Magicul fluid al unei tainice alchimii

Insuflă-le oamenilor forţă morală, trezind în ei acele emoţii care să le scoată la suprafaţă calităţile.

În articolul precedent am povestit despre doctorul Jacques Mérey care a reuşit în circa patru ani s-o vindece pe micuţa Eva, care suferea de idioţie. Însă marea transformare a fetei s-a petrecut într-un moment neaşteptat, chiar atunci când Jacques era pe punctul de a-şi pierde încrederea.

Speranţa, cea mult aşteptată, a încolţit în sufletul doctorului atunci când a adus în casă o oglindă. Căci, pentru prima dată biata fată, nepăsătoare până atunci faţă de persoana ei, a fost cuprinsă de un sentiment de bucurie. În clipa când se privi în oglindă, din gura ei, care până atunci nu scosese decât sunete vagi şi hodorogite, se auzi ceva complet nou, inteligibil dar nearticulat, format din două silabe: „Be... elle...”

Adică: „ Je suis belle ” ! (Sunt frumoasă ! ). *

Pentru primă dată în viaţa ei, micuţa Eva şi-a descoperit o calitate, dar ce calitate ! Una hotărâtoare, care îi va stimula toate celelalte simţuri, o calitate care o va urmări toată viaţa şi care o va face foarte fericită.

Leadership: Reprezinţi în particular un simbol al triumfului asupra manifestării sentimentului de zădărnicie, din care izvorăşte sensul unei alte realităţi?

Doctorul era convins că descoperise piatra filozofală. Eva se putea face bine. Căci un om cu o singură calitate, dar pe care o preţuieşte în mod deosebit, va manifesta întotdeauna voinţa de a se implica în propria lui evoluţie.

El trebuia să-i insufle fetei dorinţa de a visa, trebuia să-i stimuleze pofta de viaţă, să-i dezvolte curiozitatea inimii, trebuia să-i trezească senzaţiile morale, să o înveţe să-şi exprime prin cuvinte toate gândurile, să-i transmită inteligenţa subtilă a omului creator, să o înveţe să manifeste interes pentru lucrurile înconjurătoare. Dar cum?

În prima zi el a luat o haină de catifea din dulap şi a îndemnat-o pe Eva să o pipăie, să-şi plimbe încet mâinile de-a lungul materialului fin. În următoarele zile a dus-o în grădină, i-a arătat florile pentru ca ea să înceapă să simtă şi să absoarbă toate mirosurile. După câteva săptămâni a învăţat-o să cânte la pian. Apoi a învăţat-o să citească şi să scrie. Apoi a învăţat-o mai multe limbi străine. Apoi i-a oferit lucrările poeţilor germani şi englezi, pe care ea a dorit neapărat să le înţeleagă.

Astfel, Eva a învăţat să aprecieze lumea prin simţuri, şi-a dezvoltat firea romantică, a învăţat să fie plină de afecţiune şi de dragoste. Adică a învăţat să-şi dezvolte toate trăsăturile feminine, demne de o prinţesă a paradisului.

Leadership: Ai puterea să te ridici deasupra a ceva "de necuprins", prin sprijinirea şi includerea necuprinsului în propria ta fiinţă?

Ţinta unui lider nu este să epateze prin prezentarea unei realități cu care se poate identifica majoritatea, ci să realizeze prin cunoaştere experimentală, prin adoptarea unui anumit comportament, acea transcendere spre "Acolo" unde se manifestă neputinţa indivizilor de a se autoînţelege, autoevalua şi autodepăşi, în micile tranzacţii cu clipa şi soarta.

Necuprinsul este ceva căruia nu-i poţi găsi o explicaţie, dar căruia îi aparţii într-un anumit fel, perceput doar cu simţurile, în trăire sufletească. Este ceva care te depăşeşte, te împovărează, dar care te obligă să faci ceva în privinţa lui, să te implici în "lucrarea lui", şi să-i oferi o altă alternativă de manifestare. Este un dincolo de experienţa imediată, pe care doar îl presimţi, puţini îl înţeleg şi îl acceptă, din care trebuie să iei puţin câte puţin, alegând opţiunea "It's a true news story".

Un om de mare fineţe sufletească se ridică deasupra a ceva "de necuprins", prin sprijinirea şi includerea necuprinsului în propria lui fiinţă, devenind acea măsură a magiei vindecătoare care îmbrăţişează, ca un fel de "Bună dimineaţa" într-un colţ al paradisului, tot ceea ce oamenii experimentează în ecuaţia unei relaţii consumate cu viaţa.

