Ştiinţa omului veşnic cuprinsă între naştere şi moarte

Pune în aplicare toate învăţăturile ştiinţei pe care o slujeşti şi o reprezinţi, pentru a-ţi călăuzi valoarea în direcţia trebuincioasă devenirii tale.

Marele savant de origine estonian, Karl Baer, căutând stăruitor să pătrundă în tainele dezvoltării ouălelor de găină, a ajuns în final să pună bazele unei ştiinţe noi – embriologia comparată a vertebratelor. Practic, studiul embrionilor permitea clasificarea înrudirii dintre animale.

Pentru mine, care voiam să urc marea piramidă a ştiinţei şi să pun bazele unei noi abordări a leadershipului, a însemnat foarte mult modul în care savantul a elaborat noua clasificare a animalelor. El a efectuat lucrul cel mai important: a arătat că embrionul urmează o cale proprie de dezvoltare la fiecare tip de animale.

Ecoul teoriilor sale au constituit pentru mine un etalon al inovaţiei, servind în acelaşi timp ca legătură de unire între două mentalităţi oarecum diferite. Iar modalitatea lui de aplicare a învăţăturilor şi adevărurilor descoperite pe parcursul cercetărilor au deschis orizontul devenirii mele viitoare ca om care rivalizează cu limitele impuse de reperele unei evoluţii ştiinţifice neîmplinite până la capăt.

Plăcuta incursiune în lumea științei, stimulând curiozitatea și devenirea personală, asigurând dobândirea unei distinctivități ideologice şi culturale aparte, s-a concretizat la scurt timp într-o multitudine de reflecții interesante, teorii și considerații plauzibile legate de domeniul conducerii. Era atât de ispititor să înțeleg reprezentarea elementelor de identificare a compuşilor care favorizează o anumită chimie a individualităţii, era atât de palpitant să descâlcesc ițele atâtor ipoteze contradictorii care susțin modelul uman.

Numai astfel mi-am putut da seama ce se află dincolo de propria-mi persoană: valoarea măsurată şi orientarea pragmatică. Aceste două caracteristici îmi ofereau instrumentele necesare pentru a înţelege interacţiunea dintre ştiinţă şi metafizică, în favoarea unor abordări unice în leadership.

Leadership: Accepţi să intri într-o cădere liberă fără sfârşit, sub pretextul căutării unui ideal de mare prestigiu şi vizibilitate în domeniul ştiinţei care să depășească cadrul îngust al experienţei tale de a fi un observator?

Deseori păşim orbeşte prin labirintul incertitudinii în căutarea unor răspunsuri la întrebarea “ Încotro ne îndreptăm? ”, călăuzindu-ne după nişte consideraţii referitoare la ceea ce este îngăduit să cercetăm şi prea puţin după cele referitoare la ceea ce este util de folosit în analizarea de sine şi în autocunoaştere. Ştiinţa omului veşnic cuprinsă între naştere şi viaţă se lasă traversată de efortul total, de toate actele de voinţă, de toate angajamentele de a pătrunde tainele unei profesii complexe, nobile și frumoase, deci a unei forme puternice de gândire, aparţinând altora, dar însuşită de oricine ca o autodisciplinare constantă crescândă, într-o anumită direcţie.

În loc să ne ridicăm nivelul de gândire şi cultură din această mocirlă compromiţătoare a necunoscutului de sine, ne adâncim tot mai mult în ceea ce se numeşte carantina aşteptării decente. Suntem învăluiţi de o mantie de stricăciune lăuntrică în loc să manifestăm un entuziasm uriaş pentru căutarea, actualizarea şi salvarea acelor virtuţi ideatice care sunt în mod drept preţuite în societatea umană. Virtutea de a fi o lucrare terminată a savantului, o confesiune despre grandoarea creaţiei.

În timp ce bătrânii nu mai obţin de prea multă vreme rezultate notabile, tinerii îşi pierd cheful de a-şi însuşi ştiinţa, adică scade randamentul care face posibilă realizarea unor “venituri” suplimentare de valoare personală. Este evident că mulţi nu sunt în stare să realizeze o legătură între performanţa cognitivă şi rezultatele de o calitate superioară, relevante pentru zona leadershipului. Aceştia nu pot vedea în ce măsură sunt capabili să se autodepăşească respectând traseul pe care îl au de parcurs alţii savanţi în scopul stabilirii unor forme noi de reprezentare a lumii şi cunoaşterii.

