ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un om mai puţin cunoscut

On Iulie 24, 2016, in Leadership 7th Edition, by Neculai Fantanaru

Angajează-te într-un proces de revizuire a modului de raportare la situații neaşteptate, punându-ţi amprenta în mod fast asupra evoluţiei contextului de apartenență la tine însuți.

Conversaţiile cu Chaplin îi dezvăluiră lui Eisenstein un om mai puţin cunoscut. Odată, când Chaplin îl vizitează acasă, se joacă aici un joc de societate: cineva trebuie să iasă din încăpere, iar ceilalţi îi dau note, de la 1 la 5, pentru anumite calităţi ale sale: inteligenţă, farmec personal, umor, etc. În acelaşi timp, cel vizitat îşi dă singur note la aceleaşi întrebări. Apoi răspunsurile sunt confruntate şi hazul se naşte din neconcordanţa părerilor celui anchetat cu aprecierile asistenţei.

E rândul lui Chaplin. Iese din bucătărie şi-şi completează formularul. Ceilalţi îi pregătesc o farsă: regele umorului primeşte de la toţi nota 4. "O să înţeleagă el oare umorul acestei situaţii?" se întreabă Eisenstein.

Chaplin nu-l înţelege însă. Se simte jignit ! "Celebrul oaspete nu are destul umor pentru autoironie - constată amuzant Eisenstein - astfel nota 4 se dovedeşte a fi fost pe deplin meritată." *

Leadership: Ai puterea să-ți asumi apariţia trecătoare și înşelătoare a unei note mici după care poți pune „smile”?

Privilegiul omului de a fi mult mai mult decât știe că este nu aparține aceluia care, dintr-o amplă explozie de reacţii și emoții de moment, se ridică de la masă și se rupe de propria lui interioritate. Ci aceluia care reușește să-și reprime impulsul de a se măsura cu percepţia asupra lui însuşi, îndurând ruşinea și vinovăţia, sau lipsa prezenţei de spirit.

Percepţia asupra sinelui este uneori ca o floare care se vestejeşte din pricina lipsei căldurii soarelui. Omul care în mica lui lume se măsoară cu acea neînvinsă stare de spirit apăsătoare, relaţionând cu experienţa din fiecare moment, făcând judecăţi morale, cu alură de predictibilitate asupra performanţelor sale, nu va reuși să se manifeste niciodată că o forță infinit de puternică și imparabilă.

Dacă este adevărat ceea ce spunea criticul rus de artă Vissarion Belinsky, că numai la om se dezvoltă tendinţa de a fi așa cum de fapt el nu poate fi, atunci în ceea ce privește leadershipul voi adopta o poziție mai dură, ca principala sursă a unei reflecţii scurte, și voi spune că de regulă oamenii de succes își prezintă deseori personalitatea ca fiind marcată de tot soiuri de neajunsuri.

Acest gen de oameni își pun amprenta în mod nefast asupra evoluţiei contextului de apartenență la ei însişi, înclinați spre o anumită exigenţă faţă de ceea ce scapă experienţei şi raţiunii lor, surprinzând ca principal izvor al absurdului tot ceea ce este mărunt, ridicol, nefavorabil, josnic în fiecare situație. Mai ales atunci când adevărul este ascuns în spatele unei „note” fictive sau conceput special în defavoarea lor.

Cu cât firea omului este mai sensibilă, cu atât este mai înclinată să-și reprezinte propria natură pe un fond de slăbiciune, insuportabil, răscolitor. Fiind cumva împins să lovească în optimismul altora, în spiritul jocului de-a puterea, din egoism și trufie, din acţiunile sale corelate cu frica de a nu mai fi important, el se reîntregeşte doar prin întoarcerea opiniei emisă de ceilalţi.

Autoironia, la fel ca stima de sine, este un proces de declanşare a orgoliului care trebuie învins. A-ți învinge orgoliul este o putere pe care numai un lider poate s-o stăpânească.

Cunoaşterea condiţiilor și acceptarea situaţiilor care înlesnesc apariţia răspunsului la sugestiile celorlalți, constituie de fapt, într-o atare experienţă de viață - cu iz de învăţare, o pregătire în faţa perspectivei de renunţare la așteptările  înalte (o perspectivă percepută drept amenințare).

Omul care nu va avea puterea să producă acest ansamblu „cunoaştere-acceptare”, nu va putea să facă nici din el însuși un cadru de referinţă pentru progresul în accesarea Sinelui Superior, deoarece nu-şi va asuma apariţia trecătoare și înşelătoare a unei note mici după care se poate pune „smile”.

Un om mai puţin cunoscut este omul de succes al cărui caracter și personalitate se dovedesc a fi, în împrejurări cu totul neaşteptate, cu totul diferite faţă de cele care au captivat atenţia întregii lumi. Faţă de ceea ce cunoşteai la el.



* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us