ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Omul care a redat viaţa luminilor apuse (II)

On Mai 29, 2012, in Leadership Impact, by Neculai Fantanaru

Înzestrează-ţi leadershipul cu capacitatea de a surprinde cele mai fine reacţii umane, fără să-ţi orientezi forţele creatoare şi puterea de influenţă în direcţia propriilor ambiţii.

Mă învăluiam înadins în sublima obscuritate, în camera fără ferestre, în cochilia sfântă a facerii. În aşa fel îmi drămăluiam capacitatea de înţelegere a naturii umane încât să-mi pot construi personajele după un tipar cât mai real, cu un contur bine definit care să dea greutate acestora. Eram uluit şi atât de satisfăcut de cele ce se petreceau la comanda voinţei mele care se îndeletnicea cu fabricarea şi autentificarea emoţiilor cele mai intense, la cererea imaginaţiei care se lupta cu realitatea pentru acceptarea supranaturalului.

Ca un senator care dezbate şi introduce în plen o nouă lege, continuam să mă adâncesc cu nonşalanţă în atmosfera personajelor firescului şi nefirescului, inteligibile doar prin raportarea lor la sinele meu. Cu autoritatea unui magistrat continuam să cercetez aplicarea fără temei a legilor divine şi omeneşti, cele scrise şi nescrise, originale sau contrafăcute - dar fără să judec urmările, fără să pronunţ nicio sentinţă. De parcă aş fi fost prins în angrenajul unei intrigi poliţiste, înaintaşul central al celor mai complexe demersuri, silit să iau parte, ca un martor nevăzut, la frământările personajelor mele, la căutările lor, la întrebările lor, la transformările lor.

Numai un artist care îşi pune arta în slujba unei meniri înalte, în alcătuirea unei opere supradotate, împânzite cu personaje misterioase, încărcate de forţe imanente. Numai un Marion Zimmer Bradley sau un Stephen King, m-ar fi putut înţelege, mi-ar fi putut desluşi secretele. Şi chiar şi ei ar fi putut fi duşi uşor în eroare, redirecţionaţi de fascicolul electrizant al confuziei induse cu multă dibăcie.

Leadership: Înainte să te decizi care este imaginea pe care ai dori să o proiectezi în lume, trebuie să dobândeşti acea înţelegere a personalităţii umane în complexitatea determinărilor ei naturale?

Leadershipul are ca obiectiv esenţial înţelegerea deplină a factorului uman. Însă nu te poţi alinia acestei înţelegeri, nu poţi pătrunde în ascunzişurile cele mai lăuntrice ale făpturii omeneşti, să înflăcărezi conştiinţele şi să le modelezi ca un sculptor care cu fiecare dăltuire a bucăţii de piatră simte că-şi desăvârşeşte opera, dacă nu-ţi înfrânezi pofta, elanul, lucida tendinţă de cucerire a piscurilor cele mai înalte ale persuasiunii.

Dacă vrei să construieşti o casă, nu poţi să te duci pur şi simplu pe un teren străin şi să ridici pereţii ei. Mai întâi trebuie să te decizi asupra terenului, să obţii dreptul asupra lui, să efectuezi un studiu de fezabilitate şi abia apoi să te apuci să sapi în primul rând fundaţia.

Persuasiunea, fără înţelegerea cea mai profundă a factorului uman, poate duce la prăbuşire sau la depreciere - este ca o casă fără fundaţie, o tentativă sortită eşecului de a construi un sistem trainic de leadership, o slăbuţă încercare de a stabili relaţii strânse cu ceilalţi.

Imaginea pe care o proiectezi în lume trebuie să fie în concordanță cu complexitatea determinărilor naturale ale personalității tale, precum gradul de a detesta falsificarea realității, nivelul de a te aventura într-un teritoriu necunoscut, necesitatea de a redistribui mijloacele indirecte sau ocolite de transmitere a unui mesaj.

Numai acolo unde se termină naturalismul, începe iluzia !

Publicul era încântat de fiecare scenariu, de fiecare secundă care depăşea graniţele înţelegerii lor. Căci întotdeauna era prins în angrenajul formelor de influenţă produse prin transferul energetic al voinţei magicianului, de la negativ la pozitiv, de la copil până la matur, de la un suflet la altul. Era izbit cu forţa unui meteorit în procesul insidios al facerii şi desfacerii lumilor invizibile - temporal accesibile, legat ca nucleonii printr-o forță nucleară atractivă, generată de iluziile cele mai copleşitoare, capabilă să amplifice, să reformeze toate trăirile, toată exaltarea făpturii omeneşti.

