Marele Secret (II)

Extinde-ţi căutările pentru a descoperi elementele cheie care îţi condiţionează ştiinţa, fără să te îndepărtezi de propria ta identitate reală.

Desigur. Aspiram la o ştiinţă a inexistentului pur, care s-ar fi putut sfârşi înainte de a atinge culmile înalte ale maturităţii. Era mai mult o rătăcire într-un perpetuu sens giratoriu, atingând pe alocuri note discordante care se îngrămădeau şi creau un mănunchi de raze împletite, înţelesuri şi subînţelesuri imprecise care îmi bulversau mintea. Obligându-mă să iau deseori totul de la capăt, ca unul din acei oameni care încercând să controleze cât mai bine ceea ce transmit altora, se pierd brusc în ceaţă, şi sunt nevoiţi să-şi schimbe abordarea.

Dar, în acelaşi timp, odată cu revelarea misterelor pe care ştiinţa nefundamentată pe deplin, plasată în contextul unui proces alambicat de inovaţie, le recunoştea ca definitorii pentru existenţa secretului, totul căpăta un sens ireal. Totul părea întors într-un underground încâlcit, îmbâcsit de părticele infime, invizibile, de forme şi umbre, de intensităţi diferite. Un underground al unei întunecări a spectrului larg de viziuni şi valori.

Marele Secret se îndepărta de esenţa pe care o simboliza, pe măsură ce mă apropiam de el. Nu puteam lămuri fenomenul în sine, rămas şi astăzi nerezolvat în mare măsură. Concentraţia de esenţă pură, redată prin ecuaţia dublei reprezentări a elementelor care legau posibilul de imposibil, se înjumătăţea dacă teritoriul proaspăt cucerit al secretului nu era stabilizat. Iar eu eram, evident, ademenit de chemarea noutăţii, a senzaţionalului.

Leadership: Te pui în gardă în privinţa unei despărţiri de tine însuţi atunci când întregirea cunoştinţelor şi cristalizarea unei structuri particulare de înţelegere a unui mister surprinzător are ca simptom închiderea ta într-un "iad" privat?

Marele Secret consta mai ales în impresionanta intensitate a relaţiilor care uneau diferite puncte şi forţe de interacţiune, de atracţie sau de respingere, predominante în construcţia de noi produşi de reacţie. Noi adevăruri, noi valori, noi înţelesuri, noi întrebări, într-o formă fin divizată, pe baza unor constatări incomplete şi inexacte, care păreau a scăpa unei explicaţii logice şi plauzibile. Noi simboluri pe care Marele Secret le exploata pentru transmiterea unui mesaj, sau a unei părţi dintr-un mesaj, fără limită de timp.

Cum zicea detectivul Auguste Dupin: ” O identificare a intelectului gânditorului, cu cel al oponentului său. ” Eu şi Marele Secret. Eram responsabil de panoplia de mijloace pe care ştiinţa le furniza conceptelor din spatele tipului de configuraţie a secretului, care nu corespundea întru totul aşteptărilor mele. Instinctiv, sălăşluia în mine o mândrie ascunsă, o voinţă periculoasă care însă nu mă pregătea pentru şocul îngrozitor.

Dar niciun mister nu poate fi elucidat fără un sacrificiu de sine, care să meargă până acolo încât să renunţi la propriile prejudecăţi, lăsându-te invadat de emoţii tot mai intense şi mai greu de gestionat. Precum acel bărbat care s-a izolat în faţa unei lumi pe care nu a putut să o schimbe, eu riscam să nimeresc, pe negândite, în acel cerc de contradicţii care mă împiedicau să întrezăresc luminişul real al propriei mele identităţi.

O despărţire de mine însumi era consecinţa aflării adevărurilor din spatele secretului, fiindcă nu orice libertate de eliberează, fiindcă eforturile cele mai intense te epuizează şi te apropie de gândurile care îţi dau stări de îngrijorare sau frică. Marele secret reprezintă, totodată, forţa care te solicită cel mai mult din punct de vedere intelectual şi emoţional într-un context de experienţe greu de trecut cu vederea, făcându-te să devii sclavul propriei vanităţi, prizonierul propriilor dureri din timpul creaţiei.

Leadership: Poţi suporta un şah dat propriei tale deveniri care te face să nu mai ştii exact cine eşti, de unde ai plecat şi încotro te îndrepţi, atunci când excesul tău de inteligenţă depăşeşte o anumită limită?

Eşti ademenit de chemarea noutăţii, a senzaţionalului? Dai semne de o rătăcire într-un perpetuu sens giratoriu? Totul căpătă un sens ireal? Simţi că te pierzi într-un underground întunecat? Rişti să nimereşti, pe negândite, într-un cerc de contradicţii?

