ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Mene, mene, tekel upharsin

On Martie 05, 2017, in Leadership W3-Integra, by Neculai Fantanaru

Intuieşte ce vei deveni dacă îţi accepţi menirea de înfăptuitor al creaţiei, într-o conjunctură a realizării unui soi de iluzie cu implicaţii adiacente.

Îmi place să ating sfârşitul dăruit de valoarea unui puzzle matematic dintr-un joc al subtilităţii arbitrat de fantezie, cu un anume grad de conştientizare, construit ca un rezervor infinit din care mă umplu mereu şi mereu cu caracteristici specifice operei artistice, în încercarea de a explica ceea ce nimeni nu a crezut vreodată. Trebuie doar să iau conţinutul tabloului din realitate, cu caleidoscopul lui de consecinţe, fără să-l înfrumuseţez, ci să-l reorganizez şi să-l înfăţişez privindu-l cu ochii unui iluzionist care preţuieşte caracterul efemer al demonstraţiei de magie.

Ar putea să pară absurd, un soi de liber consimţită şi amăgitoare euforie care îmi distorsionează percepţiile despre lume, despre mine, insuportabile şi chinuitoare, în argumentarea unei născociri în care arta, ghicită de raţiune şi reprodusă de imaginaţie, ea însăşi personificată şi uluită de reuşita unei iluzii demnă de Houdini, se dezvăluie într-un maraton al aventurii, într-un clarobscur bine stăpânit, prin zone de lumină şi de umbră.

Este ca şi când aş dezvolta o concepţie personală a unei “Forţe Superioare” sau a unui “Dumnezeu” aşa cum nu-l înţelege nimeni: prin exerciţiul unei judecăţi sintetice a priori, servită cu o onestitate artistică fără compromisuri, care alcătuieşte materia şi instrumentele de construcţie ale metafizicii.

În această privinţă, asemenea unui Victor Hugo gândind doar în imagini, dau frâu liber spiritului meu ascuţit de observaţie chiar şi în cele mai mici amănunte, percepând în fiecare fenomen de mişcare a lucrurilor, luat izolat, sensul unei noi abateri de la normalul unanim acceptat. Din orice fenomen de schimbare a unei obişnuinţe, din fiecare revelaţie a unei relaţii de asemănare între imagine şi acţiune, extrag riguros concluziile cuvenite unei asocieri de aspecte ale fondului omenesc care transpare în interpretarea unei enigme.

Astfel, se adună un extrem de bogat material ce se pretează la exerciţiul judecăţii specifice unei tangente la misterul unei cutii magice de puzzle, presărat cu sensuri unice care funcționează ca o relație bazată pe un quid pro quo care îmi aduce reputația de iluzionist fără de seamăn.

Leadership: Menirea ta de înfăptuitor al creaţiei se cere a fi investigată şi aplaudată sub raportul dintre ceea ce expui și ceea ce ce ascunzi până la urmă?

La rugămintea marelui iluzionist Harry Houdini, scriitorul Arthur Conan Doyle alege la întâmplare câteva cuvinte pe care le scrie pe o hârtie: „Mene, mene, tekel upharsin”, aceleași cuvinte scrise de o mână nevăzută în faţa regelui Baltazar, legate de o profeţie despre căderea regatului Babilonului. Ele pot fi traduse prin: „Numărat, numărat, cântărit și împărțit.” Apoi hârtia este împăturită și pusă în buzunar, fără ca nimeni să nu-i știe conţinutul.

După câteva momente, Houdini scoate din sertar două plăcuţe, le depărtează una de cealaltă cu febrilitate. Stupoare, spiritism, iluzie ! Pe una din ele sunt scrise cuvintele: „Mene, mene, tekel upharsin”.

Întotdeauna când vorbesc despre leadership, sub extensiunea nevoii de a pune în valoarea unicitatea unei compoziţii de idei și inspiraţie, pun următoarea întrebare: ce vei deveni dacă îţi accepţi menirea de înfăptuitor al creaţiei într-o conjunctură a realizării unui soi de iluzie cu implicaţii adiacente?

Creaţia căreia îi dai întâietate pe drumul evoluţiei, spre atingerea statutului de dezvoltator de noi forme şi mijloace de expresie, depinde în general de ceea de ce ai în cap ca şi imagine finală, proiectată asupra fenomenului de tipul „reacţie-contrareacţie”.

Tot ce dezvolţi ca şi concepţie personală a unei “Forţe Superioare” are ca default o reacție a conştiinţei care te îndeamnă la reflectarea propriei identităţi. Iar tot ceea ce domină această concepție are ca și contrareacţie o reflectare asupra efectelor pe care le generezi prin sugestie și autosugestie.

Adevărul este că fiecare great lider, la fel ca orice iluzionist, se măsoară după următoarele coordonate: „You can hide your own tricks from the larger public, but not the fact that you like something that no one else could see.”

Pentru ca leadershipul să fie o formă viabilă a manifestării preponderenţei unei mari puteri, atunci ceea ce expui ca operă de artă trebuie să fie condiţia privilegiată a unei minți care doar ea singură înțelege ce se întâmplă într-un turn al unui joc de puzzle. În acest caz leadershipul trebuie să fie un factor al relaţiei dintre atenție, percepţie și proiecţia unei realităţi ascunse.

Mene, mene, tekel upharsin este rezultatul unor așteptări dincolo de imaginabil pe care oamenii și le formează în urma unui număr spectaculos de magie.

Lăsând la o parte orice teorie despre corectitudine și incorectitudine, leadershipul este un fenomen de modelare a realităţii care există doar prin susţinerea unei demonstraţii de magie subordonată unui concept particular numit „Hide”.

Iar efectul acestui fenomen se descoperă prin observaţia paralelă a unor serii de fapte distincte şi prin intuirea unei perspective egocentrice de abordare a cunoaşterii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este ingaduit sa atingi spiritele
  2. Iartă-mă şi primeşte-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile intrebari ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us