ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

It's A Sin

On Noiembrie 26, 2017, in Leadership Impact, by Neculai Fantanaru

Testează-ţi nivelul de credință, acționând sub imboldul căutării adevărului și optimizării acestuia într-un context particular.

Trebuia să-mi asum responsabilitatea păcatului de a-mi îngădui o depășire a limitelor de a înțelege „adevărul” până la nivelul sacrificiului de sine, în contextul filozofiei valorii acordate fiecărui rezultat posibil al unei acțiuni, dar care era, fără îndoială, antagonistă Bibliei. Această filosofie unică, apelul suprem al criteriului unei raționalități critice şi erudite care dezvoltă teorii ermetice, părea derivată din algoritmul unui parcurs existențial exprimat în nicio limbă inteligibilă, numit adesea destin, un amestec intensiv între a cădea în timp și a fi în afara timpului.

Era un sacrificiu consubstanțial cu exteriorizarea înfrângerii, îndoielii, dispreţului faţă de ceea ce era permanent, solid, stabil şi în general „învechit“, forever with a sense of shame, lăsându-mă parcă hipnotizat de ceea ce mă stârnea şi mă întărâta mai aprig: violarea legăturii cu divinul. „Father you fought me ‘cause I didn’t care and I still don’t understand.”

Să cred ceea ce nu se poate vedea, să-mi închipui ceea ce poate să nu fie adevărat, sub puterea unei vinovății care-mi conduce destinul ca într-o incantație magică, adică fiind surprins de un repetabil simțământ de ruşine, într-un exerciţiu de inutilitate şi deznădejde pe care nu izbuteam să-l controlez, era în congruenţă cu obiectul obsesiei mele pentru punerea în valoare a descoperirilor misterioase și uluitoare.

Descoperirile pline de îndoială, dependente de necunoscutul unor legi invariabile, erau făcute prin intermediul clauzelor contractuale de finanțare a călătoriei într-o realitate enigmatică, simbolică, poate neîntâmplătoare. Iar răsplata acestei fapte cutezătoare era să probez ce n-am crezut niciodată că o să văd: o altă faţă a învăţării Ştiințelor Vieţii în conformitate cu o altă faţă a lui Dumnezeu. „Father forgive me, I tried not to do it.”

Leadership: Formele tale de protest la adresa „inadmisibilului admis de raţiune” răspund la apelul suprem al unui criteriu unic: adevărul nu poate fi posedat, ci doar exprimat?

Dostoievski îşi concepea personajele din sensibilităţi şi ataşamente faţă de ceva considerat sfânt, care izbucneau într-o clipă una din alta, pe care însă le compensa cu nişte calităţi deosebite. De exemplu Prinţul Mişkin, sufletul lui nu cunoştea răul fiindcă nu-l putea concepe. Atunci când era obligat să ia act de prezenţa ofensivă a răului şi să-i atribuie o vină, îi găsea argumente şi explicații legitime, gata să se convingă a-l accepta ca pe o fatalitate. La nivelul sublim de trăire şi cunoaştere, binele şi răul atingeau faza definitivă de coincidentia oppositorum.

Firele şubrede care mă legau de-un simţământ al propriei importanţe izvorât din asimilarea ştiinţei la nivel superior, un exil apropiat de centrul universului, legat de simţirea care stăpâneşte orice subiect al cunoaşterii şi al înţelegerii, for whatever I wanted to do, dădeau coerenţă confruntării dintre bine şi rău. Astfel, schimbarea se manifesta din nou şi din nou ca într-o carte deschisă, fără să setez asocierile cu paginile unei puteri renegate şi necunoscute.

Binele şi răul, suportabile doar dacă le întrevedeam raţiunea de a exista, dacă aveau un ţel prin care să merite osteneala de a le trăi efectele, îmi validau obsesia pentru semnificaţiile întâmplărilor care aveau loc în viaţa mea independent de voinţa şi intervenţia mea. Puţini dintre noi iau în calcul factorul hazardului. „It’s a, It’s a sin.”

Everything I’ve ever done, Everything I ever do, Every place I’ve ever been, Everywhere I’m going to, It’s a sin. Pentru că însăşi forţa sufletului, trăirile şi convingerile care ies din garanţie pe parcursul derulării evenimentelor, tulburate de prezența gândurilor adunate peste zi, implică regretul de a nu fi tălmăcit vederea celor de din afară, voinţa lui Dumnezeu, singurătăţile unui filosof fără de milă într-un univers al posibilităţilor nelimitate.

Păcatul de care se face vinovat un căutător de adevăruri este acela de a reflecta la lucruri şi situaţii de care vrea să se debaraseze, fără să încerce să le folosească spre desăvârşirea personală întru nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Atâtea piedici în calea investigării unor fapte de natură necunoscută pe care doream să le accesez prin prisma unui punct fix, when I look back upon my life, ca zborul vulturului care nu lasă nicio urmă, se puteau concretiza într-o creaţie artistică care doreşte să spună mult prea multe, însă nu reuşeşte să facă acest lucru datorită complexităţii parcursului non-liniar şi a contradicţiilor vieţii. Şi mai ales datorită proiecţiei agresive a unei lumi imperfecte, determinată de apariţia unei conştiinţe tragice sau ostile.

Un sentiment foarte dureros determinat de credinţa că ceva este în neregulă cu mine, acest lucru făcându-mă demn de deșertăciunea care îmbracă golul unei prăpăstii, ca o sentinţă necruţătoare emisă asupra unei lumii imaginare care se anunţă cu pretenţiile stranii de a pune în discuţie rânduielile consacrate unei autorităţi supreme, determina anihilarea mea simbolică într-un spaţiu al captivităţii fără ieşire.

Astfel, am ajuns să mă transform într-un prizonier al unei terifiante limitări, ceea ce avea drept consecinţă asumarea unui spor de pedeapsă, no matter when or where has one thing in common too: efortul de a înţelege viaţa, de a-i atinge enigma şi – în grad incomparabil mai mare – de neputinţa de a o prinde în menghinele unei forţe implacabile.

Trăirea prin credință este o manifestare a nevoii tale de a se apropia mai mult de cele ce nu se văd, dar care se cer a fi cercetate și cântărite în funcție de gradul de valorificare a darurilor unice cu care ai fost înzestrat. 

Caută şi vei găsi. Bate și uşa ţi se va deschide. Cere şi ți se va da. Cu o singură condiţie: să crezi în ceva care nu poate fi văzut, nici demonstrat, nici infirmat.

Adevărul care te va face să trăieşti în lumea ta, nu a celorlalți, poate fi optimizat numai într-un context de evoluţie care îți permite să testezi experienţele unui bine care face rău, sau a unui rău care face bine, cu un alt mod de a le înţelege.

It’s A Sin ori de câte ori încerci să înţelegi ceva mai presus de omenire, mai presus de raporturile ei pământeşti, mai presus de toate interesele vieţii trecătoare, fiindcă pierzi din vedere frumuseţea clipei ce trebuie numaidecât trăită sub semnul iminenței.

Aici rămâne valabilă zicala: „Păcatul te costă mai mult decât vrei să plătești, dar te poate duce mai departe decât ai vrea şi te ţine mai mult decât vroiai să rămâi.”

 

* Notă: Pet Shop Boys - It's A Sin

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us