ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Pledoarie pentru un sfânt

On Ianuarie 11, 2012, in Hr - Resurse umane, by Neculai Fantanaru

Demonstrează-ţi superioritatea morală în acele situaţii limită în care nu îţi poţi pune în valoare calităţile emoţionale.

Aproape nimeni nu scăpase cu viaţă. Întregul sătuleţ fusese decimat. Nu existau cuvinte care să exprime oroarea şi revolta din sufletul celor opt membri ai echipei de comando condusă de Locotenentul Waters. Rebelii îi executaseră cu sânge rece pe aproape pe toţi localnicii.

Ellis 'Zee' Pettigrew, unul dintre membrii echipei, îi întâlni ochii femeii care tocmai fusese batjocorită şi mutilată. Aceasta dădu din cap încet, încercând să îngâne ceva, iar el simţi cum îi pătrunde în inimă acea senzaţie de teamă cumplită. Îi susţinu privirea femeii pentru câteva momente, dar apoi fu rândul lui să se uite în altă parte. Nu vroia să se confrunte cu acel amestec de durere pe care îl citise în ochii ei, pentru că ştia ce anume îi transmitea: moartea.

Era tulburat şi chiar puţin dezgustat de evidenta răceală şi indiferenţă a ucigaşul ei. Un alt membru al echipei îl imobilizase pe acest rebel care aproape o omorâse cu o brutalitate animalică.

- Nenorocitule! Uite ce-ai făcut, nenorocitule! apucându-l de gât cu amândouă mâinile, aplecându-i capul spre trupul femeii.

Mila, îndurarea, generozitatea - virtuţile specifice omului, nu-şi puteau împlini menirea în acea clipă. Simţindu-se năpădit de o ură cumplită - din motive care au devenit foarte clare, Zee îşi scoase cuţitul de vânătoare de la brâu. Nu trebuia să înţeleagă, ci doar să acţioneze. Falca i se încleştă în jurul unei hotărâri impenetrabile. Furia împotriva acestui ucigaş, a acestui “animal”, nu putea fi înăbuşită prin nimic. Implantă adânc cuţitul în abdomenul acestuia, învârtindu-l rar, deplasându-l circular în jos, apoi în sus, pentru ca vârful să-i perforeze stomacul şi intestinele.

Te loveşti de tendinţa de a renunţa la sentimentele pozitive?

Un gest “generos” - uciderea fără milă a unui criminal, a unui personaj malefic. Însă acest gest - o înfrânare conştientă şi deliberată a dorinţei de răzbunare pe care o simţea Zee - a produs în sufletul lui o transformare. Acest gest nemilos i-a zbuciumat întregul for interior Pentru o clipă a pierdut tot ce avea mai măreţ, generos, umanitar în el. Şi-a pierdut forţa de a fi om, prin îndepărtarea de la credinţă, prin nerespectarea legii supreme: să nu ucizi.

O bucată din el - acea bucată care îi susţinea tăria morală, care îi umplea sufletul de viaţă, care păstra integră propria lui natură emoţională  - a murit odată cu cel pe care l-a ucis.

Fiecare om are o datorie morală care îi influenţează existenţa şi orizonturile. Nu te poţi spăla pe mâini ca Pilat de sângele celor ucişi, iar crima să rămână nepedepsită. Rămâne o urmă în inima ta, o reminiscenţă a trecutului, rămâi cu conştiinţa încărcată de fapte condamnabile, împiedicându-te să avansezi moral spre ceea ce este bine.

Relativ la răzbunători, pedepsirea criminalilor este într-o anumită măsură morală – dar asta nu te transformă într-un sfânt.

Ca lider, aplici întotdeauna legea sau îţi creezi propria lege?

Dar cine l-a judecat pe vinovat? Cine l-a condamnat la moarte? S-au ascultat depoziţiile martorilor? Cine erau juraţii? Au fost cu toţii de acord în privinţa verdictului final? Şi, în sfârşit, unde erau judecătorii care trebuiau să asigure uniformitatea interpretării şi aplicării unitare a legii prin prisma normelor drepturilor omului?

Ellis 'Zee' Pettigrew, din filmul “Tears of the sun (2003)”, a fost singurul judecător, singurul jurat, el a creat legea, a reprezentat-o şi tot el a aplicat-o. Legea răzbunării morale.

Leadership: Tu poţi să învingi propria ta moarte?

N-ai cum să străluceşti de glorie, n-ai cum să-ţi ridici leadershipul pe înalte piedestaluri când remuşcările produc în tine o furtună serioasă. Deoarece rămâi sclavul unor principii înguste care nu au nimic în comun cu umanitatea şi moralitatea. Trebuie să te eliberezi de orice fel de vină atunci când apare primul nor care îţi întunecă conştiinţa. Sau să găseşti un motiv bun care să-ţi susţină puterea şi valoarea morală. Trebuie să lupţi împotriva propriei decăderi morale cu toate mijloacele.

Convingerile şi sentimentele pozitive sunt necesare acolo unde mulţi uită de ele, sau unde pur şi simplu le ignoră, şi se împotmolesc fără soluţie în actul de judecată, de apreciere a propriei conştiinţe care le defineşte identitatea. Dar în timpuri imorale, probabilitatea ca judecata ta să rămână fixată cum se cuvine de acele convingeri care îţi susţin esenţa vieţii se va îndrepta tot mai mult spre zero.

În leadership trebuie să fii tare şi să învingi propria ta “moarte”. Vei fi luat prin surprindere, vei fi pe cale să clachezi atunci când te aştepţi mai puţin. Căci uneori te vei lovi de tendinţa de a renunţa la toate emoţiile tale pozitive, pentru a le înlocui cu altele negative. Ceea ce va conduce la o anulare a personalităţii tale – lipsindu-te de tot ceea ce este vital: dragostea şi credinţa faţă de aproapele tău, faţă de Dumnezeu, faţă de natura ta proprie.

Înainte de a-ţi dezaproba propria conduită morală – care constă dintr-un amestec complex şi bine determinat între judecată şi convingeri - depune efortul de a fi cât obiectiv cu putinţă în evaluarea propriei evoluţii morale.

Pledoarie pentru un sfânt desemnează acel efort neîncetat de a evidenţia calităţile tale emoţionale în momentele dificile - atunci când te abaţi de la orice fel de principiu etic sau moral, atunci când te decuplezi de la orice conexiune afectivă cu lumea din jur.

Toate faptele tale vor fi expuse în faţa instanţei judecătoreşti – conştiinţa. Ca să fii declarat “nevinovat”, şi ca să îţi vindeci inima de orice remuşcări şi regrete, va fi necesar să demonstrezi superioritatea conştiinţei tale în acele situaţii limită în care nu ţi-ai putut pune în valoare calităţile emoţionale.

Concluzie: Desigur, nimeni nu este un sfânt. Nimeni nu este o fiinţă impecabilă din punct de vedere etic sau moral. Dar trebuie să te supui unui proces permanent de autoeducare a voinţei pentru a nu acţiona arbitrar sau sub impulsurile de moment. Iar în orice situaţie, oricât de mult eşti impresionat de fapte reprobabile, trebuie să dovedeşti probitate morală.

Nu uita niciodată că nu eşti sfânt şi nu vei fi, şi nu-ţi închipui vreodată că eşti perfect, căci Dumnezeu nu a creat duplicate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us