Living on my own (I)

Asumă-ţi identitatea la care te raportezi prin forţa genialităţii, printr-o supremă renunţare la tot ceea ce te robeşte.

Motivul neîncetatului meu update interior este trădat de înfăptuirile acelui organ de percepţie care se dilată tot mai mult - mintea. Această componentă sublimă a naturii mele, putere a spiritului pur, pare tot mai ageră prin descoperirile ei proiectate în univers cu utilizarea maximă a energiilor cugetătoare, cauzând un Waterloo în care se încleştează toate forţele curiozităţii. O stare de "nu e destul", care este superioară sentimentului, poate să ordone conştiinţei să compună o epopee a genialităţii. „I get lonely so lonely living on my own.”

Geniul, care aduce sclipire nebuniei, este un model exemplar al devenirii, format din substanţa densă a informaţiei inteligente, uneori sustrăgându-se prin intermediul mecanismului de interpretare a formulărilor confuze sau contradictorii de sub dominaţia principiilor de cunoaştere sociologic-existenţialiste. Ca un artist adevărat care imaginează noaptea, dar înfăptuieşte ziua, sper să reuşesc să stabilesc anumite contacte între ceea ce survine şi fiinţează în Absolut, printr-un "One goal, one golden glance of what should be".

Totul pare să se petreacă potrivit unei logici elementare, o constantă de reprezentare a sinelui în raport cu timpul scurs între două observări succesive: prima, a faptului că nimicul poate să însemne un scop suprem al vieţii, a doua, a faptului că diferitul, acest mod de exprimare prin metafore poate să ridice întotdeauna îndoieli. „Sometimes I feel I'm always walking too fast / And everything is coming down on me down on me.”

Leadership: Îţi judeci propria creaţie pentru că trăieşti în ea, sau te judeci pe tine şi atragi răsplata pentru modul în care percepi şi reacţionezi la exigenţele realităţii?

Una din invenţiile geniale ale lui Thomas Mann nu a fost compozitorul Adrian Leverkuhn, ci călăul rafinat al omului din el. Ştiind că orice tentativă de întoarcere la paradisul pierdut al omenirii va eşua, Adrian întreprinde totuşi asemenea încercări de reinventare a sinelui. Iar scriitorul Ion Ianoşi oferea o explicaţie interpretabilă a acestui fapt: paharul amar trebuie golit până la fund, iar adevăratul curaj îl îndeamnă pe om să soarbă otrava, picătură cu picătură. „I go crazy, oh so crazy living on my own.”

Creaţia cea mai de seamă a omului, ca şi componentă sublimă a naturii sale, este imaginea perfecţiunii la care nutreşte stabilită în raport cu o experienţă interioară mistuitoare ce devine oglindire în exterior. Identitatea la care te raportezi prin forţa genialităţii, facilitând o experienţă indirectă sau subiectivă, prin folosirea unei noi forme de exprimare în direcţia unui leadership artificial sau natural, dezvoltă o anumită afinitate pentru tot ce este out-of-the-box , printr-o supremă renunţare la tot ceea ce te robeşte.

Te laşi robit de idealul de a fi util societăţii prin eliminarea sau prin acceptarea constrângerilor genialităţii? Reuşeşti să satisfaci exigenţele realităţii, date de lărgirea posibilităţilor de accesare a unor aspecte de nemulţumire şi căutare de sine care cheamă la extinderea orizonturilor, într-un mod în care ceilalţi oameni te pot înţelege?

A-ţi judeca propria creaţie pentru că trăieşti în ea înseamnă să refuzi libertatea de a deveni părtaş la propria taină şi să ratezi formarea ta prin prisma a ceea ce îţi imaginezi că ştii deja despre tine. Această creaţie reprezintă suma tututor experienţelor tale, bogăţia spirituală pe care ai acumulat-o trăind viaţa la o altă intensitate, conturând profilul unei personalităţi reper şi model veridic pentru îndeplinirea obligaţiilor reflexive conform rănilor trecutului sau părţilor bune ale prezentului.

Leadership: Valorile tale variază în funcţie de conţinutul pe care doreşti să-l comunici şi de interpretarea corectă pe care o dai creaţiei personale în contextul unei meniri ce merge dincolo de imaginea pe care o transmiţi despre tine însuţi?

Leadershipul artificial se distinge printr-un conţinut nou de cunoaştere dedicat celor care au voinţa de a-şi imagina ceva de dincolo de înţelegerea lor şi a celorlalţi. Ceva care se poate implementa într-o existenţă controlabilă printr-o abordare ştiinţifică a fenomenului genialităţii şi a factorilor cu impact major. Cum bine preciza cineva pe web, artificialul este singurul capabil să reveleze natura ascunsă şi cea mai de preţ a omului.

În timp ce leadershipul natural, anume programarea proceselor de creaţie, receptarea varietăţilor artei şi modelarea lor cu ajutorul logicii elementare, abordează o înţelegere mai restrânsă a lucrurilor ce vine numai prin practică şi experienţă. Sau, citând un internaut, naturalul reprezintă în fapt convenţia umană a percepţiei înguste despre realitate.

Omul care este robit de păcatul de a fi genial, analizând câteva din consecinţele practice deosebit de importante ale elaborării unei ştiinţe informaţionale, se înveleşte de cele mai multe ori în pătura singurătăţii, suferind întotdeauna de acea dependenţă de adrenalină în a face totul pe cont propriu. La un asemenea fenomen social, la un asemenea instrument de descompunere a realităţii în ştiinţă, se derulează constant anumite experimente de detecţie a excepţiilor de la regulă.

Genialitatea, în direcţii moderne de cercetare a noului, echivalează oarecum cu trecerea de la concret la abstract, cu menţiunea ca ea încalcă toate acele structuri de cunoaştere care au fost setate să facă „sharing”. Genialitatea poate fi admisă ca fiind o chestiune de autoritate, o realitate care stârneşte controverse. O poţi mai uşor promova prin har, decât prin dezvoltarea facultăților creatoare.

Dacă leadershipul, asemenea genialităţii, devine o experienţă a singurătăţii, înseamnă că eşti pe cale să pierzi contactul cu ceea ce te face să aparţii celorlalţi. Dar te face să fii strălucitor în faţa lor.

Valorile care trebuiesc respectate la interpretarea corectă pe care o dai creaţiei personale ţin de capacitatea de a înţelege în profunzime esenţa lucrurilor, de calitatea de a gândi dincolo de tipare, cu menţiunea de a nu face din ele ceva distructiv pentru fiinţa ta.

Living on my own aduce în prim plan promovarea unui fel de a fi mai presus decât ceilalţi oameni, axat pe consecinţele unei vieţi raportate la simetria dintre autenticitate şi singurătate, construit mai mult pe baza beneficiilor oferite de fenomenologia creaţiei şi imaginaţiei, decât pe ştiinţa existentă.

Dacă vrei ca leadershipul să nu se transforme într-un bumerang ce se poate întoarce împotriva ta, asumă-ţi identitatea la care te raportezi prin forţa genialităţii, printr-o supremă renunţare la tot ceea ce te robeşte.

Singurătatea este un rob folositor atunci când te lupți cu păcatul de a deveni cel mai bun, dar niciodată acest rob nu va putea să fie stăpân peste o împărăţie care aparţine altora.

* Notă: Freddie Mercury - Living On My Own