În fiecare domeniu, dar mai cu seamă în leadership, unirea elementelor poate duce la ceva mai mult decât părţile lui componente. Leadershipul, prin anticiparea tendinţelor de dezvoltare sau regres al oamenilor, prin schiţarea sumară sau detaliată a vieţii lor interioare, tratează cauza stabilităţii sau instabilităţii lor, varianta funcţională sau nefuncţională a manifestării lor pe scena pasiunilor, trăirilor, năzuinţelor, într-o expresie a unicităţii şi valorii lor.

Aşa cum o floare, ca să poată supravieţui şi să se dezvolte armonios trebuie să-i dai apă, lumină şi soare – tot aşa şi oamenii, ca să poată să devină mai performanţi ei trebuie ajutaţi să-şi dezvolte amonios toate calităţile. Ca lider, tu trebuie să ai puterea şi dorinţa să pătrunzi în adâncul sufletului lor, să ajungi la fibrele care compun întreaga lor structură emoţională şi să generezi acel impuls fin, intens, care să-i provoace, care să-i energizeze, care să-i facă să-şi dorească să devină mai buni. Un lider adevărat stăpâneşte toate mijloacele capabile să-i transforme pe oameni.

Leadership: Poţi să vindeci o boală fără să cunoşti o serie întreagă de simptome?

Iar când e vorba de transformarea oamenilor în bine trebuie să dai dovadă de acelaşi interes, de aceeaşi ingeniozitate, de aceeaşi prezenţă de spirit, de aceeaşi acuitate a minţii, de aceleaşi iniţiative ca doctorul Jacques Mérey. Trebuie să găseşti acele stări spirituale profunde din care se compune fiinţa umană şi să generezi acel impuls mobilizator care să trezească în oameni curiozitatea, dorinţa de implicare, dorinţa de a crea, de a gândi şi de a-şi îmbunătăţi permanent performanţele actuale.

Dar pentru asta trebuie să te plasezi psihologic în relaţie cu ei, trebuie să cauzezi acel efect emoţional intens prin care să le înlături orice complex, orice îngrijorare, prin care să le pui in evidenţă potenţialul, valorile, personalitatea, dibăcia şi spiritul înnoitor.

Dar tu? Poţi să găseşti acea unică calitate a oamenilor care să le dea energia şi dispoziţia necesară dezvoltării lor? Poţi să-i ajuţi să-şi găsească acele puncte de sprijin prin care să-şi încarce bateriile sufleteşti şi care să trezească în ei acea senzaţie de forţă, de voioşie, acea atitudine motivantă, stimulativă, plină de inspiraţie?

Aşa cum pentru a vindeca o boală este adesea nevoie să cunoşti o serie întreagă de simptome - tot aşa pentru a întări legăturile cu ceilalţi oameni este nevoie să cunoşti o serie întreagă de particularităţi de exteriorizare a sentimentelor lor. Trebuie să exerciţi asupra lor acea influenţă prin care să-i poţi aduce în punctul în care să simtă nevoia de a se împlini moral şi profesional prin cunoaştere. Să nu uităm că forţa morală care defineşte puterile individului este dată de evoluţia sa.

A-ţi exterioriza sentimentele este echivalent cu a-ţi face o reprezentare mentală a ceva chiar inexistent, care trebuie mai întâi creat în interiorul tău, apoi salvat în conştiinţa continuităţii unui Ego plin de confuzie care îşi găseşte eliberarea în lucrarea lui Dumnezeu.

Magicul fluid al unei tainice alchimii este voinţa pe care o exerciţi asupra celorlalţi în vederea dezvoltării lor personale şi profesionale. Este ingeniozitatea şi prezenţa de spirit cu care identifici acea calitate unică ce se ascunde în ei şi pe care o poţi transforma într-un mare atu al lor. Nu există om care să nu aibă măcar o singură calitate. Ca lider, trebuie să te strădui să găseşti exact acea calitate şi să o scoţi în evidenţă. Fii perseverent, foloseşte-ţi imaginaţia, iscusinţa, pentru a găsi adevărata valoare a oamenilor care te înconjoară.

Aşa cum un pictor continuă să-şi hrănească arta din uimirea, mereu reînnoită, în faţa naturii şi a vieţii – tot aşa şi tu trebuie să-ţi hrăneşti propria fericire din dorinţa de fi folositor, concentrându-te exclusiv asupra muncii de a-i ajuta pe oameni să-şi depăşească slăbiciunile şi să-şi îmbunătăţească abilităţile.

* Notă: Alexandre Dumas - Doctorul misterios , Editura Cartea Romaneasca, 1973.