Asta înseamnă să intri într-o cădere liberă fără sfârşit, într-un declin extrem, venind în prelungirea firească a stării numită apatie, care şterge o cantitate semnificativă din acele câştiguri prealabile de productivitate a resurselor alocate îmbunătăţiri aptitudinilor, în acord cu cerinţele leadershipului performant.

Leadership: Cât costă să construieşti o punte peste “abisul” ivit între involuţie şi ştiinţă, prin asociere cu un "eu însumi cu grad înalt de personalizare" care îşi cere dreptul de a-şi afirma autenticitatea?

Pentru a face posibilă acea privire interioară care să zădărnicească capcanele involuţiei şi inactivităţii funcţionale, analizând toate acele ipoteze, calcule, experimente, teorii selectate pentru a rezista mai bine la tendinţele de atracţie a modelului de gândire care face cinste ştiinţei, trebuie eliberat drumul spre putința de dezvoltare a individualităţii.

Drumul spre putinţa de a vedea o nouă interfață pentru harta numită “ plan de deschidere şi reorganizare a studiului individual ”, trebuie eliberat urmând o cale proprie de evoluţie şi de afirmare pe plan profesional. Nu-mi dau seama cum s-ar putea realiza acest lucru fără asimilarea cunoştinţelor necesare identificării şi analizei unor noi aspecte ale interacţiunii informaţie-materie, unor noi resurse de cunoaştere, conturându-se argumente privind oportunitatea extinderii unor noi concepte ştiinţifice şi arii de cercetare.

Leadershipul este ceea ce creezi sub greutatea unui "eu însumi" conceput prin recompunerea imaginii ştiinţei din fragmente ale învăţăturilor şi adevărurilor descoperite de alţii pe parcursul intervenţiilor lor în mersul lumii.

Îţi aminteşti de Turms, eroul romanului “Etruscul”, de Mika Waltari? El încerca deseori să-şi înţeleagă fiinţa, ascultându-şi gândurile şi chemările interioare. Nesigur pe propriile sale valori, calităţi şi aptitudini, i-a rugat pe preoţii iniţiaţi să-l înveţe ce trebuie să ştie pentru a cunoaşte desăvârşirea. Ei i-au răspuns: "Ştiinţa este în tine însuţi. Nu în noi."

O incursiune în lumea științei poate fi nespus de plăcută doar dacă stimulează curiozitatea și devenirea personală, asigurând dobândirea unei distinctivități ideologice şi culturale aparte. Ea trebuie să se concretizeze în ceva interesant, palpabil, de viitor, util şi accesibil leadershipului pe care îl vei exercita într-o permanentă ascultare de tine însuţi. De propriile tale gânduri şi prejudecăţi, de valoarea ta, de imaginea pe care ţi-o creezi despre tine.

Ceea ce te costă ca să construieşti o punte peste “abisul” ivit între involuţie şi ştiinţă este conexiunea şi cheltuiala pe care o stabileşti cu angajamentul de îmbunătăţire continuă a performanţelor, asigurând continuitatea cercetărilor ştiinţifice în direcţia dată de domeniul tău de activitate. Dacă vrei să te situezi în stadiul de “savant” în ceea ce priveşte modul de consolidare a relaţiei cu excelenţa, pune în aplicare toate învăţăturile ştiinţei pe care o slujeşti şi o reprezinţi, pentru a-ţi călăuzi valoarea în direcţia trebuincioasă devenirii tale.

"Un eu însumi cu grad înalt de personalizare" îşi poate cere dreptul de a-şi afirma autenticitatea în cazul în care motivaţia de a servi ştiinţei este egală cu motivaţia de a apăra o cauză nobilă.

De asemenea, acest “eu însumi” trebuie să-şi demonstreze demnitatea de a trăi sub umbrela unui nume glorios a cărui rezonanţă se înregistrează în felul cum omul îşi deschide orizonturile în faţa unei realităţi diversificate şi complexe.

Ştiinţa omului veşnic cuprinsă între naştere şi moarte vizează acea angajare liber consimţită de a cunoaşte, de a învăţa, de a te autodepăşi, astfel încât să cucereşti piscurile cele mai înalte performanţei. Este o cale care cere o angajare de fiecare clipă, ţintind spre un nou ideal care sa te poziţioneze în categoria candidaţilor de top la premiul numit: desăvârşire.