Labirintul întunericului

Adu-ţi contribuţia la dezvoltarea caracterului oamenilor, impulsionând exteriorizarea fiinţei lor lăuntrice.

Îţi aminteşti de această scenă emoţionantă din filmul “ Meet Joe Black (1998) ”? Susan îl conduce pe Joe în biblioteca tatălui ei. Îi spune, arătând cu mâna spre un ceas mai vechi:

- Când eram mică, mama îmi spunea că ai putea să-ţi potriveşti inima după ceasul acela.”

- Şi poţi? întreabă el.

- Nu am încercat niciodată... Până acum.

Joe îi zâmbi cu simpatie. Avea impresia că înţelege ce era în sufletul ei, dar, literalmente, nu bănuia nici pe jumătate. Simţea că emoţiile îi sporesc. Preţ de câteva secunde o examină în tăcere. Nu mai fusese niciodată până atunci atât de izolat de ceea ce cunoştea, nu fusese niciodată confruntat cu un asemenea impact al sentimentelor necunoscute. În mintea lui sălăşluia un întuneric de nepătruns.

La rândul ei, Susan nu avea niciun punct de reper, nimic care să o ajute să deosebească realitatea de iluzie, care să o ajute să perceapă sentimentele din sufletul lui. Era ciudat, enigmatic, înfricoşător, dar într-un fel care stârnea emoţie, nu într-unul care s-o facă să se simtă ameninţată în vreun fel. Efectul întunericului asupra simţului ei de "orientare" deveni de o importanţă secundară.

Nu avea nevoie să înţeleagă totul despre esenţa lui. Simplul impact al acestui pas fundamental - apropierea de el, dorinţa de a i se dărui în ciuda faptului că nu putea să pătrundă necunoscutul din el - era suficient pentru a-i stârni interesul. Îl privi cu acea speranţă, bucurie, credinţă, mulţumire sufletească pe care o cunoaşte numai o inimă pură.

Susan părea să-i citească gândurile lui Joe: “ Nu cunosc viaţa, nu cunosc simţământul acela care îţi dă fiori extraordinari, care se numeşte iubire. ” Dar în acelaşi timp părea să-i spună: "Nu-ţi fă griji în privinţa asta. Într-o zi, vei înţelege."

Leadership: Destinul tău este predeterminat de exprimarea mulţumirii sufleteşti căreia trebuie să i se asigure o cît mai mare libertate de interpretare?

Dacă spunem că leadershipul implică o anumită modelare a experienţei relaţiilor interpersonale, atunci facem aluzie la o multiplicare a mijloacelor de transmitere direct şi subiectiv a sentimentelor de apreciere, recunoaştere, apropiere, ataşare, mulţumire şi încredere. Aceste mici sisteme de alimentare cu energie pozitivă, dar şi cu o anumită doză de atractivitate, care anulează orice posibilitate de compromitere a credibilităţii, pot fi divers multiplicate.

Ne putem gândi, de pildă, nu numai la impulsurile de transfer a valorii personale, generate de modelul de viaţă şi spiritualitate, ci şi la iniţierea experienţelor de natură spirituală în care destinul este predeterminat de mulţumirea sufletească. Un bagaj considerabil de asemenea experienţe devine disponibil alegerii individuale a unor noi stări de viaţă, trăite în bucurie şi recunoştinţă.

Omul care vrea să contribuie la asigurarea unui leadership durabil nu se refugiază într-un univers închis, unde nu există probabilitatea de a se angaja în relaţii interpersonale, bazate pe fidelitate şi înţelegere. Ci ceva mai mult decât atât. El devine o combinaţie de atitudini şi ipostaze de manifestare a nevoii şi solidarităţii umane, a simţirii şi inteligenţei care-i dă forţa de transmitere, înţelegere şi preluare a emoţiilor - toate dozate cu exactitate, în funcţie de experienţa de viaţă, după un scenariu aleator.

Înainte de a oferi o libertate de interpretare mulţumirii sufleteşti, cel puţin confortabilă, trebuie să găseşti o legătură directă între ceea ce ţi se întâmplă şi cauzele care au provocat evenimentele care te-au marcat.

Sau, ne putem gândi, de exemplu, la stimularea modelată a factorului uman, sondarea în zăcăminte vaste, încă neexplorate ale celor care participă direct la procesul de formare şi dezvoltare a identităţii ce se desfăşoară într-o dinamică continuă pe întreg parcursul vieţii.

