ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Furia pătimaşă a sufletelor oarbe

On Mai 12, 2014, in Leadership magic, by Neculai Fantanaru

Verifică-ţi trăsăturile de caracter, intrând în interacţiune cu ceea ce este dincolo de propria ta aparenţă.

Copilul se opri în dreptul tufişului, fără să-l vadă pe Jean Valjean. O monedă de 40 de gologani îi scăpă jos şi se rostogoli spre mărăcini, până la Jean Valjean, care puse imediat piciorul pe ea.

- Domnule, spus micuţul savoiard, cu acea încredere a copilăriei care e făcută din neştiinţă şi nevinovăţie, daţi-mi banul.

Jean Valjean, obosit, furios, ridicându-se dintr-o dată în picioare, cu talpa tot pe monedă, deveni aproape ameninţător: "Şterge-o de aici, băiete !"

După câteva clipe, copilul pieri, alergând cât îl ţineau puterile, fără a îndrăzni să se uite înapoi sau să scoată vreun ţipăt.

În jurul lui Jean Valjean se lăsă umbră. Nu mâncase toată ziua. Îşi trase mai bine şapca pe ochi, căută în neştire să-şi încheie haina, făcu un pas şi se aplecă să-şi ridice băţul. Şi în clipa aceea zări moneda de 40 de gologani pe care piciorul lui o înfundase în pământ şi care sclipea printre pietre. Simţi ca o zguduitură electrică: “Ce este asta?”, spuse el printre dinţi.

S-o spunem simplu: nu el furase, nu omul, ci animalul care, din obicei şi din instinct, îşi pusese piciorul prosteşte pe banul acela, în timp ce inteligenţa i se zbătea în noianul atâtor obsesii, noi şi nemaiauzite. Când inteligenţa i se trezi şi-şi dădu seama de fapta animalului, Jean Valjean se dădu înapoi cu spaimă şi scoase un strigăt de groază: "Vai, ce-am făcut? Sunt un ticălos !" *

Leadership: Îţi formezi caracterul prin prisma unui “bine” care face rău, sau a unui “rău” care face bine?

Din punct de vedere al modului în care percepi şi îţi gestionezi propria fiinţă, acţionând acea forţă a sufletului care conform realităţii experimentate o determină să se manifeste tot mai accentuat, nu poţi evita apariţia unui sistem de reglare automată cu totul nou. Cu noi forme de protest, dar şi cu noi valori. Şi, evident, cu noi structuri de reprezentare și funcționare, cu legi noi, solide, simple, clare și aspre. Care fac ca viaţa să pară un munte greu de urcat, sau un fluviu care trece munţii.

Leadershipul capătă, în acest caz, o nouă suprastructură simbolică, respectiv o autenticitate de ordin secund, prin aceea că nu mai poate indica raportul dintre autoritate, influenţă şi impact, datorită constrângerilor de ordin moral şi valoric.

Leadershipul devine o incertitudine de ordin practic, o trecere de la lumea materială, la cea spirituală, depinzând de o situaţie pe două dimensiuni temporale – trecutul şi prezentul – care pot facilita viitorul interacţiunii tale cu ceea ce e dincolo de tine. Mai exact, cu experienţa unui „bine” care face rău, sau a unui „rău” care face bine. În termeni simbolici, cele două extreme sunt reprezentate de “Omul” şi “Animalul”.

Micuţul Gervais, copilul care şi-a pierdut moneda, i-a făcut indirect un bine lui Jean Valjean, ajutându-l să conştientizeze latura lui întunecată. Iar lui Jean Valjean, căruia i-a rămas întipărită imaginea omului rău care era, nu i-a mai rămas decât să se reabiliteze, făcând numai fapte bune.

Leadership: Iei în vedere posibilitatea de a te pierde într-un personaj străin?

Adevăratul chip de bătălie care ridică sau coboară leadershipul, iată-l. E acest loc de întâlnire, provocatori şi puternic, dintre ceea ce eşti capabil să devii, creând un vid ce trebuie “umplut” printr-un efort de înţelegere a ceea ce eşti, prin prisma felului în care reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă. Şi ceea ce ai devenit de fapt în urma felului în care ai gestionat “criza” de personalitate pe care ai traversat-o.

Cu cât discrepanţa dintre Eul emoţional (individualizat deseori prin manifestările tale exterioare) şi conştiinţa Eului (ce se exprimă prin discursul verbal interior, dând naştere contrariilor care îţi permit să gândeşti) este mai mare, cu atât gradul tău de maturitate este mai mic. Nu degeaba sfătuia deseori Anthony Silard, preşedinte al The Center for Social Leadership: “Concentrează-te numai asupra ingredientelor proprii de foarte bună calitate, care te fac să fii unic, dinamic şi demn de a fi iubit.

Important pentru a-ţi dezvolta leadershipul în situaţii în care simţi că pierzi controlul, nu este posibilitatea de a te pierde într-un personaj străin, care te intrigă şi te subjugă totodată, dând ascultare acelor gânduri de înaltă vibraţie care îţi cauzează emoţii negative.

Ci să contribui la diminuarea acelor aspecte ce ţin de viaţă, care, în confruntarea cu tine însuţi, îţi pot aduce valoare. Nu poţi întotdeauna schimba ceea ce-ai făcut, nu poţi întotdeauna să "pansezi" remuşcările cu optimism şi binedispunere. Dar poţi încerca să umanizezi “animalul” în care simţi că te-ai transformat.

Furia pătimaşă a sufletelor oarbe vizează acea modalitate de evoluţie spre bine şi foarte bine, pe o traiectorie ascendentă, neumbrită de trufie, patimi şi violenţă.

 

* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us