ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Luceafărul unui creator încătuşat în lanţurile realităţii

On Iulie 06, 2012, in Dezvoltare personală, by Neculai Fantanaru

Şlefuieşte diamantul din tine, ca să poţi da o formă cât mai perfectă leadershipului tău.

Lumea mea interioară părea să ticăie tot mai puternic, sinistru şi inexplicabil. Un gând mă obseda permanent în ritmul unor palpitaţii intense, însoţite de cele mai ciudate simţiri. Nutream la acea unică sclipire de geniu, a supraomului, optimum et maximum. Aşteptam apariţia spontană a unui Eu împlinit. Ca un Luceafăr strălucind pe cerul nopţii arătându-mi nordul, idealul măreţ mă determina să cizelez asperităţile gândirii mele.

Cu seriozitatea impecabilă a unui căutător de răspunsuri, porneam în aventura cunoaşterii amănunţite a unei lumi nemateriale, a unui univers insuficient cunoscut. O cunoaştere a conştiinţelor şi a sufletelor, ce compuneau o masă de oameni diferiţi. O cunoaştere care prezenta fluctuaţii neaşteptate, dând naştere unei forţe nebănuite, apărute aparent din nimic.

Era o muncă copleşitoare care mă putea îndepărta de o realitate limitată, de legi, de clişee, de dogme, de prejudecăţi. Mă aflam la graniţa dintre posibil şi imposibil, dintre creaţie şi evoluţie. Un creator a cărui creaţie se hrăneşte cu căldura şi lumina revărsată de cele mai ascunse taine ale lumii, ale vieţii, ale naturii umane. Puteam să fabric oricând alte legi, să constat mereu alte adevăruri, să accept alte puncte de vedere. Aş fi vrut să construiesc, asemenea lui Einstein, modelul unui Univers pulsatoriu, care să se destindă şi să se contracte ca o inimă uriaşă. Oare aş fi reuşit?

Trebuia să şlefuiesc propria mea cunoaştere, pentru a spori valoarea propriului meu Eu.

Leadership: Un oraş în care nu cunoşti pe nimeni

A-ţi stopa orice reacţie, orice tentativă de a te implica în propria ta împlinire, în realizarea acelui lucru care să te motiveze şi să te facă mai dinamic - este ca şi cum ai pleca într-un mic oraş de provincie într-o ţară străină, unde nu cunoşti pe nimeni, urmărit de gândul că fiecare om ţi-ar putea ghici cu o singură privire fiecare mişcare. Practic te afli în perimetrul unei zone moarte, în care nu poţi beneficia de privilegiile pentru avansarea personală. Nu poţi trece printr-un proces de dezvoltare în urma căruia să devii un lider mai bun, dacă eşti prizonier al unei realităţi care te limitează.

Ceea ce contribuie la întregirea leadershipului este acea categorică lămurire a esenţei fiinţei tale, urmată de finisarea ei în timp, cu grija şi fineţea cea mai rafinată. Această autocunoaştere, sprijinită pe un ideal ales, va contribui la declanşarea unor acţiuni constructive, la alinierea sistemului tău de valori.

Poţi să dai o formă cât mai perfectă leadershipului tău, numai dacă şlefuieşti diamantul din tine. Căci numai cine se avântă în toate regiunile muntoase ale propriului sine, deconectându-se de realitatea limitată, îmbâcsită de tot felul de prejudecăţi, va reuşi să “trezească” din adormire acea forţă creatoare proprie oamenilor care uimesc prin abilităţile lor, şi care se pot mândri cu ei înşişi.

Quo Vadis, Domine?

Eram pe punctul de a descoperi şi înţelege o lume guvernată de legi, de principii raţionale. Unde dreptul la "viaţă" şi "moarte" era determinat de existenţa unei realităţi complet diferite, impunătoare prin felul în care interacţionau forţele care o compuneau. O lume cu putere limitată de o înţelegere abstractă, în care secretele cele mai adânci, dispersate printr-o forţă de reacţiune ce venea dinăuntrul fiinţei umane şi care se răsfrângea asupra universului, erau însăşi condiţia existenţei ei.

