ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Legea celor chemați să recreeze viața

On Aprilie 16, 2017, in Legile conducerii, by Neculai Fantanaru

Încearcă să atingi perfecţiunea, fără să te îndepărtezi de responsabilitatea care trebuie asumată prin refuzarea condiţiei de fiinţă efemeră și prin dobândirea statutului de „judecător al vieţii”.

Aveam impresia că aceşti oameni trecuţi prin acţiunea nemilosului virus, comportându-se ca nişte programe informatice ce dau peste cap orice ad blocker, prin sugestia unei fatalităţi de tip naturalist care apăsa pe destinul unei agonii zbuciumate, erau greşeli grave de manifestare a voinţei înverşunate a naturii ce voia să se răbune cu orice preţ.

Privilegiul bogăţiei şi diversităţii naturii, un fenomen de canibalizare ca un simbol al renaşterii în miezul un joc plin de cruzime, pus la cale de un factor necunoscut, era acela de a combina viaţa cu moartea. Strălucită evoluţie biologică !

În această imagine a fatalităţii rodul predominant al geneticii era indirect un afluent al fluviului existenţei mult încercate. Îmi amintea de acele minunate versuri de la începutul Ecleziastului, din care am selectat doar cuvintele: "Deşertăciunea deşertăciunilor" puse pe seama haosului general, care, paradoxal, mi se păruseră revelatoare şi reconfortante.

Decât să accept un stupid fatalism animalic, să mor în durere doar ca să ajung la o viaţă sălbatică impusă de hotarele geneticii avansate, un Zombie, un hibrid performant într-un cadru pestilenţial al terorii, mai bine era să urmez sfatul lui Nietzsche: „Cel care are un de ce pentru care să trăiască poate să suporte aproape orice."

Şi nu doar să suport teroarea, s-o înţeleg cumva, ci să creez din ea condiţiile elementare ale unei vieţi noi, momente de început mai active, mai libere, s-o controlez prin mijloace specifice teoriei evoluţiei faţă de legile mendeliene ale geneticii. Nimic şi nimeni nu mă împiedica să promit că voi transforma lumea, electrizat ca un curent coborât din spațiul unei mistici abstracte de contactul cu diverşi purtători ai virusului, demonstrând că în adâncurile vieții există o intensă activitate revoluţionară.

Leadership: Te impulsionezi să împlineşti menirea vieții prin trecerea de la o stare de acceptare a unei viziuni fataliste la o poziție de curiozitate sinceră în a vedea cine ești cu adevărat?

Cu vădită atenţie, îmi dau seama că în interiorul meu exista un fond de răutate, o cruzime a conştiinţei şi a gustului intelectual, realist-naturalistă dacă vreți, o imoralitate absolută comisă din raţiuni pur machiavelice. Dar, în acelaşi timp, exista şi teama de o molipsire funestă. Ele mă făceau să vreau să pedepsesc orice greşeală, orice abatere de la normalul unanim acceptat de regulile de aur ale medicinii. Puteam oare să abandonez căutarea unui leac doar ca să mă delectez cu priveliștea morţii?

Dacă voiam să trec examenul experimental al geneticii, neatins ca un Zeu de marea urgie a naturii la care asistam cu uimire şi interes, cu sufletul neînvins de marele fast al unei biochimii care a luat-o razna, trebuia să mă conformez unui mesaj straniu, provenit din îndrăzneala ştiinţelor interzise: "Qualcosa è assolutamente non vero".

Una din aspiraţiile omului de ştiinţă, în viziunea marelui doctor Constantin Maximilian, este să creeze viaţa. „Să o controlezi, să devii demiurgul unui univers - universul genetic - ivit din întâmplare, pornit pe drumuri necunoscute spre hotare impuse de hazard şi de necesitate, într-un joc continuu, fără reguli aparent statornice, mi se pare cea mai cutremurătoare responsabilitate care trebuie asumată. Noi, o specie animală profund ancorată în istoria Pământului, vrem să depăşim condiţia animală pentru a deveni judecătorii vieţii.”

Una din căile de a înțelege ceea ce viața încearcă să-ți comunice este să-ţi proiectezi o nouă varianta a ta în contextul străduinţei de a porni pe drumuri necunoscute, fără să abandonezi căutarea unui ideal înalt de perfecţiune.

Crearea unui „scut” din știința observării și aplicării legilor vieţii și explorarea sinelui pe fondul mişcării de reflectare asupra realităţii imediate, este cea mai bună metodă de protecţie împotriva cerinţelor raţiunii bazate pe discriminare care întărește dimensiunea individualistă a propriei fiinţe.

Liderul trebuie să fie, mai întâi de toate, reprezentantul strălucit al umanismului pornind de la mottoul: Omul dorește să știe tot ce se poate ști; deci să cercetăm, să căutăm, să aflăm, să știm, să atingem perfecţiunea… fără să ne îndepărtăm de responsabilitatea care trebuie asumată prin refuzarea condiţiei de fiinţă efemeră și prin dobândirea statutului de „judecător al vieţii”.

Cine ești cu adevărat? Ești un om care suportă teroarea în scopul de a-şi extinde cercetările asupra unor condiții noi de susținere a vieții? Ești un om care judecă viața prin prisma sondării naturii înconjurătoare care își demonstrează superioritatea? Ești un om care promite să transforme lumea într-o cumpănă a vieţii, îmboldit de presimțirea sfârșitului ultim? Sau ești un om care studiază efectele experienţelor sale de evoluţie într-o oglindă prin care Creatorul se priveşte pe sine?

Legea celor chemați să recreeze viața poate fi definită în conformitate cu răspunsul la întrebările de mai sus. Ea se aplică acelor care, cu un singur simţ al datoriei faţă de ştiinţă, unul pretenţios, și prin obsesia de a înregistra tot ce se întâmpla în mijlocul furtunilor vieții, încearcă să-și făurească o judecată finală care să-i ridice la rang de Creator.

Ei ar trebui totuși să-și reamintească că însăşi la cârma corăbiei lor se află altcineva mult mai puternic. Dumnezeu.

 

* Notă: World War Z

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us