şi un Dumnezeu.

- Eu sunt Dumnezeu, răspunse omul în haine de seară, înclinându-se uşor.

- Nu-i adevărat. Data trecută m-ai păcălit, dar nu se va mai întâmpla. Acum ştiu că nimic din această împărăţie nu este real. Iar tu nu eşti decât un magician.

- Nu eu te păcălesc. Şi în împărăţia tatălui tău există multe insule şi multe prinţese frumoase, dar tatăl tău te ţine sub vraja lui şi nu le poţi vedea.”

Leadership: Valoarea superiorităţii tale se datorează unei experienţe care poate fi realizată şi apreciată numai prin izolarea temporară într-o lume relativă?

Modul în care te gândeşti la ceea ce nu eşti, sub forma unui experiment de redare a unei structuri diferite de gândire care să stea la baza transformării tale, poate deveni o călăuză a ascensiunii spre noi forme de putere. Dar această ascensiune, care îşi are debutul în acceptarea unei alte atitudini mentale şi emoţionale, limitează experienţa interioară prin densitatea întrebărilor şi răspunsurilor care nu reuşesc să îţi clarifice nivelul de luciditate spre care tinzi.

Cineva scria pe o pagină web: „Viaţa noastră psihică conştientă este în mare parte o iluzie, o împletire de informaţii de care nu suntem conştienţi că le-am înregistrat.

O expansiune a sensului realităţii către ceva mai vast, prin împletirea informaţiilor de care poţi fi conştient numai printr-o reconciliere a contradicţiilor propriei gândiri şi identităţi, cu riscul de a cădea în îndelungi reverii, este o abordare inedită a cunoaşterii de sine - prin intermediul iniţierii într-un grad superior de autonomie.

Pentru a trasa un nou curs leadershipului care să te ajute să stăpâneşti noi forme de devenire, trebuie să-ţi asumi o anumită independență în raport cu autoritatea exterioară, chiar dacă asta implică o doză sporadică de acceptare a ceea ce te face să fii nesincer şi fals. Această falsitate este o modalitate pretenţioasă de a te verifica sub o altă formă, de a-ţi gestiona identitatea sub o nouă lumină.

Altfel spus, este un soi de experienţă care poate fi realizată şi apreciată numai prin izolarea temporară într-o lume magică, relativă - o lume dizolvată într-o lume nouă, care încă nu a prins formă. O nebunie care ascunde o mare înţelepciune, alte orizonturi, devenind sursa unei filosofii care-şi asumă relativitatea, care refuză înţepenirea într-o anumită apreciere a fenomenelor sau proceselor cercetate.

Leadershipul cel mai autentic se regăseşte în arta de a cădea şi de a te redefini sub puterea unei vrăji, luând drept fir călăuzitor ideea de provocare a minunilor, deci învestirea ta cu puternice trăsături de alteritate, o experienţă pozitivă a identificării opţiunilor de transformare personală. Şi de a te trezi la adevărata realitate preschimbat într-un cu totul alt om, într-un izvor de învăţături, de înţelepciune şi adevăruri adânci - din care ceilalţi oameni să se inspire.

Adevărul de dincolo de magie ţine mai degrabă de înţelegerea fenomenologică - indică saltul pe care îl faci într-o lume relativă care îţi poate conferi certitudinea unei noi înţelegeri de sine.

Puterea de preschimbare, care preexistă propriilor manifestări, şi pe care nimeni nu ţi-o poate conferi, este o mare tentaţie dacă aspiri la atingerea superiorităţii. Ea cântăreşte totul din mai multe puncte de vedere. Este o formă de adaptare la un nou context de autorealizare, o formă de raportare la nişte factori consideraţi variabili, a căror valoare se modifică substanţial printr-un proces introspectiv pe parcursul trecerii de la un tip de gândire la altul.


* Notă: John Fowles, Magicianul, Editura Polirom, 2002.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us