ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Tango to Evora

On Iunie 23, 2017, in Leadership W3-Integra, by Neculai Fantanaru

Felul artistic de-a fi constă în faptul că printr-o singură trăsătură ni se reprezintă viu şi pe deplin ceea ce în lipsa ei nu s-ar putea niciodată reprezenta.

Îl aştept în încordarea unei încremenite tăceri, care pentru un pictor ar putea fi echivalentul sublimului. Dar el nu mai apare decât în tristeţea unei amăgiri continue, în îndoiala unor întrebări care asemenea pomilor se frâng sub greutatea rodului lor. Îl doresc, îl admir, îl invidiez. Încerc să mi-l reamintesc cu ardoarea unui artist aflat în căutarea conţinutului, iar el mă evită dincolo de ingenuitatea unui timp care pare să fie obstinat în a nu avea sens sau direcţie.

Fiindcă e mort şi eu am contribuit la această faptă dezonorabilă pentru care marele legiuitor, Dumnezeu, mă acuză fără mila cuvenită unui om ce merită a doua şansă. O lacrimă se prelinge pe obrazul căruia destinul i-a tras o palmă sănătoasă, sugerând acea angoasă niciodată total învinsă, dar care fură părţi din mine, făcând frumuseţea neinteresantă.

Sufletul plin de remuşcări încearcă să rostească ceea ce îmi şopteşte conştiinţa în cinetica unei imense lumi poetice: mea culpa, prin înclinaţia unei călătorii în timp din care pare că lipseşte geografia inimii. Oprindu-mă, aşadar, fără teamă într-o distanţă spirituală, când vinovăţia îşi întoarce faţa anume spre iertare - cea mai grea iubire dintre toate, furând un pic din momentul unei depresii, arunc o ultimă privire determinantă asupra vieţii.

Leadership: Îţi construieşti o nouă șansă de a-ți corecta trecutul lăsându-te prins în miezul intim al unei experienţe centrată într-o gândire de acuzat care își recunoaște vinovăţia?

Paharul pe care îl ţin în mână aproape tremurând, ceea ce pare la prima vedere un scenariu ţesut cu multă îndemânare de subconştientul meu, aparţine femeii care nu şi-a putut înfrânge mândria, model compensator al universului straniu, mai ceva decât al lui Stephen Hawking, dinspre care nu vine nicio inițiativă mai acătării.

Îngân refrenul unei arii a insuportabilităţii, a ticăloşiei pe care nebunia o acceptă ca trofeu. Buzele uscate, neatinse de suflul vreunei tentaţii, prevestesc punctul de maximă altitudine al sfârşitului. Închid ochii şi încerc să anulez efectul pe care uitarea Lui îl are asupra mea. Ochii de culoarea unei frunze luate de vânt, aproape încercănaţi de ruşinea umilinţei la care singură m-am supus, asemănătoare cu senzaţia de neputință totală, ar vrea parcă să simbolizeze exteriorizarea durerilor interioare.

Ceasul nu mai arată timpul fericirii, dar îmi strânge mâna delicată ca într-o menghină a moralei.

Suferinţa este îndoiala cu care tratezi prilejul unei remuşcări care poate să dea un sens nou lumii tale interioare.

O umbră cade asupra mesei, învăluind speranţele putrede cu un suflu cald de entuziasm. Străinul, care în secunda următoare nu mai este un străin, îmi atinge mâna, asemenea unei adieri primăvăratice, făcându-mă să suspin. De ce trebuie să te cunosc, când pot doar să te simt? De ce te simt când vreau numai să te uit?

Muzica ochiului anulează tăcerea minţii. Componenta sublimă a naturii mele este epuizată de așteptarea mult prea îndelungată și dezamăgită de un ego care se învârte neputincios în cerul unei iubiri fără ecou. Ce păcat că o asemenea inconsistenţă a conţinutului poate sta alături de o asemenea desăvârşire netrebnică a visării spre „atunci şi acolo". Surâd. Mă bucur că ai înviat, dragul meu.

Leadership: Ce sens oferi expresiei de sine pe fondul general al unui context care alcătuieşte situaţia corespunzătoare fineţii simţirii de a-ti recunoaște partea intunecată în admiraţia manifestată faţă de o conştiinţă curată?

Cantitatea de lepădare de sine eliberată prin reacţia unei supărări, brusc capătă o nouă turnură, se transformă într-o formă de energie, anume energia de mişcare. Let's dance, Tango !

Ce pofte demonice se dezlănţuie în cuprinsul setei de a respira o nouă aventură ! Expresiile rezultantei distanţării de trecut şi momentul forţelor de presiune ale neprevăzutului, amândouă urcă pe podiumul determinării curentului de magnetizare. Forţele îşi schimbă sensul, se atrag prin magnetismul unei dulci disperări în extremităţile unui generator de fluxuri energetice ce indică poziţia în timp şi în spaţiu a cauzei unei noi tresăriri apărute în suflet.

Din nou numai al lui, atinsă şi străbătută de fiorul unui spaţiu prin care nu a mai trecut de mult sunetul muzicii pline de energie. Of, de-aş rămâne singura dorinţă din sufletul pur al artistului care ştie să completeze caracterul fragmentar al momentului, construind din trăsături disparate o totalitate elegantă.

Îl privesc ca pe un duşman înviat din morţi, ucis din cumplita-mi vanitate combinată cu gelozia, cu înverşunarea păcatului de a nu crede în arta unei minuni. Dar acest duşman este, până la urmă, soţul meu. Îl ucid şi îi ador învierea neaşteptată. Numai tango-ul este sensibil la adevărul vieţii mele.

Iar în aceste rotiri pline de sens, pe care sensibilitatea artistului le aşează cu măiestrie în tango, pe ritmurile unei simţiri intense, demne de o impresionantă stringenţă predestinată, se întrevede acea lege a creaţiei, a lui Belinski:

Trebuie ca personajul, fiind expresia unui întreg univers distinct de indivizi, să fie în acelaşi timp şi un anume individ, un întreg, individual. Numai cu această condiţie, numai prin împăcarea acestor contrarii, poate să devină o figură tipică. Felul artistic de-a fi constă în faptul că printr-o singură trăsătură ni se reprezintă viu şi pe deplin ceea ce în lipsa ei nu s-ar putea niciodată reprezenta.

Trăsătura care te defineşte este dualismul pe care-l propui între realitatea marcată de dezamăgirea omului inferior, condus de instincte primare, și atitudinea plină de tandrețe a omului superior condus de înțelegere, maturitate, luciditate şi acceptare de sine?

Egoul are nevoie să fie abordat în sensul unei întunecări a conştiinţei atunci când nu reușești să te ridici din propria durere. Sau poate fi abordat în sensul ancorării într-o pasiune arzătoare pentru a ţine ritmul impus de curiozitatea aia care te face să vrei să ştii şi să descoperi mai mult ce e în celălalt de lângă tine.

Tango to Evora este ritmul pe care se înalţă strigătul trepidaţiilor sufleteşti: „să sufăr, sau să mor”. Dansul, ca formă de manifestare a iniţiativei particulare de a uita orice supărare, începe lent cu graţie şi aplomb, de la uimire la plăcut surprins. Şi se continuă alert pe tot parcursul ariei unei luări aminte asupra a ceea ce trebuie neapărat îndreptat în interior.

Încheierea dansului este senzațional prin renunţarea la ceea ce reprezintă omul vechi pe care vanitatea şi orgoliul l-au condamnat la ratare, undeva în mijlocul nicăieriului.

 

* Notă: Loreena McKennitt - Tango to Evora [CINEMATIC]

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us