Macro-Leadership

Învaţă să apreciezi rezultatul modului în care percepi relația dintre viziune și maniera de a promova gândirea pe care o instalezi în domeniul creaţiei.

Doream să le transmit tuturor celor ce stăteau înaintea mea, în faţa celor mai nobile intenţii de a pătrunde ştiinţele cele mai înalte, ca pe ceva nou, cu destulă grijă, toate acele prevederi ale acordului încheiat cu o viziune de tip "new world", care se potrivea felului meu personal de a reconstitui o metafizică a depăşirii de sine prin creaţie. Cel care îşi oferă servicile de invenţie, descoperire şi originalitate, în maniera unui artist al detaliului care îşi concentrează eforturile mai mult spre împlinirea tipului de ideal estetic căruia îi este credincios, acela un promotor al schimbării.

Dar numai în contextul unei arte fără egal, utilizând culori primare, creând un plus al ritmului optic, unde predominau elementele exterioare, un amestec de influenţe culturale, sau de natură profundă, şi folosind elementul artificial pe marginea unui subiect ocazional, se putea menţine echilibrul calculat al unei asemenea creaţii. Arta mea nu consta într-un amestec de fantezie şi discreţie rafinată pe fondul decorativ al unui tablou care dă impresia de adevăr, ci era făcută să evidenţieze coincidenţa dintre subiectiv şi obiectiv, dintre timp şi eternitate într-o plăsmuire lirică dominată de simplitate.

Senzaţiile subtile dobândite printr-o exprimare a artei de înaltă calitate şi plină de avânt, erau efecte ale unei concentrări a atenţiei asupra mesajului transmis, şi mai puţin asupra compoziţiei pe care aş situa-o, în mod voluntar, în jurul unei realităţi ce depăşea capacitatea omului de rând de a o înţelege. Cu anticipaţie, îmi întăream subtilităţile inserate în interpretarea mesajului, ca un Arsène Lupin plimbându-se în cadrul relativ restrâns al unui transatlantic, fără să fie recunoscut de nimeni.

Leadership: Poţi să scoţi la iveală acea parte din tine care este "una" şi poate să te lege la infinit, observând cât mai lucid lucrurile din jur, dar de fiecare dată ca o experienţă diferită de creaţie?

Condiţia de a fi un artist, prin actul de a-mi asuma mai întâi o altă calitate, ce mă ameninţa şi mă obseda cumplit, aceea de a străluci printr-un soi de vedere de sus, utilizată pentru a observa cu acurateţe nu numai acţiunile, ci şi sentimentele oamenilor, era un semnal al existenţei unei dominanţe în manifestarea tipului de inteligenţă pe care o posedam.

Puteam să pretind mult mai mult de la ceea ce numeam "calitatea de judeca lucrurile prin tehnicile și mijloacele artei" , mai mult sau mai puțin cubistă. Puteam să cer mai mult de la mine însumi prin manifestarea intenţiei de a construi şi edifica o nouă ştiinţă, unitară prin natura ei profundă, prin expresiile ultime ale subtilităţii artistice, a gândirii şi a simţirii de intensă spiritualitate.

Dar asta numai dacă aş fi fost un artist autentic, dornic să creez o operă de bună calitate în contextul unei societăţi care admiră construcţiile masive, frumuseţile arhitecturale, ridicate cu migală, şi nu doar un intelectual ajuns la succes. Încă mai domină în mine speranţa de mă redefini în întregime, şi de a deveni un mare artist.

Lucrurile din jur (şi emoţiile cu care le priveam) puteau oricând reprezenta o experienţă diferită de creaţie, drept mijloc de a mă apropia de alte lumi şi alte realităţi, fiind cu atât mai importante cu cât reuşeau să scoată la iveală acea parte din mine care este "una" şi putea să mă lege la infinit.

Căci, da, infinitul este un avânt în sensul înzestrării minţii tale cu o putere fără egal, cu o învăţătură de luat în seamă pentru viitoarele călătorii în alte timpuri, deci reprezintă oportunitatea imensă de a experimenta o situație de dedublare: eşti şi artist şi opera de artă în acelaşi timp.

