ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Legea aspră a bătrânilor (II)

On Ianuarie 04, 2013, in Legile conducerii, by Neculai Fantanaru

Găseşte modalitatea potrivită prin care să-ţi poţi exprima atitudinea de învingător, fără să-ţi pierzi simţul finitudinii.

Aproape totul se schimbă şi dispare în această vijelie turbată de la răscrucea timpului. Numai un singur om rămâne, mereu în acelaşi punct, în toate demersurile pe care le desfăşoară şi cu toate convingerile pe care le are: Tom Bell. Iar asasinul, Anton Chigurh, continuă să ucidă şi este de negăsit.

Lumea întreagă pare că se prăbuşeşte, e limpede că viaţa din acele locuri însemna tot mai mult un drum rapid spre moarte. Bell rămâne, continuă să traseze consecvent noi orizonturi ambiţiei sale. Numai el, graţie rafinatei sale atitudini responsabile şi cutezanţei sale de a fi cu totul vrednic de chemarea lui, de jobul său, pare că se înţelege cu destinul.

Mereu se agaţă de o altă himeră, de un nou fir foarte fin de speranţă. Nu vrea să renunţe. Un fior nemărginit îi străbate fiinţa. Tot mai mult îşi biciuieşte demonul pentru a-i reaminti de scopul său, pentru a-i da avântul necesar izbânzii. Dar tot nu-l poate prinde pe Chigurh, mereu rămâne în urmă, tot mai în urma acestuia.

Bătrâneţea nu-i smulge credinţa dintr-însul, aşa cum ai rupe din calendar foaia zilei trecute, dimpotrivă, îi întăreşte scopurile şi îi oţeleşte voinţa de a le atinge. Dar până când? Până când demonul însuşi se va învrednici să-i părăsească trupul.

Parcă din respect pentru imensa lui voinţă, soarta îi mai aruncă, dar aşa, din milă, o momeală, câte un indiciu - şi acela derutant, dar numai ca să-l despartă şi mai mult de adevărata realitate. Acea realitate pe care abia într-un sfârşit o acceptă pe deplin. Înfrângerea. Recunoaşterea neputinţei. Abandonarea falsei identităţi. Moartea eroului din el. Revenirea la acea valoare universală: măsura. 

“Am ştiut mereu că trebuie să fii dispus să mori ca să-ţi faci datoria. Dar nu vreau să mai risc şi să mă întâlnesc cu ceva ce nu înţeleg. Sunt depăşit de situaţie.

Leadership: E timpul să te eliberezi de adversarul din tine, prin definirea unei variabile de testare care sa te reprezinte in cuprinderea unei imagini de sine realiste?

Scriitorul francez, Anatole France, trăgea un semnal de alarmă pentru liderii de azi şi de mâine: “Bătrânii ţin prea mult la ideile lor. De aceea băştinaşii din insulele Fiji îşi ucid părinţii când îmbătrânesc. În felul acesta uşurează mersul evoluţiei.

Ai înţelepciunea să iei decizia renunţării? Îţi poţi înfrâna pornirile şi excesele, sau îţi biciuieşti în continuare demonul din tine pentru a realiza imposibilul? Te hrăneşti cu iluzia că ai putea reveni la statutul eroului care ai fost? Cum îţi evaluezi progresul – în funcţie de necazurile şi dezamăgirile care se ţin lanţ în jurul tău?

Adversarul din tine este iluzia obţinerii unei reuşite care să-ţi întărească poziţia de autoritate, atunci când eşti trecut de vreme. A evolua nu înseamnă să-ţi devalorizezi identitatea printr-un avânt nemăsurat spre senzaţionale reuşite. Ci înseamnă să te redescoperi, a te deschide cu adevărat către schimbare, a fi mai înţelept. Un drum care îşi are rostul lui, chiar dacă asta înseamnă să abandonezi toate celelalte. Drumul retragerii, acceptarea adevărului: “Nu vreau să mai risc şi să mă întâlnesc cu ceva ce nu înţeleg. Sunt depăşit de situaţie.”

Chiar şi retragerea este o virtute. Iar ca variabilă de testare a raţionamentului care stă în spatele motivului real al evitării unei acţiuni cu consecinţe negative, restragerea devine un soi de identificator al resurselor proprii de a rămâne pe scena lumii sau în backstage. Retragerea este libera exprimare a adevărului care te eliberează de orice apăsare, de orice ezitare, de orice presiune pshică care te poate îndesa mai rău în lucrurile nasoale care ţi se întâmplau înainte.

Leadershipul este o retragere bine meritată din lumea superioară a idealului absolut, din care are de câştigat imaginea propriei tale constituții fizice și morale.

Leadership: Ce se întâmplă când tragi câteva gloanţe în propria ta imagine?

Parafrazând un scriitor celebru, a te menţine agăţat de iluzia perfecţiunii, printr-o încordare forţată a potenţialului, este ca şi când ai trage câteva gloanţe în propria ta imagine reflectată în oglindă: în cazul acesta dispare numai imaginea ameninţătoare, nu însă şi adversarul, care continuă să stea la pândă mai departe în tine.

Seducătorul avânt spre noi înălţimi, toate pornirile tale spre acţiuni ce aparent duc la succes, dar de fapt îngustează sau amplifică orizontul până la absurd, împiedicându-ţi paşii, conturează acea reflexie opusă adevăratei direcţii pe care trebuie s-o urmezi. Acea reflexie din oglindă care ar putea contrasta cu personalitatea ta dacă nu ai fi ceea ce ai acceptat să devii – un sclav al “demonului.

Factorul care te ajută să previi o eventuală rătăcire - acea fină deconectare de la realitate, elementul care intră să definească în mod esenţial identitatea ta, este controlul, înfrânarea demonului din tine, acest triumf asupra propriilor limite.

Înfruntă demonul din tine, fără să te menţii ancorat în iluzia evoluţiei pe care el ţi-o impune insistent. În leadership, atitudinea de învingător se manifestă uneori printr-o retragere din "culoarul campionilor" pentru a face loc onoarei şi respectului faţă de sine să se plaseze pe piedestalul triumfului.

Legea aspră a bătrânilor se poate formula astfel: "Găseşte modalitatea potrivită prin care să-ţi poţi exprima atitudinea de învingător, fără să-ţi pierzi simţul finitudinii".



* Notă: “No Country for Old Men (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us