ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Şi acum, spune-mi adio !

On Martie 08, 2017, in Leadership eX-Elite, by Neculai Fantanaru

Formează-ţi un tablou veridic al realităţii care te încătuşează, evaluându-ţi caracterul în măsura în care te înşeală propriile "calități" negative.

- Ajunge ! - spuse Mercedes - ajunge, Edmond ! Fii sigur că cea care te-a putut recunoaşte, singura din toată lumea, tot ea te-a putut şi înţelege. Dar, Edmond, femeia care a ştiut să te recunoască, aceea care te-a putut înţelege, femeia aceasta, chiar dacă ai întâlnit-o în cale şi ai sfărmat-o ca pe un ciob, tot ea a trebuit să te admire ! După cum între mine şi trecut s-a căscat o prăpastie, şi între tine şi ceilalţi oameni există o prăpastie, iar cel mai groaznic chin pentru mine, îţi spun, este să fac o comparaţie. Căci nimic în lume nu preţuieşte cât tine, nimic nu ţi se aseamănă. Şi acum, spune-mi adio, Edmond, şi să ne despărţim.

- Înainte de a te părăsi, spune-mi ce doreşti, Mercedes? - întrebă Monte Cristo.

- Nu am nevoie de nimic. Trăiesc între două morminte: unul este al lui Edmond Dantes, mort de atâta vreme. L-am iubit. Dar l-am trădat, așa cum procedează toți oamenii slabi, invidioşi și cu pretenţii. Cuvântul nu se mai potriveşte pe buzele mele vestejite, dar inima îşi mai aminteşte încă şi pentru nimic în lume n-aş voi să pierd amintirea aceasta a inimii. Celălalt este mormântul omului pe care Edmond Dantes l-a ucis. Aprob uciderea, dar trebuie să mă rog pentru mort.

Ştii, Edmond, că eu nu mai gândesc. Nu mai am altă hotărâre decât aceea ce a nu lua nicio hotărâre. Dumnezeu m-a zgâlţâit atât în furtunile lui, încât mi-am pierdut voinţa. Mă simt în mâinile lui ca o pasăre în ghearele unui vultur. Dacă trăiesc, înseamnă că El nu vrea să mor, ci îmi dă prilejul să mă căiesc. Dacă-mi va trimite ajutoare, înseamnă că El va voi şi le voi primi. Adio, îmi cer iertare, chiar dacă iertarea nu va fi niciodată completă, fiindcă nu-mi voi putea ierta niciodată faptele de care mă fac vinovată ! *

Leadership: Atitudinea faţă de ceea ce ai săvârşit prin natura ta se cere a fi modelată sub forma moralei desprinse din deznodământul pe care ți-l oferă viaţa?

O turnură în viața ta, însumând toate faptele săvârşite din propria voința, se poate produce în momentul în care ajungi să percepi şi să recunoşti în tine chipul unei vinovății imposibil de iertat. Rezistenţa faţă de ceea ce este esenţial în fiinţa ta, constând în depăşirea limitelor a tot ceea ce este rațional, firesc și cu bun simţ, se şubrezeşte sub învinuire într-un proces al memoriei prin care se evocă realitatea sufletului din cursul anumitor experiențe anterioare.

Un avocat știe exact ce şi cum să spună astfel încât balanţa să încline în favoarea cauzei pe care o apăra pentru clientul său. Însă pentru clarificarea situației în care amploarea temei şi diversitatea obiectivelor stabilite nu sunt în concordanţă cu prevederile legii, el se vede nevoit să apeleze la fel de fel de tertipuri pentru a câștiga procesul.

În marea călătorie a vieții omul poate fi asemenea unui avocat care, în încercarea de a-şi gestiona cât mai bine relaţiile, se simte în permanenţă constrâns să apere cauza propriei sale firi vicioase şi fataliste. Practic el se pune în bătaia deciziilor ce au efecte directe asupra propriei subiectivităţi, apoi asupra propriei demnităţi exprimate prin următoarea recurentă: „Sunt o povară a sentimentului de vinovăţie”.

Marea revelare a adevărului care poate aduce un om pe calea cea dreaptă este o asumare a abordării realităţii care produce efecte copleşitoare.

Sigur că omul îşi pune întrebări, se corectează prin intuirea procesului de realizare a unor argumentări care să-i susţină greutatea morală. Deseori își conservă candoarea și inocenţa prin observarea și înțelegerea directă sau indirectă a efectelor pe care le au anumite acțiuni asupra vieţii sale. Se jură că de acum încolo va fi un alt om. Ar putea fi aceasta o circumstanţă atenuantă? Oricum, va avea întotdeauna alte scuze de rezervă. 

Așa este, omul se disculpă mereu. Iar când un om se disculpă înseamnă că ori se simte vinovat, ori se minte singur.

Şi acum, spune-mi adio ! este o mărturisire a suferinţei abătută asupra omului din cauza unei greșeli impardonabile. Nu poți să te disculpi la nesfârșit fără a suporta consecințele adevărului.

Dacă ești interesat să-ţi formezi un tablou veridic al realităţii care te încătuşează, atunci evaluează-ţi caracterul în măsura în care te înşeală propriile "calităţi" negative. Fii sincer şi dă-ţi singur verdictul răspunzând la următoarele întrebări:

Cum te percepi prin evitarea gravităţii unei situații sau a unei fapte? Ești dispus să accepţi suportarea cu extremă anxietate a unor situaţii din care ieşirea poate fi dificilă ori jenantă?



* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este ingaduit sa atingi spiritele
  2. Iartă-mă şi primeşte-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile intrebari ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us