ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Mastering Inner Leadership

On Martie 11, 2017, in Leadership W3-Integra, by Neculai Fantanaru

Fii capabil să renaşti din propria cenuşă a suferinţei, condiţionându-te să crezi într-un adevăr autoimpus.

Îţi spun cu mândrie, Mercedes, că Dumnezeu avea nevoie de mine, şi am trăit. Cele mai groaznice nenorociri, cele mai cumplite suferinţe, părăsirea de către toţi cei ce mai iubeau, persecutarea din partea celor ce mai cunoşteau, iată care a fost prima parte a vieţii mele.

Apoi, pe neaşteptate, după captivitate, singurătate şi mizerie, au urmat aerul curat, libertatea, o avere atât de orbitoare, de uluitoare şi de nemărginită, încât numai dacă aş fi fost orb aş fi putut să nu-mi dau seama că Dumnezeu mi-o trimitea pentru nişte scopuri atât de măreţe.

De atunci bogăţia aceasta mi s-a părut că are o menire sfântă. De atunci nu m-am mai gândit nicio clipă la viaţă căreia tu, biata femeie, i-ai gustat uneori dulceaţa. N-am mai avut niciun ceas de linişte: mă simţeam mânat ca norul de foc coborând din cer ca să ardă cetăţile blestemate.

Asemenea căpitanilor aventuroşi ce se îmbarcă pentru o călătorie primejdioasă sau plănuiesc o expediţie fără întoarcere, îmi pregăteam merindele, îmi încărcam armele, îmi adunam mijloacele de atac şi de apărare, deprinzându-mi trupul cu încercările cele mai cumplite, deprinzându-mi sufletul cu loviturile cele mai aspre, obişnuindu-mi braţul să ucidă, ochii să privească suferinţa, gura să zâmbească la priveliştea cea mai îngrozitoare.

Din bun, încrezător şi uitător cum eram, m-am făcut răzbunător, prefăcut, rău, sau mai curând nepăsător ca surda şi oarba ursită. Atunci m-am năpustit pe calea ce-mi era deschisă, am străbătut spaţiul şi am ajuns la ţintă. Nenorocire celor întâlniţi în drum ! Nenorocire celor care m-au închis în bezna temniţei şi celor ce au uitat că mă aflam acolo !

Leadership: Îți măsori progresul în conștiința unui destin emanat din adâncul unei vieți greu încercate, în funcție de durata prezenţei tale în trailerul numit “Those who betrayed you”?

Adevărul pe care liderii îl ascund în interior nu este o adaptare la marea lovitură a vieții suportată cu stoicism, ci un răspuns la minunea pe care au trăit-o. Ei știu că viața este asemănătoare salciei la malul apei: înfloreşte doar dacă e udată cu suferinţa acestei lumi.

Dacă omul supus încercărilor vieții se măsoară după tăria sentimentelor pe care şi le stăpâneşte într-un decor al întunericului, spre a fi perceput conform condiţiilor în care ia naștere ura și chibzuinţa, mânia și încrederea într-un Dumnezeu nevăzut, atunci leadershipul se poate măsura în funcție de ceea ce omul reușește să împlinească prin miracolul creării unei noi reguli de intervenție în destinul celorlalți oameni.

Dintr-un martor al sensului vieții, neputându-şi stoca în memorie decât variaţiuni ale aceluiaşi îndemn lăuntric „aş vrea să mor”, omul devine un capriciu al destinului într-un joc de-a „hai să văd dacă poți să te repari”. Astfel, el se vede nevoit dea reply la toate încercările îndurate cu stoicism, nevoit să perceapă doar culoarea „roşie” a dorinţei de răzbunare situată la limita distanţei dintre ceea ce a fost şi ceea ce ar putea ajunge.

Un om puternic îşi compromite autoritatea dacă nu reuşeşte să răspundă unui context mai larg de tendinţe și provocări care accelerează expansiunea propriei conştiinţe spre o zonă a puterii de decizie.  Dar, în același timp, el își compromite toate aspiraţiile de pace sufletească dacă uitarea pe care o invocă un nou statut nu este indusă de gama variată a unor valori de tip demn-nedemn, just-injust, echitabil-inechitabil.

Menirea omului de a se depărta de sursa primară a durerii se produce în momentul când el devine independent de ceea ce se petrece în interiorul lui.

Viscolul natural bate deşertul, iscând în urma lui nori ameninţători de praf. Însă omul care se conectează la un nou început de viață trebuie să satisfacă condiţiile obligatorii ale tranziţiei spre conștiința răspunderii faţă de modul cum trăieşte şi faţă de ceea ce decide că merită trăit, fără a lăsa în urma lui un gol imens numit „vinovăţie” venit după faultul numit „răzbunare”.

Anulează-ţi golul, ai grijă cui aduci nenorocire ! În leadership, care include marea forță a caracterului, se punctează uneori mai bine încercările de a te pune în offside, decât golurile care aduc victoria.

Un lider nu-şi măsoară progresul în conștiința unui destin emanat din adâncul unei vieți greu încercate, în funcție de durata prezenţei tale în trailerul numit “Those who betrayed him”, ci după felul cum îşi recăpătă și îşi păstrează strălucirea virtuţilor sale de-a lungul timpului.

Mastering Inner Leadership se referă la continuarea luptei dusă împotriva unei rânduieli aprige a vieții săvârşite prin durere, care încadrează omul într-un trend al înaintării spre o împlinire care îl dezleagă de limitările propriei firi, cu slăbiciunile și neajunsurile ei.

Dar în acest context este nevoie de o mișcare a hazardului, de o improbabilă graţie divină, de o sursă vastă de câștig, care să-l ajute să regăsească ceea ce a pierdut.

Liderii puternici în interior sunt capabili să renască din propria cenuşă a suferinţei. Ei sunt dispuși să-şi exploreze gândurile și atitudinile, le compară cu cele ale unui status mai vechi, și să le aleg pe cele care răspund cel mai bine obiectivelor durabile de valorificare a propriilor forţe de construcție a viitorului.

 

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us