Transformă-ţi leadershipul într-un instrument de verificare a realităţii, fără să încerci să scoţi la iveală adevărata valoare a oamenilor în funcţie de aşteptările tale.
Dacă vedem un stejar că este înclinat într-o parte, asta înseamnă că n-are rădăcini puternice? Această întrebare, stârnind o confortabilă stare de spirit, îmi aminteşte de filmul acela vechi de comedie, cu "Şcoala de hoţi".
Instructorul obişnuia să testeze încă din prima zi dibăcia elevilor săi. De fiecare dată când intervieva pe cineva, el lăsa pe masă o bancnotă de 50 dolari. Pleca câteva minute şi la întoarcere observa că bancnota încă era acolo. "Îmi pare rău pentru tine, nu eşti bun de meseria asta. Ar fi trebuit să... Ştii ce-ar fi făcut un hoţ adevărat, nu?"
Dar, stupoare ! Bancnota era tot acolo. Fiecare dintre elevi furase cu totul altceva de pe masă. Unul furase pachetul de ţigări, altul un măr, altul o floare din vază, altul o brichetă, etc. Prin urmare, cine a fost cel păcălit?
La testul final, când fiecare elev a trebuit să-şi dovedească în viaţa reală "calităţile", profesorul a ajuns la concluzia că niciodată lucrurile nu se vor aşeza după voia lui. Ceea ce se aştepţi să se întâmple, nu se va întâmpla decât întotdeauna altfel.
Leadership: Experienţa ta permite să fie încadrată în nişte parametri stricţi de îndeplinit, de o viziune dincolo de realitatea vizibilă?
Construim scenarii, punem la punct strategii, testăm tot felul de judecăţi, tragem concluzii despre oameni. Eronate. Contribuind totodată la amplificarea curentului de dezaprobare faţă de aceia care, în cazul leadershipului, îndrăznesc să avanseze spre un nivel superior de performanţă.
De ce? Fiindcă nu "simţim" adevărul, fiindcă nu vedem dincolo de ce ceea ce ne aşteptăm să facă oamenii, dincolo de cortina rigorii de a domina o realitate autoimpusă.
Când experienţa nu permite să fie încadrată în nişte parametri stricţi de îndeplinit, de o viziune dincolo de realitatea vizibilă, atunci viziunea însăşi este şubredă, nu experienţa.
De la prima până la ultima ta intervenţie în spaţiul de formare şi evaluare al oamenilor, poţi fi străbătut de un spirit potrivnic, de un stil ofensiv de leadership, constituind unul din elementele principale care provoacă o anumită frustrare în rândul oamenilor, determinându-i să se închidă în ei înşişi şi să coboare stacheta aşteptărilor excesiv de înalte.
Nu încerca cu orice preţ să testezi un om, căci adevărata lui valoare nu va ieşi întotdeauna la iveală în funcţie de aşteptările tale. Extraordinarul nu este niciodată evident, nu sare niciodată în ochi, nu este rezultatul unor legi proprii de construcţie a realităţii dorite. El se află întotdeauna acolo unde nu-l cauţi, acolo unde nici măcar nu te-ai gândit.
Leadership: Experienţa pe care ţi-o măsori prin abilităţile dobândite este o formă de a te supune unei realităţi exterioare care îţi dictează propria judecată şi onoare?
O viziune dincolo de realitatea vizibilă aparţine de obicei unei voinţe care judecă totul prin realizarea corespondenţei dintre ceea ce corespunde idealului de perfecțiune şi ceea ce corespunde unei exigențe a vieții practice greu de îndeplinit, mai ales dacă este arbitrară și contorsionată.
Asta ţi-a scăpat din vedere, nu-i aşa? Scoate în evidenţă acea latură a experienţei tale pe care o ignori datorită învelişului de stricteţe care acoperă ipostazele acelei viziuni ce completează realitatea adevărată.