ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Nicio suferinţă veche în amurguri

On Ianuarie 06, 2017, in Leadership Z3-Extended, by Neculai Fantanaru

Dezvoltă-ţi o puternică trăsătură de obiectivizare a existenţei, creându-ţi o nouă poziție faţă de trăirile şi atitudinile vechi ce pot fi oricând redeclanşate.

Am fost puţin nebun, cu o adicţie faţă de lucrurile care îmi erau apropiate ca experienţă şi îndepărtare ca descoperire, într-o solidă loialitate numai faţă aşternerile de înţelesuri pentru care merita să-mi vând chiar sufletul. Ceea ce îmi rămânea să dilatez în această realitate era, într-o formă simbolică, o extensie a visului lucid care mă chema înapoi la mine, la timpul pe care l-am irosit neştiindu-mă al nimănui, la bucuriile pe care nu le-am trăit în preajma tuturor. Exigenţe pentru dezvoltarea unor amăgiri închipuite, devenite ulterior bântuitoare.

Şi tot de atâtea ori am încercat să mă conving că nu am nevoie de mine, ca de atâtea ori am încercat să dau o lovitură destinului plin de “dacă” şi “poate dacă nu era aşa”, cu toată opoziţia mea pentru toate surprizele irealului care se trudea să prindă, într-o vreme bună doar pentru amurguri, din îndepărtatele ceruri, doar bonusurile eliberatoare ale detaşării de situaţiile asemănătoare sau diferite.

Măsurători ale câmpului magnetic al creierului meu, făcute cu o precizie încă neatinsă vreodată, arătau o concentraţie puternică de subiectivizare în sensul unor aspiraţii de întoarcere la ceea ce contează, la ceea ce este autentic şi adevărat.

Deseori o înţelegere superioară este generată din interiorul cauzei stărilor de confuzie şi nu din afara lor. Iar când destinul îi aplică omului vizibilitate redusă, apoi salvare temporară din rutina credinţei izvorâtă dintr-o eroare a propriei conştiinţe, prin falsificarea realităţii produse în jurul unei rupturi de sine, abia atunci el îşi ridică aripile gândurilor nerostite şi zboară într-un nou trailer: "Vreau să mă salvez de la desfiinţare !"

El nu evadează în cerurile unui început interior de viaţă, doar în mod retrospectiv, ci începe să poarte noi realităţi în universul care nu este antiuman, anti el însuşi.

Leadership: Poți să adopţi o poziție de start, fără să execuţi mai multe repetări ale anterioarelor tale stări și experiențe?

Şi câte nu am avut de învățat din povestea bătrânului cusurgiu care, nervos şi veşnic preocupat de averea personală, îşi schimba testamentul în fiecare săptămână. La un moment dat, s-a împiedicat şi s-a înecat în bazinul cu apă fierbinte din camera lui înainte să-l poată observa sau ajuta cineva.

Ceea ce contează pentru înfăptuirea schimbării, accesibilă nu doar celor virtuoşi, ci și celor ce experimentează nuanţele tainice ale sentimentului de frământare, consumator de viață, este însăşi recunoaşterea faptului că duci "o luptă colosală" care îţi depăşeşte puterile.

Lupta care te încearcă, de la tonurile primitive ale obişnuinţei de a rămâne fidel pierderii de sine, la cele rafinat complimentare ale creării unor stări noi de motivaţie, în faza unei depline reflectări asupra existenței, este tocmai extraordinarul instrument de definiţie şi de creare a unei noi poziții faţă de trăirile şi atitudinile vechi ce pot fi oricând redeclanşate.

Dacă vrei să-ți dezvolţi o atitudine demnă de un om superior trebuie să adopţi o poziție de start, fără să execuţi mai multe repetări ale anterioarelor tale stări și experienţe.

Pe de altă parte, o realitate manifestată ca o necesitate stringentă de reformulare a unei concepţii unice şi atotcuprinzătoare despre ceea ce înseamnă căutarea unei noi idei faţă de tine însuţi - care să faciliteze o extindere a înţelesului de „identitate”, este trebuincioasă menirii de a diferenţia acele fenomene care la nivelul autoacceptării au potenţialul de a deveni principale în sfera ta de existență.

În marele container al leadershipul se produc indivizii care au realizat, încă de la prima încercare de învingere a zbuciumului existenţial, că nu contează cum te percepi aruncând o privire retrospectivă asupra destinului: „poate dacă nu era aşa”. Ci felul cum te pricepi să interpretezi şi să răspunzi la toate manifestările tale anterioare, memorate și reactualizate. Rămâi fidel lor?

Nicio suferinţă veche în amurguri scoate în prim plan acea autodepăşire de sine pricinuită de vechile manifestări sufleteşti, înscrise între neajunsuri şi deziderate, care are ca bază o deplinătate tot ceea ce este bun şi favorabil chiar şi în faţa unui destin ostil.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us