ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul înţelegerii cu tine însuţi

On Aprilie 21, 2017, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Felul cum contribui la înţelegerea realităţii care te încătuşează, conturează adevărata lume a percepţiilor despre valoarea pe care ți-o inspiră viața.

Pentru întâia oară înţelegeam că propria mea supravieţuire depindea de supravieţuirea lumii, tot aşa cum măiestria unui pictor depinde de motivaţia pentru care pictează, ştiind că profunda inegalitate între cei bolnavi şi cei sănătoşi era rezultatul multiplicării unei gene iniţiale - a răului.

O luciditate fără precedent în analiza realităţii, o aventură a spiritului în contact permanent cu explorarea materiei, explozia copleşitoare a unei nebunii ce traversa firesc meandrele dăruirii inutile de sine, toate acestea păreau să izvorască din adâncurile unei trăiri, dincolo de orizontul meu.

Ca orice alt muritor de rând, doar că puţin mai avantajat de hazard şi de însăşi apariţia unui fenomen misterios - al credinţei în planul unui Dumnezeu necunoscut, îmi reformulam fără încetare convingerile, reexaminam regulile unui mediu tot mai ostil - reguli introduse în structura realității ce revendica prioritatea unei cereri anterioare: "Stay Alive !"

Numaidecât, forţa călăuzitoare a deducţiei şi prudenţei mă îndruma spre o cale neştiută, cât se poate de dură, unde totul părea desprins din memoria întunecată a pictorului Edgar Freemantle, din Duma Key. Mai aveam multe de suferit, de răbdat şi de învăţat până ce să ajung la constarea scriitorului Todd Burpo, că "Raiul există".

Obsedat de plăcerea de a privi, de a descoperi aventuri noi, de a mă preface încrezător într-o poziţie dominantă de dragul autenticului umanism, ceea ce mă plasa în ipostaza unui artist chinuit între inspiraţia geniului său şi disperarea întunecată a minţii intrată în dialog cu Dumnezeu, care e tot una cu paza gândurilor, am început să mă privesc ca pe o biruinţă a vieţii asupra morţii.

Să fi fost oare un simptom al unei stări psihotice? Numai intrarea neaşteptată în infernul lui Dante îmi deschidea noi orizonturi spre transcendenţă, spre noi senzații, spre noi cunoașteri, mai ales că în subconştientul meu se formase deja un fond de răutate.

Leadership: Adopţi o atitudine de împingere a raţiunii spre formarea „Omului Nou”, prefăcându-te încrezător într-o poziţie dominantă de dragul autenticului propriului Sine?

Una din destăinuirile lui Humbert Humbert din romanul Lolita, ilustrează aceeaşi atitudine abordată de mine, o atitudine de împingere a raţiunii undeva …mai încolo…, având la bază o anumită emoție negativă care trebuia să se consume într-un fel.

"Am visat uneori că încerc să ucid. Ştiţi ce se întâmplă? De pildă, ţin în mână o puşcă. Ochesc spre un duşman invizibil care mă priveşte interesat. Oh, apăs pe trăgaci, perfect, dar gloanţele cad moale, unul după altul, din gura bleagă a ţevii. Singurul meu gând, în acele vise, era să-mi ascund fiascoul, să nu-l sesizeze duşmanul meu, care încet-încet începea să se înfurie".

Fidelitatea faţă de tine însuți se determină în funcție de valoarea pe care ți-o acorzi atunci când trebuie să-ți accepți limitările în lupta cu imperfecţiunile și rătăcirile tale.

Cu intensitate, în esenţa mea se justificau aberaţiile, prejudecăţile unei morale care favoriza tendinţa spre excesul de a adopta simţământul de ascundere a unei neputinţe, vina propriului eşec pe flacăra roşie a presentimentului de finitudine a unei existenţe precedată de neant.

Afirmam apoi, că uite ce mult pot trăi dacă îmi înteţesc căutările spre o experienţă de limită, spre un tragic al întrebării de recapitulare a motivelor pentru care îmi refuzam orice invitaţie la culoare, şi al răspunsului pe care mă temeam să-l aflu. Sau poate eram eu prea sentimental.

Cel ce îşi acordă o valoare unicat de tipul: „Nu pot să-mi corectez pornirile sufleteşti”, este mai aproape a se arăta încântat de atmosfera încordată a visării decât cel ce își acordă o valoare unicat de tipul: „Mă simt în stare să joc în finală”.

Atitudinea care produce leadershipul este de multe ori o rejucare a finalei dintre ceea ce te rănește și ceea ce te transformă într-un visător, din care iese victorioasă conștiința spiritului de unitate.

Cu siguranţă, nu mai eram un Michelangelo al propriei sale vieţi, având posibilitatea să-mi modelez soarta după bunul plac. Ci eram conturul inexpresiv, încărcat, al unui alter ego revoltat faţă de eşecul angajării într-un joc al perspectivelor de situaţie, în acelaşi timp raţional şi iraţional. Eram un Humbert Humbert care se defineşte prin coloratura unei lumi decăzute, ducând în cârcă un rol greoi.

Autenticul propriului Sine, care poate revoluţiona leadershipul, se formează prin forţa responsabilităţii de a te raporta la imperfecţiunile și rătăcirile tale, iar în umbra lor să te descoperi ca o conştiinţă a valorii în raport cu un om “cu totul altul”.

Răspunsul tău la cererea unui mediu ostil prezintă o particularitate a limitărilor de acces la raţiunea credinţei într-un adevăr care te eliberează şi îţi dă şansa unui nou inceput?

Principiul înţelegerii cu tine însuți se poate formula astfel: Felul cum contribui la înţelegerea realităţii care te încătuşează, conturează adevărata lume a percepţiilor despre valoarea pe care ți-o inspiră viața.

Să te înţelegi cu tine însuţi înseamnă să te lupţi cu realitatea, fără să-ţi pui singur beţe în roate.

 

* Notă: World War Z

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este ingaduit sa atingi spiritele
  2. Iartă-mă şi primeşte-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile intrebari ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us