ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Arta între viziune şi efect

On Iulie 30, 2016, in Leadership XS-Analytics, by Neculai Fantanaru

Fii responsabil de calitatea și conţinutul creaţiei sale, aşa încât originalitatea să se nască din acea concordanţă stabilită între esenţă și aparenţă.

Eisenstein şi Prokofiev, cei doi artişti stabilesc locurile unde vor trebui adăugate zgomotele, astfel ca muzica de la începutul episodului să nu se termine precis, ci să se dizolve în zgomotul bătăliei, din care, mai târziu, să se nască muzica victorioasă. Se tocmesc totdeauna cine să înceapă: "Scriem muzica pe baza fragmentelor de imagini nemontate, pentru ca pornind de la muzica să se facă montajul? Sau, după ce s-a făcut montajul definitiv al scenei, scriem muzica pe baza acesteia?

Fiecare ar vrea să rămână al doilea, sarcina dificilă socotind-o amândoi a fi aceea de a compune desfăşurarea ritmică a scenei. Celui de-al doilea îi este mai uşor, deoarece nu-i rămâne decât să se adapteze, cu mijloacele sale, acestei construcţii gata create.

Uneori începe Eisenstein. Face un montaj al secvenţei şi, seara în sala de vizionare, i-l prezintă lui Prokofiev. Compozitorul cere să i se proiecteze materialul de câteva ori la rând, până va face semn că este de ajuns. *

Leadership: Îți concentrezi eforturile spre stabilirea unei linii de demarcare netă între imaginile pe care le proiectezi într-o viziune facilă și efectul de expunere a imaginii finale?

Artistul care dăruiește ceva din preaplinul cunoaşterii sale este responsabil de calitatea și conţinutul creaţiei sale, aşa încât originalitatea să se nască din acea concordanţă stabilită între esenţă și aparenţă. El tinde astfel spre stabilirea unei linii de demarcare netă între imaginile pe care le proiectează într-o viziune facilă, într-un cadru experimental, și efectul de expunere a imaginii finale.

Această responsabilitate poate ajunge la afirmare, doar dacă mesajul transmis nu se transformă într-un „zgomot”, adică fără să se producă pe un fond nerelevant sau aspru al informaţiei expuse. În acest caz artistul trebuie să se raporteze, pe baza fragmentelor nemontate de-a întregul, la reperele unei construcţii gata create (sau conturată prin intervenţii străine succesive) care să fie luată drept referinţă de comparabilitate.

Mai întâi el trebuie să dezvolte fragmentele potrivite pentru fiecare idee, apoi să grupeze aceste fragmente într-o categorie unitară, dar într-o manieră improvizată printr-o strânsă conlucrare cu alți vizionari. Iar realizarea montajului final se face din ansamblul acelor imagini percepute și construite în mod diferit faţă de cum au fost stabilite iniţial.

Asta în leadership se numește să separi materialul de intrare cu cel de ieșire, conţinutul irelevant de materialul de prezentare și promovare.

Cel ce nu face deosebirea între o imagine neterminată și imaginea finală a operei sale și nu știe să modifice conţinutul în funcție de relevanţa temei pentru a corespunde celor mai înalte exigenţe, este asemenea unui pasionat de artă care încearcă să se identifice în cadrul unui tablou în care fiinţele umane și peisajul se confundă cu imaginile deformate.

Imaginea finală a unei creaţii artistice, ca și relevanţa temei expuse, subliniază acele particularităţi ale formării intelectuale care definesc şi caracterizează interacțiunea dintre viziune, misiune, realizare și concretizarea ideilor de bază - ca formă a cauzalităţi dintre certitudine și aleatoriu, confuzie și probabilitate.

Individul care îşi concentrează eforturile spre stabilirea unei linii de demarcare netă între imaginile pe care le proiectează într-o viziune facilă și efectul de expunere a imaginii finale, nu este doar un artist care poate improviza o creaţie din combinaţii diferite.

Ci este un materializator al raportului dintre ceea ce este prim pentru sine și ceea ce este prim pentru ceilalți. Un materializator al raportului dintre ceea ce percepe ca fiind necesitate, lipsă sau exces, în fazele de dezvoltare a creaţiei sale.

Arta între viziune şi efect însoţeşte paşii de evoluţie ai artistului care încearcă să improvizeze o creaţie din combinaţii diferite, pe baza fragmentelor de imagini nefinisate, până când subiectul capătă un sens mai puternic, un mesaj mai clar şi o valoare de captivare a atenţiei, prin intersectarea propriei sale experienţe cu acea formă a cauzalităţi dintre aleatoriu, confuzie și probabilitate.



* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us