ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Condiţionările Leadershipului

On Martie 30, 2017, in Hr - Resurse umane, by Neculai Fantanaru

Raţiunea omului de a-şi demonstra dreptul la existență se împlineşte atunci când el îşi atribuie un scop mai înalt acolo unde nu este vorba decât de o consecinţă.

Totul din mine cerea un răspuns veridic, o comparaţie îndrumătoare între o lume vizibilă prin spectrul larg al medicinii şi o lume invizibilă prin spectrul neelucidat al unui fenomen biologic, demn de un science-fiction, numit Zombies, cu ameninţări mai sofisticate şi mai diversificate ce-mi complicau enorm viaţa. Asta, în măsura în care nu-mi puteam manifesta scepticismul faţă de evenimentele stranii, superioare distincţiei dintre bine şi rău.

Moartea era prezentă peste tot în jurul meu, şi era o consecinţă a incapacităţii de a interpreta un cumul de erori si efecte colaterale.

Esenţa cea mai profundă care mă ţinea într-o constantă stare de alertă, ca un fluid misterios deplasându-se prin efectul pulsaţiilor alternative la care eram supus, născute din jocul de-a geneticianul, era o nouă realitate a relaţiei experienţă-modelare a contextelor de răspândire a virusului - condiţie necesară progresului cunoaşterii. Toată treaba asta m-a costat un dezechilibru de ordin emoţional, care încă mai persistă.

Calitatea mea principală, a omului care își depășește limitele printr-o victorie asupra potențialul vătămător al realităţii, era aceea de a nu mă închide în mine, într-un imens cufăr al singurătăţii. Negreşit, şansa mea de a supravieţui unei lupte fără izbânzi din care învingători nu au cum să iasă, era un răspuns la recomandarea unui ecou care estompa starea de slăbiciune și de neputință. Parcă pentru a face în ciudă oricăror atacuri violente ale virusului, menţinute de tăcerea îndoielilor care împiedicau orice reacţie eroică.

Într-un timp relativ scurt, am ajuns la o stare de forță trecând prin tulburătoarele întrebări pe care evoluţia medicinii şi prodigioasa dezvoltare a virusului le ridicau în faţa mea. Aceasta s-a putut realiza numai consacrându-mă într-un rol pozitiv. Ceva îmi stârnea continuu interesul în manifestarea neputinţei de a mă împotrivi unui necunoscut care e însuși viitorul, asemenea unui Arsene Lupin încercând să se elibereze din strânsoarea soartei nefavorabile. Ceva care insista să mă convingă de propria-mi valoare luând mărunțișuri cu împrumut.

Leadership: Ești atât de plin de adrenalină încât să ataci menirea estetică a vieții pentru a-i atribui un scop mai înalt?

Am atacat menirea estetică a vieții plină de bucurii printr-o prevalenţă a experienței de a aparține unei lumi ce eşuează, ca să-i pot atribui un scop mai înalt: acela de a săvârşi o minune. Astfel, eu însumi trebuia să servesc nu ca o explicație plauzibilă a unor fenomene mereu incerte, independente de voința mea, ci ca o logică ce se înscria perfect în ecuaţia necesităţii de a spune „NU” oricărei experiențe prealabile a morții.

Am făcut dovada unui leadership axat pe aspectul experienţei ce are rezonanţă concomitent în ambele taine, viața și moartea, oriunde mergeam și indiferent de ce mi se întâmpla. În acest sens, adevărata măsură a leadershipului era tăria de a înfrunta o forță superioară pe care toată lumea o neglija, și pe care numai eu am folosit-o pentru a-mi amplifica capacitatea de a mă adapta unor situații noi: supravieţuirea.

Numai un maestru al întorsăturilor neprevăzute, numai un singur număr câştigător printre atâtea consecinţe fataliste ale unei presupuse apocalipse, numai un proiect unic la nivel mondial putea să se impună decisiv. Numai un sistem de informaţie inedit, dat de diferenţa între dinamica determinată a condiţiilor de răspândire virale şi baza de referinţă a condiţiilor de izolare a focarelor de infecţie, putea oarecum să domolească insistenţele răului de a conduce haosul lumii.

Opera unui adevărat artist în ale navigării prin oceanul de emoţii şi necunoscut se înscrie, dincolo de abstract, în structurile stării finale de acceptare a unui rol pozitiv în gigantica mutaţie de experiențe pe care le aduce legătura viaţă-moarte.

Metafizicianul francez Dom Deschamps a refuzat ideea unui Dumnezeu calificabil, căruia i-a substituit neantul ca imanenţă a Totului Universal. În realitatea mea nu se putea prevedea modelul de neutralizare al virusului ca unic mijloc de incubaţie. Şi asta cu atât mai mult cu cât totul părea supus unei forţe al cărei efect era identic cu cel al neantului: o formă de manifestare infecţioasă în jurul unei dimensiuni care nu se putea detecta endoscopic sau radiologic.

Cred că viaţa şi moartea nu sunt expresii ale apartenenţei la o ordine divină, ci expresii ale unei energii misterioase şi nemăsurabile care reglementează întregul lanţ trofic al unei noi puteri. Şi poate că această putere trebuie acceptată, respectată, recunoscută ca o abordare unică a patologiei numită ură, antipatie, repulsie faţă de ignoranţă și mediocritate.

Condiţionările Leadershipului sunt date de gradul de desăvârşire al omului în atmosfera unor timpuri care îi întind răbdarea la limita cunoaşterii experimentale, și de raţiunea omului de a-şi demonstra dreptul la existență în faţa contrastului dintre nesiguranţa vieţii trecătoare şi elementul activ, stimulator.

Gradul de desăvârşire al omului aparţine numai unei existenţe care se dovedeşte plină de incertitudini, pândită de groaznice primejdii, dar aventuroasă. Iar raţiunea omului de a-şi demonstra dreptul la existență se împlineşte atunci când el îşi atribuie un scop mai înalt acolo unde nu este vorba decât de o consecinţă.

 

* Notă: World War Z

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este ingaduit sa atingi spiritele
  2. Iartă-mă şi primeşte-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile intrebari ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us