Testează valoarea de adevăr a ceea ce te defineşte, astfel încât să te distanţezi de identitatea îndoielnică care te limitează.
Mă cunosc pe mine însumi, dar în raport cu ceea ce sunt sau cu ceea ce nu sunt? O licărire îmbătătoare pâlpâie cu flacără firavă în lampa conştiinţei, ca o lume care moare, pentru că se naşte. Creată printr-un superior efort de înţelegere a versiunii reale a Omului care are în proprietatea lui adevărul. Format, la rândul lui, dintr-o mulţime infinită de mici adevăruri, spaţii înguste de acces spre marele mister al unei galaxii greu accesibile, în punctele de discontinuitate ale traseelor existenţiale care menţin o diferenţă de potenţial constantă între nesfârşitul sine şi înşelătorul Alter-Ego.
Pe drumul spre întemeierea primelor etape ale demersului meu artistic, fiindcă arta asociată cu expresia vizuală reprezintă singura mea sursă de a mă dezvolta spiritual, am învăţat multe despre ceea ce vreau să fiu şi despre ceea ce cred alţii despre mine prin comparaţie cu capacitatea de a valorifica lecţiile unei gândiri creative şi reflexive.
Eu însumi am devenit expresia unei arte fără egal, o construcţie de limbaj foarte rafinat, sugestiv şi diferit de ceea ce consideră lumea în general a fi formula unei noi structuri intelectuale dominante, reuşind o înălţare a exprimării la nivel de măiestrie datorită vederii de dincolo de timp. Identitatea îndoielnică care mă limitează este direct corelată cu incapacitatea de a mă simți „întreg” într-o lume copleşită de evenimente extreme în care nu mă simt niciodată adaptat.
Omul puternic se luptă mereu cu frica de a deveni mai mult decât poate duce. Arta nu este doar o călătorie spre descoperirea unui nou sens dat existenţei, evenimentelor sau anumitor frământări interioare, ci este şi o improvizaţie de mare clasă pe care o practici prin felul de a te raporta la un munte pe care trebuie să-l cucereşti. Masutatsu Oyama, unul din cei mai mari luptători ai tuturor timpurilor, a păstrat permanent în conştiinţa sa un singur gând: “ Mă tem să lupt. Mă tem să nu fiu bătut şi să pierd. Cu toate astea, îmi caut mereu un nou adversar. ”
Leadership: Cum se pot justifica efectele atitudinii tale de învingător atunci când obiectul gândirii tale devine extensia unei imagini de sine plină de putere care nu urmează alte criterii decât cele prevăzute de succesiunea frământărilor interioare?
Adevărurile ce-l frământă pe om compun întotdeauna o lume în evoluţie, intensă şi puternică în trăiri, ruptă parcă din sfera ireală a unei opoziţii puternice, mai consistente şi mai inteligente, ducându-l invariabil pe un alt nivel al înţelegerii şi dezvoltării sale.
Efectele atitudinii tale de învingător se pot justifica ca o ieşire dintr-un univers concentric atunci când obiectul gândirii tale devine extensia unei imagini de sine plină de putere - prin faptul că deţii curajul şi virtutea de a mărturisi permanenţa adevărurilor constatate empiric, sau chiar a celor confecţionate de imaginaţie din uimirea faţă de caracterul trudnic al unei arte pretenţioase.
Neîndoios, ceva din mine se predă, se retrage în colţul neliniştitor al contrastelor ce-mi ameninţă stabilitatea, spunându-mi că trebuie să evadez degrabă din acel timp al întâlnirii cu înşelătorul Alter-Ego. Să mă distanţez de identitatea supusă unei întinderi continue şi progresive de îngrădiri ce redau amploarea limitărilor la care sunt supus. Şi să mă privesc din afara ei.
Vulnerabil. Sunt închis într-un speed of light la nivel de gânduri întunecate peste care se suprapune o altă imagine, o formă de împrumut a unor cauze repetitive de anulare a sinelui, pe care realitatea refuză să le accepte categoric. Acolo unde cuprinsul raţiunii mele îşi depozitează ascunsul nedezvăluit al contrastelor, înţelesurile tăinuite, trecând de la static la dinamic, şi invers, acolo se efectuează validări de fond ale fiinţei mele care facilitează întâlnirea cu subconştientul – singurul care poate ordona şi armoniza totul în mine.
În regim staţionar, când gândurile-mi sunt îndreptate spre destinul unei noi fiinţe, renăscute sub impulsul devenirii, trebuie să existe o continuitate între esenţa diluată a naturii mele sârguincioase şi aparenţa nerentabilă a unui real care are o reprezentare finită.
Leadership: Eşti adeptul acelei căi predefinite de construcţie a unui limbaj rafinat care oferă statornicie în tot ceea ce înseamnă viaţă - cu trăirile ei astfel proiectate de experienţă încât să poată fi transpuse în arta fără a-şi pierde calitatea lor iniţială?
Omul care îşi ignoră “conţinutul” nu va putea niciodată calcula corect, în termeni de validitate a orientărilor adoptate, propria expunere la temperaturile foarte scăzute sau prea ridicate ale realităţii. Iar leadershipul, urmărind mai întâi cazurile de intersectare ale omului cu arta de a se cunoaşte pe sine, se reflectă în modul în care el se raportează la cine este cu adevărat atunci când este înconjurat de ceea ce nu este.
Referitor la tot ceea ce te defineşte în raport cu cine eşti cu adevărat, Anthony Silard, Director General al Global Leadership Institute, spunea: “ Pentru a reuşi să te pui pe primul loc în viaţa ta, dă-te la o parte din propria-ţi cale. ”
Această evitare a inamicului tău numărul unu, sinele care adesea te duce tot mai departe de calea naturii tale reale, poate reprezenta deviaţia dublă a coloanei vertebrale ce limitează caracteristicile esenţiale - acele părţi ale personalităţii tale care doreşte să se dezvolte spre a-şi atinge deplinătatea. În funcţie de gradul lor de dezvoltare creşte şi nivelul aspiraţiilor şi al realizărilor, de la nevoile inferioare până la cele superioare (nevoia de apreciere socială, de apartenenţă la grup, de autoapreciere).
Te cunoşti pe tine însuţi în raport cu ceea ce eşti sau cu ceea ce nu eşti?
Adevărurile pe care le crezi despre tine compun acea lume în evoluţie, puternică în trăiri şi reacţii, care lovind opoziţia puternică a Alter-Egoului negativ, reuşesc performanţa să dovedească propria ta valoare, bine ancorată în realitate. Această realitate trebuie pusă în slujba leadershipului.
Trăirile tale proiectate de experienţă pot fi transpuse în artă fără a-şi pierde calitatea lor iniţială atunci când ele intră sub incidenţa năzuinţei de a-şi singulariza demersul unei singure legi creative – autenticitatea unei viziuni veridice asupra vieţii.
Aria limitativă a contrastelor desemnează acea zonă de interferenţă între ceea ce eşti şi ceea ce vrei să fii, sub acţiunea demersului artistic de care te foloseşti în realizarea unei noi viziuni asupra lumii şi a vieţii. Bineînţeles, personalitatea ta se dezvoltă şi se şlefuieşte întreaga viaţă, dar nu poate fi reconfigurată în discordanţă cu ceea ce nativ eşti. Iar cu cât această discordanţă este mai accentuată, cu atât valoarea leadershipului este mai redusă.
E greu, dar absolut necesar să te cunoşti pe tine însuţi, sincronizându-te cu ceea ce eşti şi cu realitatea exterioară.