ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un colac de izbăvire pentru toţi acei care se îneacă

On Iulie 30, 2012, in Leadership Impact, by Neculai Fantanaru

Şlefuieşte-ţi cunoaşterea de sine, pentru a spori valoarea Eu-lui tău pozitiv.

Îmi amintesc de un moment important din viaţa mea, când privindu-mă în oglindă mi-am spus: “Nu-mi pasă cine sunt! Nu-mi pasă de mine!

O spartană dorinţă de autodistrugere, datorată diminuării capacităţii de autodepăşire, se dezlănţuia în mine, rece şi necruţătoare. Ca un om care s-a descotorosit categoric de balastul incomod al unor principii morale eterne, mă simţeam nevoit să împing tot mai departe, cu sânge rece, în ritm alert, până la epuizare, imensul bloc de gheaţă al fatalităţii, apărut parcă să mă termine.

O cenzură interioară îmi bloca vigilenţa spiritului, îndepărtând grabnic şi impunător orice rămăşiţă a curiozităţii mele nepotolite de a cunoaşte, de a vedea ce are înăuntru, mai de preţ, “Omul”. Un fel de răceală timpurie se revărsa cu putere în mine, condiţionând orice modalitate de a mă regăsi, de a mă înţelege mai bine. Mă simţeam străin de mine însumi, dat la o parte, abandonat în mijlocul unei furtuni înspăimântătoare prin proporţiile ei, prin neprevăzutul ei. Purtat încoace şi încolo precum un val de mare, lovit cu intensitate, zvârlit fără milă în marele abis din mine însumi.

Dar, aveam să constat mai târziu, tocmai această bizară frământare de moment, acest covârşitor zbucium al întregului meu univers, descărcarea inevitabilă, cu toată siguranţa, a tensiunii directe induse de o gândire negativistă şi în contradicţie cu realitatea, m-a ajutat, printr-o analiză la rece, să fiu mai hotărât, poate mai înţelept, călindu-mi spiritul şi făcându-l mai puternic.

Leadership: Poţi să-ţi asumi o perspectivă nouă asupra fundalului pe care se constituie reflectarea propriei existenţe, la limita dintre incertitudinea intenţiilor care te animă şi trăirea revelatoare a împărtăşirii gândurilor care te bântuie?

Această supraîncordare nervoasă, capricioasă, neînfrânată, căreia un altul poate nu i-ar fi putut rezista mai mult de câteva ceasuri, mă rodea ca un ghimpe, îmi punea sufletul, gândurile, toate puterile la grea încercare. Căci o sforţare atât de constant amplificată într-un interval de timp atât de scurt pretindea o atenţie desăvârşită şi o forţă absolută, intensă, hotărâtoare de a schimba aspectele negative pe care aveam tendinţa să le trec cu vederea.

Un moment de slăbiciune mă azvârlise de pe puntea corăbiei cunoaşterii de sine. Alunecam, ca un pietroi de granit, la fundul celui mai adânc ocean. Oceanul adevărului, al conştiinţei şi al trăirilor interioare, al morţii şi al învierii spirituale. Mă cufundam într-o stare de gravă incertitudine, în apa extrem de rece şi tulbure a dezgustului, a deznădejdii, rătăcind ca un pai pe ape mari.

Singura cale de a mă reîntregi spiritual, singurul colac de izbăvire, era să întrerup şirul gândurilor care mă răscoleau, şi să recunosc “Omul” din mine, adevăratul meu adversar. Să câştig întrecerea cu mine însumi. Şi să mă ridic deasupra apei învolburate, deasupra a tot ceea ce simţeam.

Omul raţional din mine, omul real s-a recunoscut în cele din urmă.

Leadership: Informaţia acumulată din experienţele traversate şi învăţăturile acumulate, devine un fel de memorie externă pe care o poţi accesa oricând atâta timp cât ai disponibilitatea de a înţelege specificul unei minţi care se gândeşte pe sine?

Nu poţi să fii mai mult decât încerci să obţii de la tine în momentele de cugetare, în primul rând prin împărtăşirea gândurilor care te macină, dacă reprezentarea pe care ţi-o faci despre propria realitate nu este un mod de a dialoga cu propriul trecut, dar şi o explicită construcţie a identităţii, devenind un fel de memorie a emoţiilor şi a cogniţiilor.

“Destinul” leadershipului, al artei cele mai rafinate de a forma oamenii, al operei de formare a personalităţi, se ascunde în spatele propriei tale putinţe sau neputinţe de a depăşi momentele în care nu-ţi recunoşti inamicul numărul unu: omul din tine. Acest destin se poate dezbina, măcina asemenea solului care devine în timp nisip fin, în mare măsură din cauza unei gândiri defectuoase, a trăirilor care ies la suprafaţă atunci când nu mai reuşeşti să faci faţă adevărului, de care te îndepărtezi din cauza diminuării capacităţii de autodepăşire.

