Foloseşte-ţi experienţa de creaţie într-un mod cât mai obiectiv, astfel încât să poţi rezolva problemele compoziţionale ale leadershipului.
Rezultatul major al creaţiei lui Serghei Eisenstein în „Nevski” rămâne, evident, unitatea imaginii audio-vizuale. În acest film artistul a rezolvat o dificilă problemă compoziţională, găsind apoi, pe baza ei, teoretic, cheia pentru acordarea calculată a benzii muzicale cu banda de imagine. Orizontalitatea continuităţii în muzică sau imagine, este acum acordată şi vertical, prin simultaneitatea coincidenţelor muzical-vizuale.
Eisenstein descoperă metoda construcţiei corespondenţelor audio-vizuale pe care o va analiza cu prioritate şi o va descrie pe larg, folosind pentru aceasta tocmai experienţa din filmul „Alexandr Nevski”. În calcule şi scheme desenate cu minuţiozitate matematică, Eisenstein descoperă coincidenţele perfecte, cadru cu cadru şi măsură cu măsură, între elementul vizual şi cel auditiv. *
Leadership: Poţi să pui în valoare unitatea unei imagini care se integrează perfect într-un cadru de imaginaţie regizorală, luând ca punct de reper ideea simultaneităţii coincidenţelor apărute între planurile de abordare ale actului artistic?
Analizând proporţia dintre resursele de cunoaştere şi experienţă, foarte accesibile pentru producerea unei tranziţii spre un nou model de leadership, de care te poţi folosi în scopul realizării unei bune promovări a viziunii personale (şi luând în considerare bogăţia de sensuri ale abordării acesteia), poţi să estimezi efectul cumulativ al schimbării pe plan profesional. De aceea rezultatul major al demersurilor de integrare a creaţiei într-o perfecţiune absolută, demnă de invidiat, sub acţiunea altei proporţii, dintre idealitate şi obiectivitate, reprezintă un câştig în sfera productivităţii, dar şi o ridicare a nivelului calităţii evoluţiei tale.
Experienţa de creaţie a unui regizor este strâns legată de imaginea cu care îşi asociază scenariul de film, dar aşa încât să confere continuitate poveştii cu care el însuşi se identifică.
În acest caz, este nevoie de o anumită ordonare a materialului compoziţional (fapte, trăiri, evenimente, decoruri, costume, roluri, dialoguri incredibile, personaje cât mai reale) dar mai ales este nevoie de o anumită întindere în timp și de o succesiune imagistică pentru a produce efectul final, cât mai exploziv. Ideea simultaneităţii coincidenţelor apărute între planurile de abordare ale actului artistic deserveşte la alegerea materialului pe care artistul are libertatea de a-l folosi cum crede el de cuviinţă, cu o condiţie: să studieze caracterul vieţii şi să-l toarne în pielea unui personaj plin de vitalitate.
Şi dacă ne gândim la faptul că planurile de abordare ale actului artistic vizează tocmai vizualitatea, simbolismul, limbajul, decorul, povestea şi fondul muzical, atunci regizorului i-ar conveni de minune să vadă totul printr-o singură pereche de ochi care percepe totul din afara iluziei pe care personajul o vede reală datorită coincidenţelor dintre desfăşurarea evenimentelor în plan extern şi evoluţiile psihice pe plan intern.
Leadershipul tău prezintă avantajul unei „rezistenţe de intrare” care poate produce continuitate în procesul de exploatare a creaţiei, în vederea obţinerii unor beneficii de ordin compoziţional?
În cazul în care doreşti să măsori progresul realizărilor personale, efectuând analiza tuturor formelor de exprimare prin creaţie, mai întâi măsoară pulsul experienţei tale de tranziţie spre nişte standarde mai înalte de calitate. Leadershipul este ca un amplificator de calitate, prezentând avantajul unei "rezistenţe de intrare" care produce continuitate în procesul de exploatare a creaţiei, printr-o dinamică a preocupărilor pentru artă şi abordările ei datorate dezvoltării ştiinţei.
„Rezistenţa de intrare” suportă toate acele operaţii de adăugare, prelucrare, combinare, transformare a elementelor de creaţie (şi eventuala lor corecţie), efectuate sub ghidajul competent al unui promotor al ştiinţei, care nu contrazic convenţiile de funcţionare a leadershipului. În acest caz leadershipul, materializat prin mai multă solidaritate faţă de actul creaţiei şi prin respingerea fermă a oricăror prejudecăţi, devine un indicator de continuitate în ceea ce priveşte ritmul şi întregul proces de cristalizare a unui limbaj, a unui personaj, a unui decor, a unui rol, a unei viziuni, a unei poveşti, care fac obiectul pretenţiei artistului de a se ridica deasupra "prozei" cotidiene, deasupra zbuciumului lumesc.
După cum un regizor descoperă coincidenţele perfecte, cadru cu cadru şi măsură cu măsură, între elementul vizual şi cel auditiv, tot astfel un mijlocitor al ştiinţei conferă valenţe de semnificativ propriei sale creaţii printr-o îmbinare a experienţei şi know-how–ului. Dar mai ales prin metoda construcţiei corespondenţelor dintre conţinutul de idei şi efectul utilizării acestora în cadrul activităţilor de cercetare şi perfecţionare.
Leadershipul este manifestarea abilităţii de a te integra în rolul unui personaj văzut într-o imagine de "stop-cadru" gândită prin prisma coincidenţei perfecte dintre vizual şi conceptual, în evoluţia raportului dintre ceea ce vezi pe ecran şi propria ta viaţă.
Rezultatul major al creaţiei lui Eisenstein reprezintă consecinţa firească a utilizării experienţei şi a dezvoltării cunoştinţelor în domeniu, servind atât ca instrument de evaluare a progresului, cât şi ca instrument de promovare a propriei identităţi.
Evoluţia, prin cizelarea continuă a capacităţilor de integrare a gândirii în domeniul care te defineşte, ţine de nivelul pe care îl experimentezi - începător, mediu sau avansat - în momentul în care faci upgrade la facilităţile ştiinţei, utilizate în scopul continuităţii efectului de dominaţie asupra variantelor de prelucrare a creaţiei personale.
Un domeniu care are nevoie de dezvoltare, precum leadershipul, va beneficia de un nivel înalt de orientare prin rezultatele obţinute datorită trecerii creaţiei la o etapă nouă de adaptare, superioară celor anterioare, prin simultaneitatea coincidenţelor între elementele ei de conţinut.
* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.