Marele secret te azvârle cu putere într-un context de apărare a propriei identităţi care se vede nevoită să facă o alegere importantă: ori să se lase ancorată într-un teritoriu lipsit de reguli, specific unei minţi creatoare, ori să se afunde în nepăsare şi, Doamne fereşte, în vicii de tot felul, transformându-se chiar într-un dispreţ pentru viaţă dintr-un exerciţiu natural de înţelepciune. Aici leadershipul se săvârşeşte prin renunţarea la orice pretenţie de despăgubire rezultată din vătămarea propriei integrităţi şi performanţe individuale.

Una din metodele folosite pentru a corecta eventualele defecte sau anormalităţi, minore sau majore, ale leadershipului este de a schimba tipul de configuraţie a ştiinţei tale, zugrăvind cu îndrăzneală o nouă ordine în relaţia dintre limitare şi exces. În urma căreia schimbarea strategiei de atingere a performanţei să nu forţeze atingerea nivelului înalt cu orice preţ.

Ştiinţa unui mânuitor de secrete trebuie să constituie momentul unei încordări a minţii spre a descoperi noi posibilităţi şi conexiuni între informaţii diverse, în niciun caz nu trebuie să lezeze capacitatea unei trăiri de a dărui momente de îndoială faţă de semnificaţia existenţei.

Pentru ca leadershipul să capete un avantaj competitiv în faţa altor modele de leadership, datorită ştiinţei pe care o îmbrăţişezi, trebuie să arăţi că poţi da “şah” propriei tale deveniri. Adică să-ţi limitezi accesul la ştiinţa care nu este în concordanţă cu criteriile de performanţă, în apărarea propriei tale identităţi.

Nu te îndepărta de esenţă, pe măsură ce te apropii de intersecţia cu contrariile materiei intelectuale. La această intersecţie n-ai voie să te opreşti, ci să acorzi prioritate mutărilor de cadre, de la “ dark ” la ” light ”, adică să te desprinzi din acel vârtej al gândirii laterale, dar dezordonate, care pare că te tot urmăreşte şi te trage tot mai în spate.

Leadership: Îţi însuşeşti o ştiinţă care nu se ocupă de relaţiile dintre cauză şi efect, luând în considerare superioritatea obţinută prin ideea de stimulare a minţii spre realizarea lucrurilor măreţe?

Spre a explica diferenţa dintre leadership şi ştiinţă, la modul că efectul negativ al combinaţiei lor poate să fie contrar scopului urmărit – atingerea excelenţei, fără a ţine seama de multiplicitatea determinărilor concrete în înlănţuirea reală a unor idei sau schimbări inovatoare, mai întâi trebuie să luăm în calcul orice mutare cu potenţial de reuşită ce poate ajuta la obţinerea unei superiorităţi în dezvoltarea personală.

O astfel de mutare ar însemna plasarea ştiinţei tale în contextul unui proces de inovaţie, fără să te îndepărtezi de esenţa durabilităţii şi a stabilităţii care te poate ajuta să obţii rezultatul dorit. Desigur, trebuie să fii extrem de sensibil şi prudent la valul de viziuni care trec dincolo de pragul imaginaţiei, deci dincolo de ceea ce îngăduie posibilul şi firescul. Altfel rişti să nimereşti, pe negândite, în acel cerc de contradicţii care te împiedică să întrezăreşti luminişul real al propriei identităţi.

Creaţia este un lucru măreţ, asemenea unui secret pe care îţi vine greu să-l destăinui. A-ţi însuşi o ştiinţă care nu se ocupă de relaţiile dintre cauză şi efect, deci care poate periclita grav efectul pozitiv al evoluţiei tale, dar şi efectul propriei opţiuni asupra modului în care ai înţeles să îţi susţii punctele de vedere, poate fi considerată nu doar o pierdere de tempo , ci mai degrabă factorul prim care condiţionează eşecul.

Dacă vrei ca leadershipul să nu se deterioreze, atunci extinde-ţi căutările pentru a descoperi elementele cheie care îţi condiţionează ştiinţa, fără să te îndepărtezi de propria ta identitate reală. Elemente precum viziunea şi abordarea unitară, gândirea în imagini, adaosul de fantezie, mijloacele artistice, realităţile minţii, concepţia care prezidează construcţia imaginii, se pot foarte bine preta unei varietăți de reconstrucții și interpretări care pun într-o lumină nouă conceptul de leadership.

Leadershipul este ştiinţa pe care ţi-o însuşeşti ca să arăţi totul despre tine şi realităţile tale, altfel decât în mod tradiţional, încât semnificaţia pe care o dai creaţiei tale să fie aceea de "desăvârşire" sau de "cultură înaltă, elitistă".

Marele Secret constă în a-ţi desăvârşi drumul spre excelenţa în leadership, fără să te îndepărtezi de punctul terminus pe care ţi l-ai impus. Înseamnă a nu rătăci prin hăţişul de poteci colaterale care te pot îndepărta de tine şi de scopul tău autoimpus, în deplină concordanţă cu cel care eşti şi cu cei pe care-i reprezinţi.