Liderii sunt foarte apropiaţi de acest fel de experienţe. Ei întotdeauna se îndreaptă spre acest orizont al înţelegerii şi împlinirilor sufleteşti, plini de interes şi de avânt pentru combaterea oricărei forme de „opoziţie”. Ei nu schimbă direcţia şi nu se orientează către o direcţie în care oamenii fără încărcătură emoţională abandonează, dorind să sfârşească odată cu toată această încercare de formare a unei realităţi cât mai convenabile, susţinute de fineţe, sinceritate şi afecţiune.

Leadership: Fugi de ceva ce nu cunoşti în speranţa de a te elibera de vechile metehne care te-au consacrat unei vocaţii la care se ajunge prin împingerea sinelui dincolo de limitele acceptate de conştiinţă?

Cine fuge de ceva ce nu cunoaşte nu va putea niciodată să se ridice la standardele de motivaţie şi mulţumire sufletească impuse de o stare de moment care trece foarte repede.

Sufletul unui om este făcut din bucăţele de sentimente, din gânduri, dorinţe, emoţii şi valori. Iar îndatorirea ta, ca şi lider cu o mare putere de înţelegere, este să uneşti toate aceste fragmente pentru a scoate la iveală tiparul pur al fiecăruia. Dar pentru asta trebuie să cauţi principiul după care se realizează conectarea lor. Asta se află la îndemâna ta.

Aşa cum vitamina D este produsă în corp prin acţiunea luminii solare asupra pielii, tot astfel vei putea să creşti efectul de rezonanţă al leadershipului tău în funcţie de capacitatea ta de asamblare a stărilor sufleteşti, prin conectarea la acel comutator care aprinde în oameni lumina schimbării şi a devenirii, a revitalizării vieţii lor.

Vei putea să insufli mai uşor încrederea oamenilor în tine dacă pui accentul pe conţinutul lor sufletesc, dacă îi ajuţi să desluşească ceea ce sunt cu adevărat. Pentru asta trebuie să surprinzi aspectele cele mai în măsură să suscite interesul lor, să priveşti în adâncul fiinţei lor, în special din unghiul contribuţiei tale la “refacerea” lor.

Motivaţia unei transformări imprevizibile este ceea ce te surprinde într-un scurt moment de îndoială şi te ademeneşte să o apuci pe drumuri pe care de nu le înţelegi, dar care te schimbă fundamental pentru că le trăieşti prin felul cum le împărtăşeşti.

Pe ce pui accentul în leadership? Fugi de ceva ce nu cunoşti la oameni? Îţi lipseşte acea dorinţă de a străbate întregul lor labirint sufletesc în căutarea adevăratei lor identităţi? Poţi să-ţi potriveşti inima după ceasul propriilor lor emoţii şi, implicit după întregul lor fel de a fi? Există vreun aspect foarte important în relaţia ta cu oamenii pe care îl treci cu vederea?

Labirintul întunericului este şansa ta de a te conecta la ceilalţi oameni, de a te integra în lumea lor.

Adevăratul caracter al omului este ca un labirint întunecos, umbrit de numeroase sentimente şi emoţii - trebuie să pătrunzi în el, să alungi orice îndoieli, apoi să alegi şi să călăuzeşti sentimentele pozitive spre o sursă de lumină. Cu cât ştii mai multe despre fiinţa lui, cu cât îi înţelegi mai bine adevăratul conţinut sufletesc, cu atât vei găsi mai repede traseul cel mai bun.

Concluzie: În leadership lucrezi cu oamenii şi pentru oameni. Aceştia sunt diferiţi ca educaţie, cultură, caracter şi comportament şi în acelaşi timp sunt diferiţi prin modalităţile de exteriorizare a sentimentelor lor.

Pentru a-i face aliaţii tăi trebuie să ştii să-i cunoşti inclusiv pe cei ascunşi “ în interiorul unei carapace de nepătruns. ” Pornind de la observarea lor atentă şi până la cunoaşterea adevăratului lor caracter, ai de parcurs un labirint întunecos. Dar înarmat cu răbdare, perseverenţă, mijloace de comunicare adecvate vei ajunge să cunoşti sentimentele şi idealurile lor, vei reuşi să-i mobilizezi în vederea realizării ţelului comun care este luminiţa de la capătul labirintului.