Leadership Existenţial

Descoperă toate efectele cumulate ale unei schimbări de sine, retrăind acele senzaţii de tipul “Sunt viu, plin”.

N-am altă cale de a mă înrudi cu fiinţa pe care mi-am ales-o ca purtătoare a puterii mele de autodepăşire, decât lansându-mă într-o căutare a artisticului, privind înspre un dincolo de aici şi acum, căruia trebuie să îi trec numaidecât hotarul. E şi asta un fel de a mă înţelege cu timpul în privinţa a ceea ce trebuie să trăiesc ca să pot recunoaşte dimensiunea detaliului care face din însăşi viaţa mea o opera de artă, un ecoul al sentimentului de frumos investit cu funcţia de schiţare iniţială a unui tablou sau a diverselor lui detalii într-un rămas bun de la vechile idei şi obişnuinţe.

Nu am cui să mă spovedesc, când timpurile îşi desfac întreaga lor recoltă pe tărâmurile fermecate ale spiritualităţii pe care mulţi au uitat să mai umble, decât hârtiei dreptunghiulare în care scrisul sincer - ca o pedeapsă uşoară - va răsuna puternic peste veacuri.

Continui să înşir rânduri, cu acel exces de pozitivitate care face ca problemele omenești să pară mai puţin tenebroase, tot aşa cum Napoleon îşi aşternea pe hârtie gândurile victorioase cu o zi înaintea bătăliei de la Austerlitz, între prăpastia unei margini de siguranţă şi nebunia unei clipe oarbe.

Şirurile lungi de gânduri, împrăştiate pe harta unei lumi închipuite dintr-o altă ecuaţie a sublimului, între coordonatele întrebărilor şi răspunsurilor, rămân laudă, mărturie şi învinuire. Depinde de ziua ce urmează să vie.

Leadership: Eşti dispus să experimentezi cele mai înalte standarde de rafinament şi o meticuloasă măiestrie a unei capodopere prin unificarea contrariilor dintre esenţa vieţii şi aparenţa din imaginarul povestirii ei?

Nu pot cu niciun chip să-mi dau seama cine sunt, între atâtea spaţii, goluri şi plinuri ce stabilesc aria hârtiei. Neaşteptat, intru în legătură directă cu influenţa unei fascinaţii stranii. Simt că devin parte a unui univers în care este conţinut un potenţial infinit de modelare şi remodelare a realităţii. Cum să fugi din calea un Austerlitz al minţii, între atâtea momente, cadre şi episoade mişcătoare, prezente în perimetrul mirific al unei existenţe ce încă nu și-a consumat liniştile şi neliniştile?

Îmi amintesc de lucrătorul acela epuizat dintr-o fabrică, care după dureroasa experienţă a solitudinii se înapoiază la ţară, acolo unde simte că îşi are rădăcinile. Contactul cu pământul îi prilejuieşte revelaţia vocaţiei sale, ajutându-l să umple vidul interior.

Ceea ce mă face și pe mine să mă întreb: Oare foaia de hârtie, cu ale ei cuvinte desprinse direct din sufletul unei chemări către ceea ce este autentic, va umple oare și ceea ce încă nu știu despre mine? Sunt dispus să experimentez cele mai înalte standarde de rafinament şi o meticuloasă măiestrie a unei capodopere, prin unificarea contrariilor dintre esenţa vieţii şi aparenţa din imaginarul povestirii ei, cu o singura conditie: de a nu deveni sclavul unei ratiuni suprasolicitate de efortul urmăririi neîncetate a propriilor viziuni şi ambiţii.

Leadership: Contactul cu ceea ce contează să împlineşti prilejuieşte revelaţia vocaţiei tale în lupta dintre ceea ce se vede şi ceea ce se ascunde, dintre realitatea exterioară şi imaginaţia de basm?

Imperiul unui intelect fără reguli cuprinde cuvintele, iar cuvintele, chiar împrăştiate şi aglomerate, pot învinge lumea. Cine ştie să citească urmele lor va vedea o aşteptare în umbra unui timp care se scurge, în bătaia unei rafale puternice de trăiri contradictorii.

Numai un anumit număr de reprezentări imaginare pot deveni realitate, într-un anumit moment al timpului, în îngustimea sau generozitatea conştiinţei. Încearcă să explici, dacă poţi, lupta dintre stări şi refularea sau admiterea acestora în conştiinţă. Nu-ţi poţi închipui câte sensuri îţi rezervă singularitatea, uşoare de manevrat ca un vis frumos, sau grele de pătruns ca un stejar cu mii şi mii de rădăcini înfipte într-un pământ de "cumpănă".

Ca să înțelegem leadershipul trebuie să surprindem temporar imaginea omului prins într-o realitate a cărei constantă este interpretarea într-o anume cheie a povestirii vieţii sale, formată dintr-o succesiune de atitudini, momente emoţionale, reacţii, care pătrund în jos pe calea principiului de cauză şi efect. Apoi să ne întoarcem busola spre omul nou, evoluat într-o unitate de timp măsurată prin filtrarea convingerilor pe care el le nutreşte cu privire la realitatea acestei schimbări de imagine, de sine.

Vocaţia este acea predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune, dar care este întreţinută de creşterea treptată a acceptării de sine. Ar trebui să facă înconjurul lumii cuvintele scriitorului român George Sbârcea: „Contactul cu ceea ce contează de fapt prilejuieşte revelaţia vocaţiei tale, ajutându-te să travesteşti vidul interior în conştiinţa împăcată a omului care îşi află propriile tipare.”

Ceea ce contează să împlineşti în viaţă este rostul unei povestiri care are un anumit sens pentru cel ce o parcurge din perspectiva eroului care îşi împlineşte destinul prin vocaţia, mereu reconfirmată, a definirii de sine în relaţie cu o nouă realitate.

Un portret sugestiv este reflectat printr-o analiză introspectivă de mare acuitate. Să te descoperi prin întoarcerea la tine, la starea de bine, la credința că poți reconfigura harta despre lume și viață, să prilejuieşti alte alegeri care să favorizeze plinătatea ta în lumina a ceea ce ai mai bun și mai durabil, sunt niște procese care intră în alcătuirea rostului vieții.

Leadershipul Existenţial se referă la putinţa acceptării de sine, încadrată într-o formă afectivă de interes real îndreptat spre o anumită direcţie de tipul “ Sunt viu, plin ”. Oamenii de mare valoare și-au dobândit capacitatea de a-şi evalua viața și de a o trăi altfel, prin prisma a ceea ce rezultă din formele de exercitare a profesiei, în special din procesul de creaţie.

Nu este de ajuns să fii înzestrat cu viziune pentru a întruni cerinţele leadershipului existenţial. Ci este necesar, pentru a evolua din punct de vedere al orientării pe care o are concepţia ta despre lume, să asimilezi acea capacitate de receptare a semnalelor interne: emoţii şi senzaţii, care te ajuta să devii o fiinţă umană spirituală înaltă.