ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Lucirea vidului în ascultare

On Decembrie 23, 2016, in Leadership Z3-Extended, by Neculai Fantanaru

Adevărata ta măreţie începe acolo unde se termină cuvintele.

M-am trezit dintr-o dată într-o beznă totală, în stadiul ascunderii celor făptuite într-o manieră nepermisă a libertăţii totale. Psihologia mea nemaifiind a unei linii drepte, a unui singur drum, se adâncea, se ramifica într-un profund act de sondare - conceptual şi creator, aşa cum fiecare univers se ramifică în noi și noi universuri atunci când este făcută o măsurătoare cuantică.

Trăiam extazul unei cunoaşteri determinată de prezenţa unei temeri existenţiale în faţa strigătului de triumf al întunericului. Vibrant în tot acest act de revelare a sinelui într-un mediu inert, rece ca un mormânt fără sfârşit, într-un caz de anxietate, era acea unitate în diversitate, în folosul facultăţii raţiunii de a găsi, după analiza şi investigarea stării de fapt, răspunsurile la întrebarea: Îmi pot oare debloca o perspectivă a imposibilului?

În centrul de greutate al ascunderii celor ce mi-au fost date a fi descoperite în surdina contradicţiilor, în vuietul unei nonexistenţe care îşi cerea cu insistenţă drepturile, totul înscriindu-se într-o dimensiune a interiorităţii şi pe tărâmul imediateţii, stătea însăşi faptul ascunderii voinţei ca reflex al neputinţei de a concepe o acţiune. Acea beţie neproductivă a aşteptării, a tânjirii după miracol. A nădejdii absurde că, dintr-o clipă în alta, mi s-ar fi putut întâmpla ceva neaşteptat de bun.

Întunericul devenea şi mai întunecos, pe întinderea orelor de insomnie, de obositoare staţionări într-un refuz acordat acţiunii. Retragerea în solitudine, senzația de prins în capcană, impusă, dar și dorită, pe drumul nălucilor rătăcite în valurile tremurate ale unei gândiri revoluţionare. O relație trăită cu nimicul.

Întotdeauna tensiunea creşte când intri într-o stare de expectativă totală, tăcută, când practic aştepţi să vezi ce urmează, încrezându-te în simţul unei compensaţii morale, pentru a şti cum să faci faţă situaţiei condiţionată de acest inefabil mister al lui EU SUNT.

Leadership: Poţi să dobândeşti o înţelegere mai profundă a ceea ce eşti prin intermediul experienţei trăită printr-o manifestare a neputinţei de a ieşi din perimetrul vidului?

Iată starea de confuzie pe care o experimenta Nicholas Urfe, eroul lui John Fowles, în singurătatea întunericului care încerca să-l înghită, în jurul vrajei unui magician ce-i punea la încercare răbdarea, convingerile și prejudecăţile:

Apoi, tensiunea a crescut. Eram într-un fel de expectativă. Aşteptam, aşteptam ceva. Nu ştiam dacă era să fie auzit, ori văzut, ori altfel. Ştiam că vine, şi eu încercam să-i descopăr venirea. Parcă nu mai percepeam nicio stea. Poate magia mă făcuse să închid ochii. Nu era decât vidul. Mi-amintesc două cuvinte pe care Conchis probabil le-a spus: lucire, ascultare. Lucirea vidului în ascultare, întuneric şi aşteptare... Şi senzaţia asta mi s-a părut că durează la infinit.

Eliberarea de orice constrângere, de orice formă de limitare, este de fapt o călătorie în căutarea unui răspuns spre atingerea perfecţiunii creatoare, fundamentată printr-un răspuns la întrebarea: Îmi pot oare debloca o perspectivă a imposibilului?

Căci imposibilul, temperat de ideea filozofiei conform căreia „Adevărata ta măreţie începe acolo unde se termină cuvintele", este o venire a unei senzaţii de frică intensă care e acompaniată de acea “Voce a Conştiinţei” capabilă să declanşeze rularea în psihic a unei noi versiuni realiste de a te reprezenta pe axa autodepăşirii.

Liderul care conduce prin prisma potenţialului de cunoaştere înţeleaptă a fiinţei şi a vieţii umane este un om care experimentează, în momente unice de profundă emoție și însemnătate, mereu o nouă latură a sa, reprezentându-se drept o expresie a luptei interioare, o consecinţă a frământărilor prin care a trecut, însăşi unitatea sa în acord cu psihologia „aşteptării din întuneric”, în condiţiile vidului.

Lucirea vidului în ascultare este o parabolă a aşteptării care ia sfârşit o dată cu evoluţia omului. Această așteptare, pentru îndepărtarea de originea sa, de scopuri și anturaje, nu este doar o manifestare a prezenţei lucide a raţionalului asupra imaginaţiei, ci o contopire cu Eul suprem, cu ceea ce este nelimitat, inefabil, Divin. 

Libertatea totală este rezultatul ascunderii, îndepărtării de lumea ştiută, într-o perioadă de așteptare, de analiză și investigare psihilogică, având ca specific descoperirea unei măsuri a dimensiunii umane în exprimarea unităţii de sine.

Iar această unitate de sine, această imensă încredere în posibilitățile de cunoaştere care succedă necunoscutul, vidul, întunericul, așteptarea, reprezintă de fapt coloana luminoasă din însăşi esenţa spiritului omenesc.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us