Spectatorii vedeau masca, dar nu şi viaţa ce pulsa cu atâta energie în dosul ei. Vedeau omul, portretul autentic, atât de misterios al unei fiinţe coordonate de întuneric, prinsă în plasa pasiunilor cele mai intense, dar fără să-l poată înţelege, fără să poată pătrunde în acea realitate transcendentală care se impunea oricărei raţiuni. Erau împresuraţi de simboluri, invadaţi de spinii extraordinari ai magiei care le făcea inima să tresare - condiţia decisivă la ţintuire. Dar nu puteau să-i scaneze firea, nu puteau să perceapă golul său lăuntric, pe care numai secretele cele mai preţioase îl puteau umple.

Ei nu ştiau adevărul, nu erau conştienţi de factorul cel mai important al ecuaţiei: că numai acolo unde se termină naturalismul, începe iluzia.

Aici se cuvine să luăm aminte de sfatul lui Marc Aurelius: “Să ai seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales înţelepciunea pentru a face deosebirea între cele două posibilităţi”.

Leadership: Îţi împlineşti experienţa de artist sub acoperământul aproape continuu al unui anonimat pe cât de nemeritat pe atât de salvator?

Secretele mele erau în siguranţă deoarece mă simţeam ocrotit de păvaza anonimatului. Cumva, eram complet străin faţă de ceilalţi oameni, condus de o tăcere acceptată şi neînţeleasă, pentru că tot ce exista deja trebuia să dispară. Aşadar, eram un om al faptelor adevărate care nu vedeau niciodată lumina zilei.

Influenţa ta este cu atât mai vastă, cu cât leadershipul tău ia mai mult forma unei magii. Însă influenţa se modifică ca un bumerang cu traiectorii infinite, cu o forţă infinit mai mare decât cea cu care l-ai lansat - încât te corupe atunci când te îndeletniceşti cu ea numai pentru tine însuţi.

Tu însuţi poţi fi atins, ca de un glonte ricoşat, de forţa copleşitoare a propriei tale înrâuriri asupra celorlalţi, şi rănit din punct de vedere psihic şi emoţional, dacă anticorpii de bază ai leadershipului: caracterul nobil, capacitatea de empatie, aceste două barierele protectoare care menţin funcţionarea optimă a motorului care îţi garantează succesul în relaţiile interumane, - nu luptă cu virusul, cu intruşii: dorinţa arzătoare de a epata, mândria şi insistenţa de a-ţi impune superioritatea (nerecunoscută). Două forţe, care, ca într-un conflict de interese, se duşmănesc şi se încaieră necontenit. Apărătorul şi duşmanul. Şi doar un învingător. Care va fi acela?

Distribuirea forţelor creatoare în direcţia propriilor ambiţii, la comanda unei voinţe de fier, fără luarea în considerare a efectelor pe termen lung, este o tortură inutilă. Căci dacă Eul tău se supune presiunii constante a artei al cărei subiect îl constituie înrâurirea totală a celorlalţi oameni, subordonarea lor legilor şi principiilor tale a căror aplicare nu contribuie pozitiv la scoaterea la suprafaţă a unei individualităţi închegate, atunci vei împărtăşi soarta omului care începe un lucru, şi nu-l termină niciodată.

Este o muncă zadarnică, un chin al minţii, o vătămare a integrităţii caracterului să încerci să subjugi un suflet, în loc să-i redai măreţia.

Magia care te cotropeşte, fără să te întrebe dacă o primeşti, se produce atunci când gradul de abstractizare al reprezentărilor tale interioare şi al conceptelor propuse reflectă necesitatea de a interacţiona cu un Alter-Ego ce pare să fie cu desăvârşire străin de existenţa celorlalţi.

Omul care a redat viaţa luminilor apuse scoate în prim-plan echilibrul, conduita strictă din punct de vedere moral şi emoţional pe care trebuie să o respecte şi să o urmeze necontenit orice lider.

Dacă vrei să fii un geniu al spectacolului, atunci fii un magician. Dar facă vrei să fii lider, atunci fii un om, un om al înţelegerii, un magician al empatiei, cu un instinct al depistării şi propulsării simţurilor şi raţiunii, unul înzestrat cu capacitatea de surprindere a celor mai fine reacţii umane.

Aşa cum unui bun fotograf nimic nu-i scapă, prinde într-o sutime de secundă o mişcare, un gest, - tot aşa şi tu, ca să dobândeşti o nouă perspectivă a conştiinţei de sine, trebuie să dai dovadă de o perspicacitate excepţională faţă de acele mici aspecte ale realităţii, gândirii şi manifestării omeneşti. Nu te preocupa cu influenţarea oamenilor numai pentru sufletul tău, deoarece ea poate fi atât de nefastă, încât te poate corupe chiar pe tine.

Schimbarea nu se poate impune cu forţa. Şi chiar dacă acest lucru aparent este posibil, este doar o schimbare de suprafaţă, nu de esenţă. Numai atunci când un lider reuşeşte să inducă în fiecare om modificarea modelului de gândire şi de acţiune, numai atunci apare spontan dorinţa lăuntrică de schimbare proprie.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este îngăduit să atingi spiritele
  2. Iartă-mă și primește-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile întrebări ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us