Efectul acţiunii convergente a realului şi a ficţiunii acestei lumi paralele, supusă presiunii unei schimbări unice şi totalizatoare, forma perfectă a unei dimensiuni atemporale care tindea să se desăvârşească, se putea pierde dacă nu era amplificat de relaţia dintre artă şi ştiinţă, dintre om şi planul spiritual, şi de impactul lor, astfel încât să-şi sporească intensitatea.

Mă cufundasem cu totul în întunericul “camerei fără ferestre”, în freamătul tot mai puternic al unei creaţii care îşi consolida tot mai mult valoarea, asemenea unui zgârie nori care creşte neîncetat în înălţime. În calda şi cuprinzătoarea tovărăşie a unor simţiri şi raţionamente profunde, a unor teorii, calcule, argumente coerente, deseori empirice.

Aceasta vibraţie imaterială, această pură presiune constantă exercitată în baza unor legi speciale de către o forţă electromagnetică puternică şi din ce în ce mai cuprinzătoare, trebuia să se manifeste şi în lumea materială. Să modeleze caracterele, fizionomiile, să pătrundă ca un curent continuu în marele întreg al naturii umane, influenţând hotărâtor existenţa lui.

Alchimia omului era tot atât de ispititoare ca şi aurul. Doar că mult mai greu de descoperit. Mult mai greu de întreţinut. Mult mai greu de prelucrat. Era o enigmă care îmi cuprindea toate simţirile, care mă punea în contact cu lumea simbolurilor, deschizându-mi mereu alte uşi, alte ferestre. Îmi dezlega drumul spre pasiuni nebănuite, resuscitându-mă cu fiecare pas. Mă transpunea într-o stare din care nu mai doream să ies.

Dar oare înţelesesem eu, cu adevărat, menirea ei? În momentele în care reveneam la realitatea obiectivă, o altă întrebare se năştea: “Quo vadis, Domine?” Oare până unde puteam să aprofundez cunoaşterea de sine şi cunoaşterea celorlalţi, fără să cad în extrema dezordinii, a confuziei, a iluziilor, a descurajării?

Oul lui Columb în zona subtilă a leadershipului

Numai cel care îşi însuşeşte puterea de a pătrunde în măruntaiele cele mai ascunse ale naturii umane, numai cel a cărui principii şi valori nu sunt dictate de factorii limitativi ai unei realităţi alienante - acel posesor al unei raţiuni individuale, l'homme avec une libre pensée - va manifesta o tendinţă continuă spre cunoaşterea de sine, făcând din ea un pilon de sprijin pentru zona leadershipului. Dar... până în anumite limite.

În fond dezvoltarea personală, ascensionarea spre culmile înaltului şi ale desăvârşirii, este “Oul lui Columb” în zona subtilă a leadershipului prin care se încearcă să se fundamenteze în primul rând cunoaşterea de sine, atât de necesară fiecărui aspirant la statutul de lider. Multe sunt enigmele naturii omeneşti, şi acestea sunt greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoaşterea de sine.

În pereţii de stâncă atât de înalţi ai personalităţii fiecăruia din jurul tău, exista mici porţiuni care pot fi modelate cu arsenalul tău de resurse, intelectuale şi emoţionale. Dar pentru asta trebuie să te transformi într-un magician, într-un alchimist, într-un descoperitor al frumuseţii neasemuite a zonei umane, într-un gânditor adevărat al particularului şi generalului.

Luceafărul unui creator încătuşat în lanţurile realităţii este expresia completei desăvârşiri, a înalte împliniri a sinelui care depinde de liberul arbitru din tine. Poţi deveni un lider foarte bun, dotat cu capacitatea de a modela caracterele. Poţi pătrunde ca un curent continuu în marele întreg al naturii umane, influenţând hotărâtor existenţa lui, şi poţi da o formă cât mai perfectă leadershipului tău. Dar numai dacă şlefuieşti „diamantul” din tine.

Nota: optimum et maximum cel mai bun si cel mai mare (lat.).

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us