Leadershipul, indisolubil legat de destinul omului, a celuia care îşi exercită influenţa în zona umană, capătă valoare sau se degradează pe aceleaşi terenuri de luptă între tine şi propriul tău Eu. Atunci când eşti măcinat de prejudecăţi stranii, când nu îţi înţelegi locul, rolul, nivelul sau reacţiile.

Iar atunci când, în momentele hotărâtoare din viaţa ta, te simţi străin de tine însuţi, apare pericolul prăbuşirii leadershipului.

Leadership: Cum poţi folosi în avantajul tău o cunoaştere bazată pe învăţătura acumulată din experienţele trăite în lumea propriilor gânduri?

Ai văzut cum se redresează o barcă gata să se scufunde? Îţi dai seama că nu i s-a întâmplat nimic grav – că într-un fel, chiar şi lunga perioadă cât fusese pe punctul de a se scufunda, avea părţile ei bune.

Te arunci într-un un moment de slăbiciune de pe puntea corăbiei cunoaşterii de sine? Sau găseşti o cale de a te înţelege mai bine, de a vedea ce ai “înăuntrul” tău, mai de preţ? Ai puterea de a te îndepărta de întinderea necuprinsă a furtunii care îţi îngustează orizonturile, de a-ţi reorienta Eul spre o scară valorică mai bine definită şi de a-ţi schimba atitudinea? Care sunt părţile bune ale perioadei cât ai fost pe punctul de a te “scufunda”?

Probabil Friedrich Nietzsche a pus punctul pe I atunci când a relatat în memoriile sale: “Când te uiţi îndelung într-un abis, abisul se uită şi el la tine.

Iată elementul suprasensibil de care te loveşti la tot pasul - incertitudinea, înstrăinarea, profunda criză datorată pierderii de identitate sub impactul conştiinţei de sine. În prelungirea leadershipului acest abis reprezintă amestecul de contradicţii ce resoarbe gândirea aplicativă şi inovativă (fapt ce are o importanță deosebită pentru evoluţia ta) destabilizând etapele cheie ale relaţiei cu tine însuţi. Sau, dimpotrivă, printr-o întorsătură de situaţii, poate constitui un prilej de redescoperire a capacităţilor şi limitelor proprii.

Trecând prin filtrul de analiză a unui judecător fiecare încercare de a trasa o anumită direcţie în mişcarea vieţii, fiecare aspect relevant pentru delimitarea coordonatelor de singularitate (fapt care te poate aduce mai aproape de adevărul a cine eşti cu adevărat) vei putea să urmăreşti modul cum se reflectă în timp gândirea ta - care se poate materializa fie sub forma implicată a unor simple intuiţii şi ipoteze, fie în mod explicit şi sistematic, în abordările de tip afectiv sau cognitiv-comportamentale. Care, la rândul lor, au o mare rezonanţă asupra leadershipului practicat.

Cunoaşterea de sine este acea mică fâşie îngustă din zona ta de responsabilitate primordială pe care trebuie s-o menţii nealterată. Taina artei de a te putea conduce pe tine însuţi constă în a-ţi cunoaşte cu adevărat adversarul, în a pătrunde în abisul propriei tale fiinţe atunci când eşti prins în mijlocul unei furtuni puternice, în a-ţi revitaliza conştiinţa. Îi vei permite adversarului tău cel mai de temut, acelui Alter-Ego distructiv, să te tragă în adâncul rece al instabilităţii?

Şlefuieşte-ţi cunoaşterea de sine, pentru a spori valoarea Eu-lui tău pozitiv.

Avantajul unei cunoaşteri bazată pe învăţătura acumulată din experienţele trăite în lumea propriilor gânduri este că, dacă acestea sunt împărtăşite şi ascultate, ele permit verificarea acelor caracteristici de personalitate care contează pentru oameni.

Un colac de izbăvire pentru toţi acei care se îneacă semnifică atitudinea ta atunci când eşti pus faţă în faţă cu realitatea cruntă a unei conştiinţe grevate de anumite aspiraţii, idealuri sau valori care nu corespund propriului tău potenţial; atunci când omul raţional din tine, când omul real nu se recunoaşte pe sine.

Sunt momente de cumpănă în viaţa fiecărui om, şi bineînţeles în viaţa fiecărui lider, momente de deznădejde când apare conflictul dintre aspiraţii şi posibilităţi, momente deprimante când apare neîncrederea în sine. Singurul prieten de nădejde care îţi aruncă colacul de salvare, eşti tu însuţi, găsind acele resurse interioare şi forţa necesară de a depăşi aceste momente.

Depinde de tine ce alternativă alegi: să pluteşti ca un pai pe ape mari? Sau să navighezi spre destinaţia propusă?

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us