ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Abracadabra, cine eşti?

On Iulie 19, 2010, in Leadership Impact, by Neculai Fantanaru

Pentru a cunoaşte realitatea un lider trebuie să deţină şi arta disimulării – o armă de temut, dar eficientă în cele mai multe situaţii.

Într-un articol precedent, „După toate regulile artei”, v-am povestit despre tânărul prinţ Hamlet, care, dorind să răzbune moartea tatălui său, a luat ciudata hotărâre de a se preface pe de-a-ntregul zănatic. Cu o pricepere de inegalat, Hamlet şi-a jucat rolul impecabil, făcându-i pe toţi oamenii de la curte, şi mai ales pe regele Claudius, unchiul său, pe care îl bănuia de uciderea tatălui său, să creadă că adevărata pricină a smintelii sale era dragostea faţă de iubita lui, Ofelia.

Complet absorbit de vorbele stafiei tatălui său care îi povestise cu lux de amănunte cum a fost săvârşit omorul, şi mânat de instinctul pe care îl au numai oamenii dornici de răzbunare, Hamlet a iniţiat o schimbare imediată de atitudine adoptând un comportament intimidant pentru absolut toată lumea, cu excepţia prietenului său cel mai bun, Horaţio. Şi, fiind o fire creativă şi întreprinzătoare, a reuşit nu numai să stârnească atenţia, dar chiar să provoace neliniştea întregii curţi împărăteşti.

Moralistul francez François de la Rochefoucauld făcea o precizare prin care sublinia un mare adevăr: „Arta cea mai înaltă a unui om iscusit este aceea de a şti să-şi ascundă iscusinţa”.

Hamlet nu ar fi putut să dovedească vinovăţia unchiului său Claudius, dacă nu ar fi adoptat o strategie foarte bună, deşi riscantă din multe puncte de vedere. Căci numai prin subtilitate îşi putea învinge duşmanul. Foarte dibaci şi isteţ, el a pregătit totul cu o grijă deosebită, găsind o modalitate inteligentă şi eficientă de a-şi ascunde vulnerabilităţile. Şi, luându-şi acea mască falsă de om nebun, şi jucându-şi rolul cu abilitatea unui actor de excepţie, a reuşit să alunge orice bănuială.

Suprema capacitate de a ţine sub control minţile oamenilor constă în a cunoaşte foarte bine psihologia umană. Masca pe care a adoptat-o Hamlet l-a ajutat să-şi pună în practică scopul fără să trezească vreo suspiciune. Dar a trebuit să-şi intre în rol atât fizic cât şi mental, făcând astfel să dispară urmele cele mai vizibile ale adevăratului său chip, ale adevăratelor sale intenţii care însoţeau în mod firesc pregătirile lui pentru deconspirarea ucigaşului tatălui său.

Leadership: Concepţia despre sinele propriu poţi să o reprezinţi într-o situaţie de conflict cu intenţiile pe care le ai în vedere?

O mască a aparenţelor. Să-ţi pui o mască cu ajutorul căreia să surprinzi tainele duşmanului tău, să-i câştigi încrederea şi să nu rămână decât să ţi-o scoţi pentru a-l duce la pieire. Iată pe scurt planul de răzbunare al lui Hamlet. Operând sub această mască a aparenţelor, comportându-se aşa cum i-a dictat rolul – prin gesturi şi atitudini, minţind cu trupul, aşa cum alţii mint din gură, îmbinând adevărul cu falsul – în limita verosimilului, el a mânuit cu dibăcie şi încredere arta prefăcătoriei.

Niciodată nu eşti mai bine deghizat, mai capabil să distorsionezi realitatea şi să abaţi atenţia oamenilor decât atunci când te ascunzi sub o nouă înfăţişare. Sub masca sa, a omului slab şi învins, fără caracter, a omului nepregătit pentru viaţa de conducător, se ascundea însă o fire dură, neclintită, necruţătoare cu duşmanii ei. Poate că asta a fost cauza pentru care Hamlet a reuşit să se impună atât de puternic în faţa tuturor. Totul a depins de modul în care s-a comportat - în aşa fel încât să arate că realitatea pe care o trăia el era complet diferită de a celorlalţi.

Sinele pe care vrei să-l proiectezi lumii, pentru a recupera raporturile de cauzalitate dintre faptă şi răsplată implicate într-un moment care îţi este favorabil în planul relațiilor cu caracter interpersonal, într-o abundență de curbe liniare, acompaniate şi intersectate de alunecări şi incertitudini, este o inversare a moralei şi a trăsăturilor tale, nu ceea ce văd alții atunci când se uită la tine.

Acest sine obligă la sentimente false care te fac să te simţi mai bine, dar te vor minţi pentru a-şi satisface propria dorinţă, pentru a te vedea doborât. După cum bine ştii, Hamlet ajunge la un pas de nebunie, simulând nebunia şi întruchipând negarea raţiunii.

Leadership: Poţi să devii o reflectare a adevărului prin intermediul intențiilor pe care le ai în modul de abordare a unei realități care se refuză comprehensiunii umane?

Lui Hamlet i-a stat în putere să-şi aleagă şi piesa şi rolul. Marea lui contribuţie a constat în aceea că el a formulat şi scenariul, jucând şi în rolul principal. Piesa pe care a creat-o trebuia să instruiască, să mişte şi să delecteze publicul, ceea ce s-a şi întâmplat. Însă pentru ca piesa să fie bine individualizată şi să se transforme într-un succes deplin, trebuia avută în vedere permanent verosimilitatea întâmplărilor prezentate. Cu alte cuvinte, totul trebuia să pară cât mai real, cât mai natural.

Adevărul în cazul lui nu a fost decât o prefăcută servitudine, de care s-a folosit pentru a-i supune pe alţii. Stârnind sentimente de milă şi compasiune prin jocul său teatral, el a întipărit puternic în mintea spectatorilor realitatea dorită de el, spre delectarea şi folosul său. Falsul comportament pe care l-a adoptat l-a ajutat să-şi atingă scopul propus. Distorsionarea realităţii a fost maniera lui de a obţine rezultate.

O realitate care se refuză comprehensiunii umane este un catalizator al potențialului de acțiune la nivel de faptă, gând şi simţire care se manifestă prin asocierea unei stări depresive.

Reconstrucția categorială a unei astfel de realități se sancționează printr-o cădere în abisul unei dorinţe neîndeplinite în totalitate care pricinuiește moartea spirituală lentă, adică separarea de Dumnezeu şi trecerea într-o stare de iraționalitate a păcatului.

Abracadabra, cine eşti? reprezintă misterul pe care trebuie să-l dezlegi atunci când te transformi în altcineva, într-un individ care pare că nu are nici o legătură cu cel de dinainte.

Liderii, la fel ca majoritatea oamenilor, adoptă atitudini şi comportamente adecvate situaţiilor obişnuite. Dar în situaţii neobişnuite, atunci când instinctul le arată că ceva nu este aşa cum pare, cei mai isteţi caută să cunoască realitatea pură adoptând o mască îndărătul căreia însă, vigilenţa stă trează şi capacitatea de analiză este mai adâncă ca oricând.

Mă refer aici la situaţiile când un lider simte că i se pun beţe în roate, că este sabotat fie din interiorul echipei, fie din exteriorul ei. În consecinţă, pentru a cunoaşte realitatea, un lider trebuie să deţină şi arta disimulării – o armă de temut, dar eficientă în cele mai multe situaţii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us