ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Omagiul adus vieţii de pe înălţimile eternului

On Februarie 02, 2012, in Dezvoltare personală, by Neculai Fantanaru

Demonstrează-ţi superioritatea conştiinţei tale, înlăturând influenţele distructive ale oscilaţiilor propriilor tale trăiri.

Încă o dată privirile lor se întâlniră la petrecerea tatălui ei, marele om de afaceri Bill Parrish. Susan se apropie de Joe cu acea bucurie pe care o simte o femeie împlinită în faţa iubitului ei, păstrând adânc în suflet imaginea primei lor întâlniri. Joe simţi atingerea privirii ei de parcă un fluture i s-ar fi aşezat pe piele, trezindu-i toate emoţiile pe care le credea amorţite de trecerea timpului. 

- Îţi aminteşti dimineaţa aceea la cafenea, Joe? Ai spus: "Ce e rău în a avea grijă de o femeie care are grijă de tine?"

Dar în sufletul ei parcă îl implora: “Inimă nobilă, spirit înalt, te conjur, în numele dragostei pe care mi-ai dăruit-o, înlătură-mi prin vreun semn, prin vreo revelaţie oarecare, acest strop de îndoială apăsătoare care simt cum mă cuprinde!”

- Am spus eu asta? întrebă el cu spaimă în suflet.

O clipă Joe căzu pe gânduri, ca şi cum acea rămăşiţă de amintire îi atinse cele mai ascunse corzi ale existenţei, accentuându-i durerea şi mărindu-i tristeţea. Simţi dintr-o dată o furnicătură în tot trupul, izvorâtă din adâncul propriei gândiri, acel tremur, acel zgomot aproape insesizabil, acel freamăt al conştiinţe curate.

Pentru prima oară trebuia să fie sincer cu el însuşi şi faţă de Susan. Şi să-i spună adevărul. Că el era etern. Iar ea, doar o muritoare. Dar oare cum ar fi reacţionat ea la aflarea adevărului? Avea acum răgazul să-şi cerceteze rapid judecata, să facă apel la toate simţurile, la singura fărâmă de emoţie care, pentru prima oară în milenii de existenţă, i-a dat de gol bunătatea.

În finalul filmului “Meet Joe Black (1998)”, Prinţul Întunericului, întristat de sentimentele de iubire ale lui Susan, îl învie pe adevăratul Joe – aducând astfel un omagiu vieţii de pe înălţimile eternului pe care îl stăpânea nemijlocit.

Leadership: Cobori în staţia de tren care nu trebuie?

Indiferent de împrejurări, conştiinţa curată apare ca o izbândă, uneori după multe etape de confruntare cu tine însuţi, a oglinzii imaginii de sine, iar această izbândă se întâlneşte destul de rar, în genere numai la oamenii care adăugă semnificaţie vieţii lor, făcând ceva care contează cu adevărat pentru ceilalţi.

Filozoful francez Albert Camus nota: “Măreţia unei credinţe se măsoară cu îndoielile ei." Tu poţi să înfăptuieşti ceva împotriva unor principii profunde, împotriva unei conştiinţe care ştie ce este binele? Te îndoieşti de acurateţea credinţei tale? Preferi să controlezi şi dirijezi totul de la distanţă depăşind oricare limite impuse de imaginea şi respectul de sine, indiferent de împrejurări?

A-ţi încălca conştiinţa, lăsând-o să radieze sentimente impure, care dezbină şi creează incertitudini în rândul celor din jur, este ca şi cum ai coborî în staţia de tren care nu trebuie.

Călătoria spre dezvoltarea personală o vei face prin rute ocolitoare, vei explora “teritorii” necunoscute – sentimente, emoţii, trăiri.  Şi nimeni nu va avea grijă să-ţi spună unde să cobori. Trebuie să-ţi dai tu seama unde trebuie să te opreşti şi cum să-ţi hrăneşti sufletul odată ajuns la destinaţie.

Numai conştiinţa îţi va putea spune cum e mai bine. Însă emoţiile negative te vor împiedica să te conectezi la conştiinţa ta curată, ţinându-ţi ochii închişi, despărţiţi de lumea pe care o poţi recunoaşte cu uşurinţă drept aliată şi care îţi poate servi ca punte spre un nivel superior de cunoaştere de sine.

Omagiul adus vieţii de pe înălţimile eternului exprimă capacitatea de a-ţi asculta glasul conştiinţei, percepând modificările stării interioare de-a lungul unei perioade de timp.

Ca şi lider, preocupările tale trebuie să graviteze cu precădere în jurul stărilor de conştiinţă, sau mai bine zis în jurul imaginii şi personalităţii tale care reflectă propriile tale defecte sau calităţi, de care eşti sau nu conştient.

Dacă trăirile negative continuă să te acapareze în ciuda oricărei încercări de a scăpa de ele, atunci conştiinţa ta nu va fi niciodată de partea ta şi nu va fi niciodată împăcată cu ceea ce vei face.

Aşa cum organismul uman reuşeşte să-şi păstreze aproape constantă temperatura, chiar dacă temperatura mediului extern suferă variaţii foarte importante - tot aşa şi tu, ca să-ţi menţii conştiinţa curată, şi pentru ca ea să accepte adevărul a ceea ce eşti, trebuie să-ţi păstrezi constantă “cantitatea” de emoţii pozitive ce se produce în tine odată cu învingerea slăbiciunilor - chiar dacă mediul în care îţi duci existenţa îţi influenţează personalitatea, chiar dacă trăirile tale suferă variaţii importante.

Demonstrează-ţi superioritatea conştiinţei tale, înlăturând influenţele distructive ale oscilaţiilor propriilor tale trăiri.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us