Lumea care a apărut după ce s-a săvârşit misterul

Impune-ţi ideile prin adâncimea unei viziuni largi construite din versiuni succesive ale marilor descoperiri născute în jurul plusvalorii unei realităţi complexe.

Totul izvora din lucrurile aparent simple ale vieţii, dar din înclinaţia de a le privi cu acea putere de vrajă a magicianului care controlează neîncrederea spectatorilor prin teama amestecată cu fascinaţia pe care o trezeşte misterul, în jurul plusvalorii unei realităţi contradictorii şi independente.

Într-un fel, aveam nevoie de complexitate pentru a-mi tolera slăbiciunile, de conexiuni multiple între întregul şi pătrunzătorul ştiinţei, prin contactul nemijlocit al simţurilor cu un mediu care renaşte din lucrurile recompuse în întuneric, asemenea unei cutii prăfuite care ascunde nenumărate secrete uitate de timp. Amintirile mă rascoleau mereu, legându-mă de o altă identitate.

Inspiraţia se transformase într-un soi de durere cu puteri demiurgice, un statement al artei de a construi pe un teritoriu fragil un spaţiu imens, prin care pluteau împovărate de bizar ancore ale trecutului, distribuite în regiuni diferite de creier, declanşate de stimuli vizuali. Cele mai duioase rânduri pe care le-am subliniat în cartea vieţii, în lumea unei compoziţii pline de decoruri mistice prin care transpărea lumina interioară a unui secret indescifrabil, sfârşeau întotdeauna cu câteva momente de revelaţie.

Asta îşi dorea magicianul, ca publicul să creadă, dobândind certitudinea existenţei sale simultane, cel puţin în două ipostaze: în ipostaza de gând şi de cuvânt, aplicând metoda de determinare a nevăzutului, neajunsului, pururea fiind şi acelaşi fiind, cel împovărat cu veşnica aducere aminte a ceva ce s-a pierdut. Dar care s-a recâştigat prin împletirea dintre divin şi uman, dintre magie şi adevăr.

Balzac fusese la rândul lui un asemenea magician, se entuziasma, ajungea să creadă în propriul vis şi se vedea cel mai de seamă om din lume. O clipă mai târziu, revenind cu picioarele pe pământ, era obligat să străbată drumuri neexplorate în deriva existenţială. Şi totuşi, el este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, stăpânind, ca nimeni altcineva, vraja cuvintelor. Geniul şi-a câştigat nemurirea.

Leadership: Eşti pregătit să regizezi şi să controlezi spectacolul de aparenţe al lumii în care trăieşti, valorizându-te în ipostaza de facilitator al relaţiei dintre revelaţie şi iluzie?

Ansamblul pieselor de puzzle din compoziţia existenţei tale, construite prin versiuni succesive ale marilor descoperiri născute din elemente ale trecutului, din amintiri şi vise, menite să impună, prin introspecţie şi autocunoaştere o imagine nouă a lumii, ca subiecte generatoare de spectacol, stârnind astfel admiraţie, încântare, posedă statut diferit, în funcţie de succesiunile liniilor de producţie a noului.

Noul, constituind totalitatea reperelor de complexitate care deschid calea pentru abordarea unor perspective mai ample asupra continuităţii propriei tale poveşti de viaţă, respectiv a diferitelor trepte de contemplare a lumii în frumuseţea ei trecătoare pe care le poţi urca în procesul de percepere a unei experienţe particulare, are rolul de a provoca anumite sentimente, o puternică reacţie din partea celorlalţi oameni.

Întotdeauna în contextul noului se manifestă o idee, şi în aceeaşi măsură o invenţie de mare ajutor în fundamentarea unei interacţiuni autentice, o experienţă unică în a fi altcineva şi în a interpreta sensuri ascunse ale personalităţii, admiţând ca potenţial de valorificare a puterii de creaţie şi a resurselor personale de care înainte nu erai conştient.

Aşadar, conştientizarea a ceea ce contează cu adevărat să expui în faţa celorlalţi sau să le induci, prin folosirea eficientă a revelaţiilor şi iluziilor, prin reconstituiri ale trecutului, alcătuind vraja de a colinda pe acolo unde „mereu ceva e altfel decât credeai că poate fi”, amplifică starea emoţională, slăbiciunea cât şi puternicia ta. Oare amintirile te determină să trăieşti puterea propriului adevăr sau a slăbiciunii iluziilor care te învaţă să fii altcineva?

Leadership: Măsura maximă a percepţiilor faţă de lumea pe care ţi-o construieşti este fundamentată de experienţele unei participări la o nouă etapă de potenţare a însemnătăţii conceptului de "versiune superioară a ta" într-o perspectivă de tipul iluziilor care te mişcă?

Omul care a atins stadiul în care realizează că are puterea de re-creare a realităţi, puterea de a-şi aminti şi valorifica ceea ce în mod aparent trece ca o notă de subsol în cartea vieţii, a dobândit în prealabil certitudinea unei existenţe simultane, cel puţin în două ipostaze: în ipostaza de gând şi de cuvânt, aplicând metoda de determinare a nevăzutului, neajunsului. El este un magician al aducerii-aminte, nu om care rămâne condamnat la uitare.

Leadershipul poate foarte uşor să capete sensul de rezultat al unui moment de revelaţie, în care realizezi că eşti altcineva prin intermediul bazei de gânduri aruncate în timp, sau a ideilor şi frânturilor de gânduri croşetate într-un stil de „lume nouă”.

Atunci când mă gândesc la trecut, făcând o analogie cu leadershipul, ajung la cuvintele unui personaj dintr-un roman al lui Christopher Priest: „ Cugetând la toate acestea, am ajuns să mă întreb dacă există în educaţia mea ceva care m-ar putea pregăti pentru imaginea unei lumi modelate aşa cum mi se înfăţişează aceasta. ”

O perspectivă de tipul iluziilor care te mişcă are ca principal punct de susţinere imaginea simbol a unei poveşti de viaţă care probabil ţi-a dat ceva de gândit atunci când ai observat cum din situaţii confuze sau contradictorii poţi învăţa lecţii profunde despre misteriosul aspect al realităţii, care a generat atâtea nelinişti.

Lumea care a apărut după ce s-a săvârşit misterul se referă în principal la universul de gânduri populat de aducerile aminte care nasc o diversitate de imagini ce învie mădularele omului celui vechi, ducând înspre un „acolo” unde tangibilul şi intangibilul se întrepătrund şi se influenţează reciproc, îmbinându-se într-o forţă care pune mişcare o versiune superioară a omului.

Misterul este o reminiscenţă a trecutului care cu timpul a devenit din ce în ce mai mult o ţară străină, dar adusă din nou în pas cu vremurile şi dezvoltată la maxim, ea capătă strălucirea unei noi transformări, oferind o bază de experienţe şi cunoştinţe pe care poţi conta în prezent.

În acest caz se poate spune că leadershipul este rodul „misterului”.