ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Mea Culpa

On Iunie 13, 2017, in Leadership W3-Integra, by Neculai Fantanaru

Ridică-te din mijlocul unei lumi răscolitoare care se contractă sau se dilată simultan cu universul în care toate orizonturile sunt deschise.

Nu am cerut niciodată să mă pierd într-o atmosferă de început de lume din cartea creaţiei atotputernicului Dumnezeu, pe care dinamica gândului aşternut în continuarea unor întrebări anterioare experienţei o transmitea din aproape în aproape, de la înălţimea ecoului Universului.

Nu am ştiut niciodată să păstrez, să caut, să acaparez, să înţeleg cu acea graţie a mângâierii unei tăceri de dincolo de veacuri, sensul misterios al existenţei ce vrea să înşele aparenţele unei lumi aflată în opoziţie cu alte lumi. Cu grija de a nu le aşeza sub semnul unui realism compensatoriu. Lord have mercy !

Există şi un personaj, Marius Pontmercy, din opera lui Hugo, cu care parcă împărţeam aceeaşi învoială a minţii, de a nu ceda decât în faţa marilor întrebări universale.

Câteodată, acest spirit dezlănţuit, încurcat de atâtea idei, era atât de tulburat, se depărta atât de mult de ele, încât îi era greu să le mai găsească. Auzea vorbindu-se într-un chip neaşteptat despre filosofie, artă, istorie şi religie. Întrevedea aspecte ciudate şi, cum nu ştia să le privească în perspectivă, era sigur că are haosul în faţă. Unghiul sub care privea toate lucrurile începea să-şi schimbe constant locul.

Aşa am devenit prizonier al neantului personal, ciudată zvârcolire interioară, cu tristeţea sufletului unui artist hoinar ce-și sporeşte suferința tainică numai la auzul unor idei inconvenabile. Lumea mea, în lumina spirituală obţinută prin revelaţie, aparţine deseori unui moment în care, sub ploaia gravă a remușcărilor și a persistenței dubiilor, trăiesc sentimentul depărtării de esență. Mea Culpa.

Leadership: Încerci să depăşeşti dimensiunile unei înţelegeri care se constituie ca un joc de sensuri neclare tocmai pentru că ea nu se socoteşte aşezată în centrul pretenţiilor tale de om raţional?

Un întreg act de învoială cu o formă neadmisibilă de nebunie, prin segmentarea regulilor compoziţiei unui personaj misterios spre nuanţe mai deschise de conştiinţă, se derulează în faţa ochilor cu priviri tot mai vădite de stele înfrigurate şi nelinişti. Je veux aller au bout de me fantasmes. Je sais que c'est interdit. Je suis folle.

I am letting myself go într-un joc care generează parcă o utopie a eului și neantului ce mă caracterizează într-o existenţă apropiată contradicţiei dintre Dumnezeu şi omul înnoit prin trama compoziţională a creaţiei, din care legea atracţiei reprezintă doar o mică parte. Dau replica pe care o simt şi nu las nimic fără să încerc să înțeleg, chiar dacă înțelegerea este urmată de o distanţare de real.

Vă invit adesea în mijlocul povestirii unor întâmplări din alte vremuri, ca determinant al unor cuvinte ce exprimă diviziunea timpului, dansând cu eternitatea între mine şi o oglindă cu o infinitate de înţelesuri, pentru a descifra misterele și simbolurile unei deveniri de la înălţimile cerului pe care îl contemplu subiectiv. Words without a meaning, just fading away.

Din pricina dorinţei de a fi aici şi altundeva în acelaşi timp, je suis la et ailleurs, mă ridic adesea din mijlocul unei lumi vrăjite și răscolitoare care se contractă sau se dilată simultan cu universul în care toate orizonturile sunt deschise.

O simplă continuare a infinitului, ademenitor prin tendinţa de a mă pierde între simbolurile imprimate sensibilității și minții ce aparţin spiritualităţii concordante cu ştiinţa, mă zguduie ca un cutremur. Într-un fel care sugerează că s-ar putea să mă las în voia tendinţei de abandonare a modelului meu de artă. Je ne dors plus.

Momentul de cotitură al evoluţiei tale, pe care leadershipul trebuie să-l recunoască ca absolut necesar, constă în desprinderea mintală a determinărilor fundamentale ce decurg din încercarea de a te înțelege și de a înțelege lumea din perspectiva unui om trecut prin solicitarea nebuniei de a crede în ceva mai presus de limitele raţiunii pe care o posedă și o slăveşte.

Mea Culpa constituie, în fond, conţinutul reflexiv și filosofic al unei realităţi de dincolo de barierele fireşti ale înţelegerii unanim acceptate, de dincolo de frontierele cunoaşterii şi ale imaginaţiei, în care miracolul îl reprezintă chiar părăsirea ei.

Ca şi gânditor, vei fi urmat întotdeauna de un fel de Mea Culpa atunci când încerci să cunoști ceva care nu se supune legilor cunoscute sau legilor probabilistice ale rezultatelor pe care le aştepţi. Întreaga vină pe care ți-o asumi este că încerci să forţezi limitele unei cunoaşteri care, cel puțin dintr-un anumit punct de vedere, te depășește.

 

* Notă: Enigma - Mea Culpa

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este ingaduit sa atingi spiritele
  2. Iartă-mă şi primeşte-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile intrebari ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us