ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Between Heaven & Earth

On August 13, 2017, in Leadership Z3-Extended, by Neculai Fantanaru

A experimenta starea de conectare la divin din care se naşte avântul spre visul care te încearcă, înseamnă să îmbrățișezi acele raze măreţe ale sufletului care aduc lumină în întuneric.

Totul intrase în întuneric, atât visul cât şi viaţa mea, asemenea culorilor captate într-o fotografie ce nu redă nicio emoţie. Era o formă de a mă oferi ofrandă timpului desprins din întregul unei lumi situate sus, lângă judecata şi raţionamentul unui Dumnezeu necunoscut, un timp stabilit aprioric, o mărime continuă care apelează resorturile cele mai puternice ale unei conştiinţe tulbure aflate la intersecţia dintre uitare, negare şi renunţare.

În centrul cărei tentaţii lumeşti să-şi mai facă loc sclipirea, raza de lumină, seninătatea de care are nevoie omul pentru a se recunoaşte acelaşi, şi totuşi diferit?

Supremul unghi de vedere care mi-a permis să privesc lumea ca pe o taină imperioasă şi profundă, pe care dacă o voi împărtăşi cândva sunt sigur că nu va fi decât spre cinstirea mea, se articula pe calea sinuoasă a luptei cu un sine care nu se lasă înţeles, nu se dă învins, în contextul unei izbăviri ce vine totdeauna cu puţin înainte de clipa finală a rătăcirii fără ţintă.

Dacă cerul este o strălucire care traversează secolele, atunci pământul pe care îl străbăteam cu sufletul la gură, el însuşi piatra de stâncă a unui visător în stare de veghe, era o valorificare a experienţei de a îndrăzni un răspuns la două sentimente puternice în orice moment: teama şi speranţa. Cu groaza perspectivei de a îndura vuietele lor.

Cel mai indicat este să te situezi la mijloc, nici jos, nici sus, înarmându-te cu argumentul grijei de a nu deveni hrana vie a "şarpelui", imaginea cauzei primare a păcatului de a răspunde la întrebările interzise. Dar fiind totodată acompaniat de caracterul pronunţat al vulturului care încearcă să atace o pradă de câteva ori mai mare decât el.

Viaţa este frica împotriva curajului, dar la mijloc se află avântul spre visul suprem, apropierea de Dumnezeu, care se măsoară prin puterea de sacrificiu, puterea de creaţie şi libertatea de a alege.

Era o chestiune de supravieţuire, de probabilitate matematică, de voinţă şi de detaliu, dar în acelaşi timp o probă a credinţei de a uni cele mai adânci şi vii realităţi. Legând lumi radical distincte - necreatul de creat, ridicolul de sublimul creator - am ajuns să fiu orbit de marea obsesie a artistului: de a-mi exprima aspiraţia spre nemurire prin realizarea unei capodopere pe care timpul n-o şterge din memoria sa.

Leadership: Dacă pricepi adevărata formă a cerului şi pământului, vei fi lămurit asupra propriei tale forme de viaţă?

După cum limpede se poate observa, viaţa mi se cufunda în aceeaşi taină în care creatorii rătăcesc pe dibuite în căutarea modelului de perfecţiune, foarte diferit de modul cum credeam că trebuie să o experimenteze un om de rând. Asemenea unui erou din "Mizerabilii", toată viaţa mea se rezuma la o nesiguranţă absolută, într-o pâclă de nepătruns, căreia un pictor i-ar fi redat consistenţa prin îmbrăţişarea unor culori mai săturate, prin amestecul fizic dintre alb, gri şi negru. Sub reflexia puternică a luminii.

Şi, culmea, în sferele raţiunii pure, ale vieţii şi ale artei, terminând cu lumea prejudecăţilor, se întâlneşte tocmai acel aspect crucial pentru experiența care dicta limitele libertății mele de a alege. Şi asupra căruia va trebui, cu siguranţă, să revin: găsirea unui sens în ceea ce mi se întâmpla. La care nu ştiu cum aş fi reacţionat.

