ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Monologul lui Edward Prendick

On Februarie 15, 2017, in Leadership eX-Elite, by Neculai Fantanaru

Asumă-ţi dependenţa de a fi străin de ceea ce întâlnești în situaţiile din exterior, încât sa identifici mai uşor semnificaţia reală a valorilor „Adevărat” sau „Fals” care susţin o mai bună reprezentare a omului autonom.

Doresc să fiu singur. Din această cauză, trăiesc în apropierea câmpiei întinse. Şi când această umbră mi se aşterne pe suflet, pot să mă refugiez acolo. Câmpia pustie este atunci minunată, sub cerul măturat de vânt.

Cât timp trăiam în Londra, groaza era aproape insuportabilă. Nu puteam să scap de oameni: glasurile lor pătrundeau prin ferestre. Uşile încuiate erau doar o slabă apărare.

Pentru ca să lupt cu închipuirea mea ieşeam pe străzi şi acolo miorlăiau în urma mea femei care îmi dădeau târcoale, bărbaţi înfometaţi îmi aruncau pe ascuns priviri invidioase, muncitori palizi şi extenuaţi treceau tuşind pe lângă mine, cu ochii obosiţi şi cu pasul grăbit. Bătrâni aduşi din spate şi trişti, mormăind, cu totul nepăsători, faţă de grupul zdrenţuros a copiilor care râdeau de ei.

Atunci mă retrăgeam în vreo biserică, dar chiar şi acolo, atât de mare îmi era tulburarea, mi se părea că predicatorul trăncănea "gânduri mari" la fel cum făcea una din creaturile doctorului Moreau, Omul-Maimuţă. Deosebit de greţoase mi se păreau feţele rătăcite şi lipsite de expresie ale oamenilor din trenuri şi omnibuze. Nu păreau să fie semenii mei mai mult decât ar fi nişte cadavre, aşa că nu îndrăzneam să călătoresc, până când nu mă asiguram că eram singur.

Şi mi se părea că şi eu însumi nu eram o creatură raţională, ci doar un animal chinuit de vreo stranie tulburare mintală, care îl făcea să rătăcească singur, ca un cerb care îşi pierde sângele. *

Leadership: Îţi trăieşti prezentul la valoarea de vârf a unei succesiuni de monologuri, printr-o curioasă psihologie a eliberării de dependenţa în care te afli?

A fi tu însuţi într-o existenţă construită, determinată şi întreţinută de drogul numit „Realitate virtuală” - fără a se produce efectiv decât ca posibilitate de a te salva dintr-o situație în care te simţi incomod şi nemulţumit, este o sursă benefică temporară pentru întărirea propriei stăpâniri.

Înainte de a te descoperi în leadership, niciodată întovărăşit de ură sau de interese egoiste, ci de speranța unei lumi mai bune, mai întâi trebuie să devii un cuceritor - să stăpâneşti propria natură inferioară, a propriei instinctualităţi, să-ți stăpâneşti pornirea de a dispreţui și pornirea de a inculca altora propriile tale vederi.

Adevărul vieții tale, desfăşurat într-un raport complex de evaluare a realităţii, poate fi adevărul oamenilor care trăiesc în fervoarea vitală a unei deveniri subsumate practicii unei gândiri critice tot mai avansate, a unei ruperi de ritm și echilibru. 

În acest caz, dependenta de a fi străin de ceea ce întâlnești în situaţiile din exterior, în toate cele potrivnice unei dezvoltări favorabile, nu va fi niciodată îndreptată spre o confruntare pe termen lung cu ceilalți oameni. Astfel, se evită receptarea unor valori și concepţii care oscilează compromiţător în jurul „Omului nou”, ferindu-l de pericolul de a fi dominat de o clasă individuală inferioară.

Tendinţa de a juca un rol pasiv în planul unei ordini sociale precedă potenţialul de a juca un rol primar, de catalizator al schimbării.

Oamenii cei mai puțin accesibili nu sunt atât de expuşi avalanșei de trenduri care schimbă lumea. Cine își asuma temporar pasivitatea în desfăşurarea raţională a faptelor și evenimentelor, în lipsa bucuriei de a fi în mijlocul lumii, va identifica mai uşor semnificaţia reală a valorilor „Adevărat” sau „Fals” care susţin o mai bună reprezentare a omului autonom şi a unei realităţi modelate de raţiune.

Un asemenea om îşi trăieşte prezentul la valoarea de vârf a unei succesiuni de monologuri, care dezvoltă o psihologie a eliberării de acea dependenţă compromiţătoare: tendinţa de a urma calea aleasă de ceilalți. El nu-şî găseşte libertatea în aspectele exterioare ale lumii vizibile, ci în bogăţia şi adâncimea cugetării, purtând în sine dorinţa continuă de a-şi manifesta esenţa într-o sursă nelimitată de "energie vitală" pentru formarea caracterului.

Monologul lui Edward Prendick reprezintă punerea în balanţă a unor avantaje și dezavantaje eferente abordării unei realităţi axate pe valorile stabilite de contrastul dintre esenţă și aparenţă. La un asemenea om, adevărul provine din ceea ce simte în interior, iar falsul provine din ceea ce îl leagă de exterior.

Este un început de echilibrare a poziţiei exprimate pe parcursul construirii unei imagini de sine faţă de un anumit punct de referinţă, cum ar fi apartenența la un set de valori care te distinge de alţii, te particularizează prin lipsa ta din mijlocul unei turme care re-acţionează pe baza impulsurilor simţite fără implicarea gândirii.

Monologul este singurul mod de a-ți lămuri poziția și sentimentele privind relaţiile cu cei din jur, generând depăşirea atitudinii faţă de ceea ce nu poate fi constrâns sau eliminat, şi de a începe să faci faţă moral și emoțional unei rupturi de realitatea în care nu tu ești cauza deformării ei.

 

* Notă: H.G.Well - Insula doctorului Moreau, Editura Tineretului 1962.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us