Străduieşte-te să generezi în permanenţă noi cadre din mai multe unghiuri, printr-o speculaţie a propriei minţi.
Eisenstein priveşte cinematografia nu ca pe o continuare a teatrului, ci ca o negare a lui. Intră în cinematografie socotindu-l domeniu încă inexistent. Marele regizor îşi amintea mai târziu:
"Veneam ca beduinii sau căutătorii de aur spre un loc cu posibilităţi neînchipuit de mari, din care doar un mic sector fusese tocmai dezvoltat. Ne-am fixat corturile şi am introdus în tabără experienţele noastre în diferite domenii. Preocupări intime, profesiuni accidentale din trecut, îndemânări nepresupuse, erudiţii nebănuite - toate erau canalizate spre a construi ceva care nu avea încă nici tradiţii scrise, nici forme stilistice precise, nici măcar cerinţe formulate."
Mai târziu intoleranţa asta se va stinge. Vom constata, în afara unei puternice influenţe a teatrului în arta sa cinematografică, chiar şi o revenire târzie la prima sa dragoste: teatrul. Iar în activitatea sa pedagogică va declara: „Studiul cinematografiei trebuie să înceapă neapărat cu studiul teatrului.” *
Leadership: Priveşti fuziunea dintre ştiinţă şi artă ca pe o continuare a demersului de a experimenta noi direcţii de orientare, sau ca pe o negare a oricărui conţinut exprimabil prin efecte vizuale?
Capacitatea de producţie a unor linii noi de montaj, frecvent întâlnite pe parcursul perioadei de raportare la un ideal care trebuie asumat şi afirmat, desigur într-o formă care permite ulterior substanţiale îmbunătăţiri, este o trăsătură importantă a regizorului. Cine caută şi observă această trăsătură la un om de mare cultură, nu va obiecta niciodată procedeelor stilistice ce ţin de aspectul veridic al operei sale, dar va calcula informaţia transmisă pe plan de criterii de evaluare a unui continut experimental rezultat din evenimente, atitudini, situaţii contrastante, care creează surpriza unor suprapuneri de planuri vizuale.
A nega un conţinut exprimabil prin efecte vizuale înseamnă să nu dispui de momente memorabile folosite ca spaţiu de spectacol pentru a produce efecte de noutate. Iar a experimenta noi direcţii de orientare în film sau teatru înseamnă să continui o poveste de la momentul anterior experienţei pe care vrei să o transmiţi lumii - ca să o poţi retrăi mereu.
Montajul este un procedeu de alăturare a mai multor cadre din cât mai multe unghiuri, dominate de tematici complexe ale unor cercetări finalizate într-un produs de referinţă – un excelent suport al informaţiei adunate de-a lungul timpului. Dar materialul informaţional ce formează conţinutul diferitelor cadre nu are nicicum pretenţia epuizării problematicii, atât de ample, în faţa căreia se afla astăzi iniţiativele înnoitoare. Căci întotdeauna se vor găsi modalităţi noi de transmitere a experienţei si cunoaşterii.
Aceste cadre sunt de fapt nişte ţinte ce trebuiesc atinse, nişte prelungiri ale orizontului tău intelectual şi cultural, cuprinzând concepţia despre lume şi viaţă, care îi invită pe ceilalţi să te cunoască. Sunt nişte răspunsuri la întrebările pe care ţi le pui, sintetizate într-o viziune proprie.
Leadership: Poţi susţine emoţii cu suportul unei reprezentări de imagine care să nu fie repetiţie a unei viziuni desprinsă din interiorul unei realităţi simulată de o ecranizare excepţională?
Conţinutul exprimabil integrează tot ceea ce eşti dispus să arăţi lumii prin propria viziune. Cine nu-şi dezvăluie viziunea într-un mod care să inspire, nu va primi niciodată feedback, astfel nereuşind să-şi clarifice îndoielile cu privire la ce a îndeplinit, a dobândit şi a obţinut prin intermediul cunoaşterii şi auto-investigaţiei.
Dar în leadership, viziunea nu trebuie să fie desprinsă din interiorul unei realităţi simulată de o ecranizare excepţională, ci trebuie să se potrivească dialogului dintre logic, ingenios şi plauzibil. Filmul nu este un reper bătut în cuie, iar viziunea nu trebuie să fie neapărat ceva "wow" pentru lume. Ceea ce contează este emoţia transpusă într-o imagine ideală care să îndeplinească condiţia de bază a atingerii unui anumit scop.
În aceste cadre sunt inserate tot ceea ce cuprinde o gândire reformatoare, sub formă de oameni, lucruri, procese, idei, situaţii, relaţii între diferite entităţi şi aşa mai departe. Cu referinţă la leadership, putem considera aceste cadre drept născociri ale spiritului creator, drept patternuri de cogniţie, interpretare şi prezentare, de selecţie, accentuare a unor direcţii de orientare îndreptate spre o câştigare a îndemânării în manipularea anumitor aspecte ale realităţii.
Fără îndoială, unele dintre elementele supuse discuţiei comportă şi alte posibilităţi de interpretare decât cele găsite aici.
Un lider care priveşte fuziunea dintre ştiinţă şi artă ca pe o continuare a demersului de a experimenta noi direcţii de orientare, va descoperi sau va genera în permanenţă noi astfel de cadre, printr-o speculaţie a propriei sale minţi. Mai ales printr-o strânsă împletire a propriei vieţi cu înţelesurile subiective pe care le asociază lumii şi întregii societăţi.
Leadershipul este imaginea pe care o transmiţi lumii rezultată din experienţele de viaţă cu care ţi-ai îmbogăţit emoţiile şi din ştiinţa cu care ai ştiut să pui în valoare frumuseţea lor.
Leadership devine Sustenabil prin cadrele produse de artist prin auto-investigaţie. Adică, atunci când el îşi canalizează toate preocupările intime, profesiunile accidentale din trecut, îndemânări nepresupuse, erudiţiile nebănuite - spre a construi ceva original, un concept, un produs, un activ unic care să-i exprime ideile, viziunea, şi care să dăinuiască în timp.
* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.