Leadership: Poţi să-ţi aduci creaţia la nivel de autenticitate făcând apel la o imagine care conţine mai multe nuanţe de semnificaţii atribuite unei realităţi care este accesibilă doar printr-o vedere unitară?

"Vreau ca întotdeauna cupa mea să fie plină". Acest mesaj gravat pe brăţară de aur de pe mâna lui Ptahor, medicul faraonului Akhenaton, are o mare însemnătate:

„Nu-i vorba despre vin, ci despre artă. Dacă doreşti să devii un artist bun, trebuie să pretinzi ca întotdeauna cupa ta să fie plină. În adevărata artă se manifestă însuşi creatorul şi constructorul lumii, zeul Ptah. Artistul nu-i doar o apă sau o oglindă, el este cu mult mai mult decât acestea. Prin urmare, pretinde cupa ta plină, nu te mulţumi cu ceea ce vor spune alţii şi încrede-te mai mult în ceea ce ochii tău văd clar.” *

Marea formulă a orientării omului spre săvârşirea unui ideal înalt, prin iniţiativa de a construi și edifica o nouă ştiinţă, cu care noile concepţii pătrund în spiritul utilizatorilor ei, se inspiră direct din această inedită combinaţie: a fi doar o apă sau o oglindă.

Această combinaţie pune în valoare, după multe dificultăţi de delimitare a artei de interpretările ei, o linie de dezvoltare compatibilă cu condiţia existenţei unei dominanţe în manifestarea tipului de inteligenţă pe care omul o posedă.

Apa, care curge necontenit, simbolizează puritatea a ceea ce suntem cu adevărat atunci când căutam să ne redefinim în întregime prin afirmarea calităţii de a judeca lucrurile clar, de a le înțelege în esenţa lor, prin tehnicile și mijloacele artei.

O vedere unitară se obţine prin aprecierea raportului dintre două sau mai multe elemente aflate în strânsă legătură, dar care se pot confunda, compensând lipsurile de ordin structural şi transformându-se într-un hibrid teoretic ce poate avea pretenţia de aplicabilitate.

Oglinda simbolizează adevărul a ceea ce conştientizezi că ești atunci când experimentezi nivelele superioare ale calităţii de a judeca lucrurile. Ea te ajută să apreciezi rezultatul modului în care percepi relația dintre viziunea de tip "new world" (care se potriveşte felului tău personal de a reconstitui o metafizică a depăşirii de sine prin creație) și maniera de a promova gândirea pe care o instalezi în domeniul creaţiei.

Omul care cere mai mult de la sine însuşi prin manifestarea intenţiei de a construi şi edifica o nouă știință, transformând observarea lucrurilor din jur în viziune, apreciindu-se sub raportul dintre „apă” și „oglindă”, se apropie de cerinţele de fond ale leadershipului (cunoaşterea şi autocunoaşterea), prin faptul că începe să-și asume o calitate specială.

Calitatea de a străluci printr-un soi de vedere de sus, utilizată pentru a observa cu acurateţe nu numai acţiunile, ci şi sentimentele oamenilor, transpusă apoi într-o creație obiectivă căreia i se poate atribui un identificator unic: „încrede-te mai mult în ceea ce ochii tău văd clar”. Astfel valenţele de artist se vor potrivi foarte bine cu cele ale unui lider.

Leadershipul are ca prim reper al originalităţii înzestrarea minţii cu acea putere de creaţie în stare să personalizeze realitatea din care se nasc experienţele, gândurile şi simţămintele faţă de frumosul unei teme care reuşeşte să nu-şi piardă actualitatea.

Macro Leadership cuprinde toate reperele de obligatorie referinţă, înțelese ca izvor al creaţiei, prin care poți identifica acea metafizică a depăşirii de sine - îmbunătăţind constanta calităţii de a străluci printr-un soi de vedere de sus, fapt ce te poziţionează mai avantajos nu doar în rolul de om care inspiră viziune, cât mai curând în rolul de artist.

* Notă: Waltari, Mika - Egipteanul , Editura Polirom 2008.