ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Visele

On Ianuarie 02, 2017, in Leadership Z3-Extended, by Neculai Fantanaru

Efectuează o corectare și o lărgire a concepţiilor hotărâtoare despre ceea ce înseamnă putere însufleţitoare, amplificând dialogul pe care-l porţi cu tine însuţi în realitatea unei experienţe unice.

Exista ceva mult mai mult decât şansa stabilităţii într-un fond originar şi revelator de sensuri. Exista conceptul de formă în estetica visului, numit de mine "Legea". Colorată de impulsul dorului după cele memorate de o existenţă dansând desculţă printr-o multitudine de lumini şi umbre, de impulsul a ceea ce se întâmpla în afara mea, dar prin mine, legea a reuşit să învingă în ciuda opoziţiei celor ce nu se cuvântă.

Acel ireal moment în care trăgeam de firul nevăzut al întemeierii unui castel de nisip, pentru a elibera sacii de moloz din neguri de timp uitate, era în sfârșit pregătit să se nască.

Cu toată vraiştea totală a degringoladei temporalităţii care denatura culorile imaginaţiei mele, în care nu ştiam cine sunt de fapt, sau încotro mă îndrept, am elaborat cu mari dificultăţi un model de univers. Fără singularitate iniţială şi fără limite. Asemenea unui vrăjitor care reuşeşte, pornind de la spirit, să transforme materia inertă în căldură şi lumină.

Un singur imn se intona în acest nou univers, repetându-se constant fără să indice termenul sau rezultatul final: "Totul este al meu !"

Ar fi trebuit să-mi dau seama, dovedind grandoare şi prestanţă, că a mă recunoaşte stăpân şi conducător în propria uitare, în propriul anonimat, în soarta visului unde cerul are numai culoarea dimineţii însorite, era doar o modalitate a distanţării de obişnuit. Dar reprezenta, totodată, urmarea firească a convenţiei privirii încadrate în decupajul neaşteptat al unei creaţii spectaculare care îşi dorea răspândirea unei poveşti de care nu te mai poţi despărţi.

Şi, uite aşa, s-a născut în mine un fel de năzuinţă spre mai sus, în parte vanitate, în parte curiozitate debordantă, în parte o emoţie atât de mare, încât nu mai eram atent la niciun reper din realitate. Cred că o forţă de contrazicere a unui raţionament bazat pe presupuneri, pe nevoie şi analogie, a lucrat intens la capul şi creierul meu.

Leadership: Experienţa ta subiectivă este una confesivă la modul existenţial abstract atunci când se trezesc în tine năzuinţe mai înalte?

Ceea ce scria dr. Picioruş Gianina despre scriitorul român, Nichita Stănescu, merită atenţie: "El a încercat să se imprime într-un sentiment inefabil şi impersonal ca într-o culoare albastră, pentru a deveni nemuritor, reactualizabil în fiecare cititor. A vrut să prindă esenţa sufletului său în poezie, dar această comprimare de sine l-a rănit până la urmă."

Dacă vrei să te socoteşti drept cauză a unei urmări, dacă vrei să devii un fenomen care prin natura sa este apt de a produce o schimbare în lumea din jur, atunci trebuie deschizi ochii spre năzuinţe care depășesc perspectivele realului.

Cine are pretenţia de a deveni nemuritor, reactualizabil în fiecare cititor, trebuie să știe mai întâi de toate încotro se îndreaptă efectele incursiunilor sale într-o realitate zugrăvită de existență în culori contrastante. Puterea minţii, puterea gândului, frământările, dubiile, aspiraţiile, căutările, nădejdea, sforţările disperate, convulsiile deşteptării și ale regăsirii de sine, toate dau nuanţele unor culori care pot atrag atenţia în mod repetat sub forma viziunilor înnoitoare sau înveterate.

O altă caracteristică a omului care trăiește o experiență subiectivă, precum cea a visului, este aceea de a se confesa, pentru ca esenţa sa (legată de reprezentarea propriilor trăiri și percepții, capacităţi și expectanţe) să poată străluci şi arunca scântei în lumina zilei. El se vede obligat să elaboreze, cu mari dificultăţi, un model de univers fără singularitate iniţială şi fără limite, asemenea unui vrăjitor care reuşeşte, pornind de la spirit, să transforme materia inertă în căldură şi lumină.

Adevărata încercare este aceea de a ne imagina cum arată lumea unuia care vrea să prindă esenţa sufletului său în propria creație, fără a fi conştienţi de profundul în care el se scufundă. Un singur imn se intonează în această lume, repetându-se mereu fără să indice termenul sau rezultatul final: "Totul este al meu".

Necesitatea de redare a unei experiențe subiective, adică o corectare și o lărgire a concepţiilor hotărâtoare despre ceea ce înseamnă putere însufleţitoare și lumină călăuzitoare, are ca resursă de bază dorința excesivă de dominaţie: „Totul este al meu !”

Visele sunt simbolul unei experienţe de revelare a realităţii sinelui suprem. Omul care se privește adesea drept o incursiune în timp și în spaţiu, omul care își amplifică dialogul pe care-l poartă cu el însuși, considerăndu-se reflexia unei părți din el însuşi fabricată dincolo de ceea ce se produce în viața reală, va genera întotdeauna dilatarea realităţii, mereu într-o nouă formulare.

Iar dilatarea realităţii este calea de mijloc a năzuinţelor de autodepăşire.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us