ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Lumina din adâncurile tainice ale întunericului

On Iulie 24, 2012, in Dezvoltare personală, by Neculai Fantanaru

Consolidează puntea dintre autocunoaştere şi propriul potenţial, ca să-ţi desăvârşeşti identitatea.

Uneori, în mijlocul existenţei mele active şi însufleţite de cele mai îndrăzneţe visuri, se producea o fisură. Cădeam dintr-o dată într-o stare de nelinişte. Nu reuşeam să mă debarasez de o profundă convingere, ascunsă cu grijă: că toţi ceilalţi din jur îmi erau superiori. Mă consideram un mare nimeni, un fiasco al autorităţii divine, un om suspendat de un ideal oscilant condamnat să readune iar şi iar energiile risipite ale unei lumi apuse.

Mă înfioram, tremuram, îmi întorceam mintea pe toate părţile, umblam de colo-colo ca un obsedat, ca un om scos din minţi, ca şi cum aş fi primit înfiorătoarea poruncă să devin sclavul unei patimi absurde ce căuta în fel şi chip să mă îndepărteze de ceea ce aş fi putut fi cu adevărat.

Sentimentul meu de inferioritate era de înţeles. Alunecam tot mai mult în jos, până la dezgustul de sine, ca un neputincios lipsit de orice idee conducătoare şi de simţul direcţiei. Eram mereu ultimul la toate, le dernier des hommes. Mă desconsideram enorm. Ţinut prizonier într-un spaţiu relativ îngust, legat de frânghia celor mai istovitoare încercări. Pedepsit parcă de o faptă de care nu eram vinovat, căram zadarnic pietroiul ironiei sorţii, de fiecare dată mai greoi, aidoma lui Sisif, ignorând parcurgerea aceluiaşi traseu, aceluiaşi destin.

Un fel de asimetrie dintre cele două părţi ale omului

Încă mai consideram un privilegiu inexplicabil faptul că nu puteam să pricep nimic din mine însumi. Nu puteam să înţeleg ce era atât de strălucit la unii. Cum de ei reuşeau, iar eu nu? Nu puteam să mă mint pe mine însumi. Nu puteam să mă prefac că sunt altcineva, rivalizând cu ceilalţi.

Am devenit mult mai conştient de ceea ce câştigasem din aceste cotituri ale vieţii mele – contactul cu o formă de înţelegere a sinelui meu, mai exigentă, mai incisivă, mai obiectivă.

În toate acele momente apăsătoare, dar utile, am avut prilejul să compar ceea ce sunt, cu rezultatul final, ceea ce puteam fi. Constatarea era evidentă: în adâncurile tainice şi întunecoase ale propriei mele fiinţe se găseau totuşi instrumentele necesare pentru a produce scânteia ce putea aprinde făclia celei mai incredibile reveniri.

Aveam senzaţia că, cu cât stăruiam mai mult să mă apropii de cine pot fi eu cu adevărat, cu atât mă îndepărtam mai mult de mine însumi. Era un fel de asimetrie dintre cele două părţi din mine care îmi învăluiau existenţa: Eul şi Non-Eul, realitatea şi durerea, autocunoaşterea şi desăvârşirea.

M-am întors pe drumul cel bun, înţelegând că cele două părţi din mine erau inseparabile şi se completau reciproc. Am învăţat să mă cunosc mai bine. Să scot la iveală multe răni, dar şi multe talente. Era oare acesta primul pas spre atingerea perfecţiunii?

Leadership: Tu când îţi pui centura de siguranţă?

Dacă vrei să realizezi ceva de valoare, leadershipul îţi poate deveni ajutor de nădejde. Dar succesul în leadership nu vine dintr-o dată. El vine cu paşi mărunţi, pe măsură ce te redescoperi şi te maturizezi. Iar aceste două constante, care se subordonează caracterului tău, se manifestă numai atunci când apar acele “fisuri” din viaţa ta. Atunci când aluneci tot mai mult în jos, până la dezgustul de sine. Atunci când eşti cuprins de un sentiment de inferioritate, care te îndeamnă la reflecţii.

Leadershipul are la bază înţelegerea propriului tău sistem de apărare împotriva duşmanului nevăzut: “conştiinţa”, care poate accepta sau nu starea ta de slăbiciune indusă de diminuarea rezervelor tale de încredere.

Viitorul leadershipului se naşte azi, din înţelegerea mai profundă a propriei tale fiinţe şi a modului în care te raportezi la starea ta firească de dezvoltare. De aceea, el va arăta în mare parte aşa cum îl întâmpini, cum îl configurezi în momentele în care cele două părţi din tine se întrepătrund şi se influenţează reciproc. Prima parte te îndeamnă să te condamni şi să-ţi judeci Eul, să te îndepărtezi de tine însuţi. Cea de-a doua îţi va sări în ajutor în momentele de nelinişte, atunci când vei compara ceea ce eşti, cu rezultatul final, ceea ce poţi fi.

Lev Tolstoi ilustra acest punct de vedere în memoriile sale, spunând: “Evenimentul cel mai însemnat din viaţa unui om este momentul când el devine conştient de Eul său; urmările acestui eveniment pot fi cele mai binefăcătoare sau cele mai îngrozitoare.

Geniul unui om care aspiră la desăvârşire, constă în facultatea de a înţelege totul, de a rezolva toate contrazicerile care survin în viaţa lui, dintre Eu şi Non-Eu.

A nu deveni conştient de Eul tău este ca şi cum te-ai urca într-o maşină care nu porneşte, dar cu toate acestea insişti să îţi pui centura de siguranţă. Practic staţionezi într-un punct în care înţelesul vieţii tale nu capătă niciun răspuns, hrănindu-te totuşi cu speranţa că te afli în siguranţă şi că vei izbuti în final să te îndrepţi spre ceea ce te va putea avantaja.

Îţi găseşti siguranţa într-un utopic mijloc de salvare ori de câte ori nu poţi domina un conflict lăuntric? Aluneci tot mai mult în jos, până la dezgustul de sine, ca un neputincios lipsit de orice idee conducătoare şi de simţul direcţiei? Sau stărui mai mult să te apropii de cine poţi fi cu adevărat?

Consolidează puntea dintre autocunoaştere şi propriul potenţial, ca să-ţi desăvârşeşti identitatea.

Lumina din adâncurile tainice ale întunericului aduce în câmpul atenţiei acea parte esenţială din procesul de autocunoaştere şi desăvârşire care susţine afirmarea identităţii tale. Aşa cum un scriitor subliniază totdeauna particularităţile personajelor sale, pe care le extrage din realitatea obiectivă şi le proiectează dincolo de normal, într-un fel de univers paralel, tot astfel şi tu, ca să-ţi conştientizezi plusurile şi propriile limite, trebuie să întremezi particularităţile care te evidenţiază, pe care le poţi extrage numai din realitatea obiectivă când nu reuşeşti să te debarasezi de anumite convingeri nocive.

Concluzie: Ca să te desăvârşeşti trebuie să-ţi cunoşti potenţialul, ceea ce se poate realiza numai printr-o autocunoaştere profundă. Nu încerca să te transformi în altcineva. Ci, cunoscându-ţi “zestrea” pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, sporind-o printr-o meşteşugită cunoaştere şi perseverenţă, vei putea deveni omul deosebit la care tânjeşti în adâncul sufletului.

Nu uita că în tine există forţa care te va propulsa înainte, în tine zace scânteia performanţei şi a tuturor reuşitelor. Să nu cunoşti această forţă, să nu o recunoşti, să treci cu nepăsare sau inconştienţă pe lângă ea, echivalează cu prăbuşirea ta socială…

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us