ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

It's Probably Me

On Decembrie 02, 2017, in Dezvoltare personală, by Neculai Fantanaru

Încearcă să înțelegi cine eşti atunci când te pierzi în altcineva.

M-am adaptat la o realitate rămasă la nivel de bănuială, pe care de altfel nu am vrut niciodată să o recunosc, deşi am fost avertizat de mecanismele cunoaşterii, ale intuiției și ale nevoii de adevăr care se întind dincolo de experienţă, parcă cu rostul de a deturna firescul către altceva mai pretenţios. Traversare a absurdului? Ficţiune reală?

Trecutul meu retrăit într-un prezent determinat de forţele magnetice ale creaţiei supusă unui sens ce o depăşeşte şi care, la limită, o face posibilă între potenţialitate şi act, între subiect şi realizare, refuzând aproape o teoretizare adâncită, nu îşi mai găseşte locul, aflându-se ca un corp străin ce declanşează o reacţie uriaşă în sufletul meu.  

I ask myself, who'd watch for me? Uitând de rostul clipei care moare, să înţeleg esenţa dincolo de aparenţă devine o trezire spirituală a celui ce experimentează vulnerabilităţile ascunsului spre a ajunge la desfăşurări deductive ale cunoaşterii sapienţiale, dorite dar anevoioase, care încearcă o restabilire a credinţei corecte alături de înviorarea iniţiativei particulare de revizuire a temei numită: Dumnezeu.

Aşteptare dinamică? Explorare a limitelor de înţelegere a unor iluzii? Unele lucruri nu pot fi prinse în cuvinte, ci doar în materia constituentă a imaterialului. Fără imaginaţie dusă prea departe şi deci pierdere în decor şi idei, încă o treaptă fără de care nu mă pot căţăra mai departe, în pragul unei împliniri redusă la abstract, niciodată satisfăcută, semăn cu Don Quijote crezându-se învins, neputincios în faţa lipsei de roade a faptelor sale.

Leadership: Atribui valori de probabilitate unor lămuriri menite să-ţi ofere însemnătate, evaluându-ţi inexact capacităţile în raport cu momentele de incertitudine pe care le înfrunţi?

A solitary voice to speak out and set me free. I hate to say it, I hate to say it, but it's probably me. Căci, asemenea unei întrebări la care nu primeşti niciun răspuns, mă simt angajat într-o tentativă pseudoştiinţifică de a justifica o eventuală intervenţie străină căruia i se aplică mărimea de măsurat: pluralitatea.

Ceva care mă întreabă doar despre ce se ascunde, ceva care îmi răspunde doar despre ceea ce se cunoaşte, o compatibilitate a combinaţiilor dintre viziune şi atitudinea critică anulând caracterul a ceea ce este concret. Uf, încă o parabolă a dez-înstrăinării, o continuare a întoarcerii la mine din „altceva-ul în care mă pierdusem cu totul. O experiență subiectivă de care nu mă satur să o compar cu o creaţie supusă paradoxurilor într-o relaţie de alăturare a contrariilor dintre sine și Alter-Ego.

Deseori ne găsim în faţa unor situaţii susţinute de fundament ştiinţific pe care nu ştim să le parcurgem, să le înţelegem şi să le canalizăm către diferite căi de acţiune pe care singuri, prinşi în paradigma noastră, nu le-am putea vedea.

Ordinea şi potrivirea unor conjuncturi pentru a ajunge la îndeplinirea unui rezultat propus reprezintă doar o critică a fundamentelor ştiinţei raportată la o realitate rezultată din confruntarea de sensuri care condiţionează funcţionarea relaţiei cu cele neştiute din cadrul unei experienţe de sine stătătoare. O experienţă integrată în conceptul generos "just an ordinary guy". If you wake the morning in a stranger's coat, no one would you see.

An ordinary guy este un Don Quijote care se bate cu morile de vânt, neacceptând să-şi drămuiască pasiunile, pentru ca la finalul căutării de sine să se elibereze din marasmul conformismului şi al cuminţeniei „înţelepte”. El reprezintă un simbol al unei etici active, momentul limită al unei aspiraţii salutare spre perfecţiune pe care nu o va atinge decât prin revelarea sinelui.

Lămuririle menite să-ţi ofere însemnătate vin din partea obiectivității cu care îți judeci autenticitatea pe baza profilului de personalitate obținut prin intermediul unui Alter-Ego niciodată mulțumit, născut din frământări, incertitudini și contraste, din aspiraţii supuse permanent analizei lucide.

O extindere a experienței de sine este o răsturnare a vechilor constrângeri care te limitează, sub rezerva intenţionalităţii de a aprecia „altceva-ul” acolo unde este prezent, creând în mod constant contexte de interpretare a realităţii.

Cu o amplificată sensibilitate faţă de conţinutul artei ca obiect al ştiinţei, încerc să mă cufund în căutarea de răspunsuri la toate dilemele care-mi aleargă prin minte. Că dincolo de tot ce mă frământă, contrastând cu năzuințele cele mai profunde, dincolo de interpretãrile subiective ale experienţelor personale şi negarea adevărurilor sfinte, stă un fel de nebunie a luptei cu mine însumi.

O neacceptare a convențiilor unanim acceptate. O depăşire a limitelor. O exagerare, fie că e vorba de pasiunea pentru o idee, pentru o cauză, pentru o misiune, pentru descoperire.

Scriitorul român, Tudor Vianu, credea că din moment ce Sancho Panza s-a quijotizat pe deplin, este normal ca el să devină un Don Quijote în locul celuilalt.

When the world's gone crazy and it makes no sense, there's only one voice that comes to your defense: that voice of the stranger in you. Pentru că nu mă recunosc acelaşi ca înainte, derizoriu în tot ce mă ajuta să fiu eu însumi, ceva vrednic de o imaginaţie dusă pe o culme a confuziei unde nu există limită de timp, ci doar un strigăt în pustiu adresat unui dumnezeu nevăzut.

Deci, pierdere de sine într-un joc care generează parcă o utopie a eului și neantului ce caracterizează un cold cold ground. Eu şi cu mine însumi în labirintului singurătăţii, prea bine aşezat ca să se descuie curând, înconjurat de ştiinţa ce îşi aşteaptă încă răspunsul. You're not the easiest person I ever got to know, and it's hard for us both to let our feelings show.

Adevărata miză a redefinirii personale este acceptarea a tot ce simți în legătură cu misterul viu al vieţii disimulat între două persoane: un idealist care nu se lasă bătut şi un răzvrătit a cărui sminteală este „o formă de superioară înţelepciune”.

It's Probably Me ori de câte ori încerc să înțeleg cine sunt atunci când mă pierd în altcineva.

Când te afli faţă în faţă cu tine, simţi că eşti un alt om? Evoluţia ta spirituală se realizează prin analizarea şi asumarea propriilor calităţi şi defecte atunci când gândești prin creierul lui Don Quijote?

 

* Notă: Sting feat. Eric Clapton - It's Probably Me

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us