ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Amsterdam

On Ianuarie 03, 2016, in Leadership Impact, by Neculai Fantanaru

Accelerează înţelegerea propriei evoluţii, dezvoltându-ţi simţământul de cuibărire în brațele unui sine stabil care nu se schimbă în ciuda diferitelor încercări ale vremurilor.

Pe măsură ce-o alimentam, bizara nostalgie după zilele tinereţii când mă avântam în faţa impulsurilor de moment, suportând acea nedezlegată stare de tip "Don't worry, be happy", avea în mod paradoxal darul de a mă pune în legătură cu tot ce era material şi imaterial. Rodul unei prostii efemere sau umbra unei oprelişti decăzute?

Aş fi vrut să iau lumea întreagă, s-o cuprind în căuşul mâinilor, aşa cum marea ia cu sine micile mormane de nisip, şi să o fac a mea, dorind-o fără hotar şi fără întoarcere. Fără să ştiu că asta suporta o tranziţie de tip Fade-In. „When I close my eyes I can only see miles of headlights / Fleshing out the distance.”

La un moment dat am simţit că eu sunt lumea, totul din jur am sorbit în mine ca pe conţinutul unui pahar de apă vie, ca nu cumva să ajung eu înghiţit de ea. Istovit, eram inundat de senzaţii dese de deja-vu, împingându-mă tot înainte, într-o modalitate care se mişca între extreme - între vise şi amintiri. Cum să răspund la apelurile lor? Fireşte, eram depăşit de situaţie.

Ceva mă conducea cu desăvârşire deasupra puterilor mele. Un corp străin, căzut direct din cer cu puterea unui fulger care luminează o clipă, apoi dispare, tradus prin: "I miss you". And I miss you. And I miss you. Dar, deşi visele şi amintirile mă răscoleau, ele nu reprezentau nici finalul, nici începutul unei noi călătorii. Ci doar garanţia unui "unknown known".

Neîndurătoarea lumină de iarnă mă înveleşte din nou în pătura unei cronologii relative. Toate cerurile de deasupra mea şi toate pământurile din dinăuntrul meu, luând aparenţa unor noi orientări de sine, revelate prin percepţia unui astru al mişcărilor sufleteşti nepieritoare care de atâtea ori m-a lovit cu tonaj de voie bună, facilitează mersul prin univers în memoria unui timp care renaște. „You love me then you leave me, still I lie here.”

Un timp pe care simt că nu o să-l mai recuperez vreodată, dar pe care mi-ar plăcea să-l trăiesc din nou. „And I'm lonely here without you / Miss your breath against my skin.”

Leadership: Poţi să demonstrezi validitatea modelului tău de progres, conectându-te la realitatea unui spațiu cunoscut?

Deschiderea unei acţiuni posesorie de amintiri - din London, New York, Amsterdam, care mai de care mai încâlcite şi mai derutante, căreia devotamentul faţă de iluziile trecătoare îi poate acorda doar note de subsol într-un underground al conştiinţei, subliniază parcă poziţia mea în raport cu măreţia de a dăinui.

Un spaţiu cunoscut este un loc al amintirilor şi al regãsirii, provocând o stimulare a motivaţiei de a cotinua ceea ce a rămas neterminat, constituind totodată o reacţie de răspuns la un stimul de o suficientă putere numit scăderea distanţei faţă de o poziţie anterioară. Cum ar fi poziţia de căutător de al sensului vieţii.

Pentru a putea folosi leadershipul în scopul demonstrării validităţii modelului meu de progres, mă conectez la realitatea unui spațiu cunoscut. Navighez prin senzaţiile corespunzătoare acelor lucruri, momente, locuri, care mă reprezintă și care mi-au adus împlinire. Asta înseamnă că acțiunile din viața personală, puse în sprijinul unei deveniri care poartă în sine bucurie și fericire, concordă cu jurnalul vieții mele, cu amintirile, cu zestrea mea emoţională.

„Nu uita de tine, nu uita prin ce-ai trecut, nu uita ce te-a format, să nu uiți ce-ai cunoscut !” este deviza liderilor, căci ei nu trăiesc în virtutea inerţiei. Ei știu că una din cele mai mari ironii ale vieții este că oamenii nu acordă importanța cuvenită momentului „atunci” decât atunci când se află la un pas de a-l uita. „Acum” este voia lui „Atunci”.

Ştiinţei de a rezona cu momentul „Trecut” într-un „Acum” care va trece și el peste timp i se poate atribui însuşi adevărul potrivit căruia omul acţionează pornind de la anumite efecte pe care le-a simțit şi pe care încă nu le-a îngropat. Amintirile, sub conducerea unor trăiri pozitive sau negative care tind să se repete, stau la baza fundamentării unui caracter de ghidare aflat într-o continuă căutare a propriei identităţi.

Un lider îşi demonstrează validitatea modelului său de progres, conectându-se la realitatea unui spațiu cunoscut, atunci când se apropie de acel model al experienţei de a se implica într-un trecut care a rămas pentru el un fundal constant al vieţii de fiecare zi.

Amsterdam este rezultatul unui trecut care continuă în prezent. Plasarea în timp şi spaţiu a unei regăsiri de sine, luând în primire amprenta mea singulară în jocul interminabil dintre lumină și umbra minții, ce seamănă cu un drum pavat de paradoxuri (încercând să le înţeleg n-aş face decât să mă rătăcesc prin gânduri!) este o acceptare a propriului meu „beginning” care îmi întreţine primordialitatea.

 

* Notă: Luminary - Amsterdam (Super 8 & Tab Remix)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us