Între şarpe şi vultur se află melancolia apusului şi ceţurile albastre ale înălţimilor, izolări autoimpuse şi avânturi de self-improvement, obraznice prin cutezanţa lor, pe care viaţa ni le oferă tocmai ca să trăim mai intens şi să preţuim ce ni s-a dat.

Atitudinea omului care își caută sinele este un răspuns dat vieții trăite în virtutea unei amprente personale şi a unei cauze supreme care pot genera senzația aproape permanentă de „neputință” sau de „high”.

Cu ochii aţintiţi asupra celor ce nu se observă, dar se intuiesc, ceea ce nu mi se poate imputa drept vină, încercam necontenit să înţeleg legătura dintre fărâma de visare care-mi îndulcea speranţa găsirii unui sens în diferite situaţii sau evenimente imprevizibile ale vieţii, şi cheile împărăţiei artei - după pata de culoare neagră ce mă cuprindea la lăsarea nopţii, făcându-mă să cred că există ceva ascuns care ar trebui scos la lumină. Nu degeaba Hugo a pus accentul în romanul lui pe "steaua nopţii dinăuntrul omului", reprezentând unica raţiune de a spera, de a lupta, de a te opune durerii.

Experimentând sensul adânc al cuvintelor filosofice ale unui blogger - "Cine va vrea să treacă de întuneric şi nu va descoperi nimic, nu va fi demoralizat, deoarece experienta acumulată în timpul traseului îl va ajuta ca data viitoare să găsească ce va căuta” - am ajuns la acel strop de îndurare pe care se sprijină întreaga creaţie naturală a cerului şi pământului. Anume că, orice licărire de transcendenţă este binevenită sufletului deznădăjduit numai dacă vede lumina în zarea lui.

Leadershipul este expresia unui „high” din care doar o mică parte este consacrată atingerii perfecţiunii, cealaltă fiind consacrată înţelegerii profunde a vieţii cuprinse între înţelepciunea şarpelui în pustiu și zborul inegalabil al vulturului care ştie şi este capabil să folosească curenţii de aer.

Urcând şi urcând pe culmile viselor nemărturisite, ale plăsmuirilor divine ce aveau efectul unui fulger venind din înaltul cerului, din care parcă răzbatea o continuă nebunie, perspectiva se schimba la fel ca şi a vulturului care avântându-se spre înălţimi vede lucruri diferite. Simțeam prezenţa unei puteri fără chip, fără margini, fără alt sens decât propria ei desfăşurare, cuprinzând lumea întreagă, chiar dacă mă rugam în întunericul nopții.

Un singur om, Victor Hugo, pare-se a reuşit să împace puterea apăsătoare a şarpelui cu rotirea vizuală a vulturului pe culmi de munte:

„Să nu scoatem nimic din spiritul omenesc, a suprima ceva este o greşeală. El trebuie reformat şi transformat. Anumite facultăţi ale omului sunt îndreptate spre necunoscut: gândirea, visarea, rugăciunea. Necunoscutul este un ocean. Ce este conştiinţa? Este busola necunoscutului. Gândirea, visarea, rugăciunea, sunt aici mari radieri misterioase. Să le respectăm. Unde se duc aceste raze măreţe ale sufletului? În întuneric. Ele aduc, prin urmare, lumina.”

A experimenta starea de conectare la divin din care se naşte avântul spre visul care te încearcă, stimulând necuprinsul, înseamnă să îmbrățișezi acele raze măreţe ale sufletului care aduc lumina în întuneric.

Between Heaven & Earth se situează omul care a înțeles că viața este un urcuş şi un coborâş care rezidă din dorința - niciodată satisfăcută - pentru cunoaşterea de sine, și din căutarea măsurii propriei putinţe de a ajunge la cuprinderea cu mintea a necuprinsului divin.

 

* Notă: Seasonable Project - Between Heaven & Earth

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us