Acolo unde domneşte întunericul

Onorează-ţi obligaţiile morale şi spirituale în aşa fel, încât de la un capăt la altul al personalităţii tale nicio trăsătură de caracter să nu fie pusă la îndoială.

Episcopul Myriel ştia să spună lucrurile cele mai însemnate în graiul cel mai popular. Vorbind toate limbile, pătrundea în toate sufletele. De altminteri, se purta la fel cu cei de sus ca şi cu cei de jos. Nu învinuia niciodată în pripă şi fără să ţină seama de împrejurările respective. Spunea: "Să vedem mai întâi de unde vine răul."

Omul poartă pe el carnea, care îi este în acelaşi timp povară şi ispită. O târăşte după el şi i se supune. E dator s-o supravegheze, s-o înfrâneze, să i se împotrivească şi să nu i se supună decât atunci când nu mai are încotro. Dându-i în felul acesta ascultare, săvârşim totuşi o greşeală, dar o greşeală de felul acesta se poate ierta. E o cădere, dar o cădere în genunchi, care poate sfârşi cu o rugăciune. Să fii sfânt e un lucru rar. Să fii drept e o datorie. Puteţi greşi, puteţi avea slăbiciuni, puteţi păcătui, dar fiţi drepţi.

Pe cei ce nu ştiu, învăţaţi-i cât mai multe lucruri puteţi. Societatea e vinovată, ea trebuie trasă la răspundere pentru bezna pe care o menţine. Acolo unde domneşte întunericul, încolţeşte păcatul. Vinovat nu e cel ce păcătuieşte, ci acela care-l ţine în întuneric. *

Poate leadershipul tău să spargă zidurile invizibile ale vieţii reale, fără să intre într-o buclă de cauzalitate temporală determinată de împrejurările în care te remarci ca un exemplu de fapte bune?

Cel ce îşi manifestă personalitatea doar într-o singură direcţie, spre ceea ce îl face superior şi spre ceea ce contează mai mult pentru devenirea lui, raportându-se mai întâi la ceea ce înseamnă a fi om de mare caracter, de fapt încearcă să se elibereze de acea optică pietrificată despre viaţă care face ca lumea din jurului lui să se deformeze. E un soi de speranţă inventată de creierul uman pentru a putea continua să supravieţuiască într-o societate apăsătoare, care nu îi rezervă nici un viitor strălucit.

A intra într-o buclă de cauzalitate temporală determinată de împrejurările în care te remarci ca un exemplu de fapte bune presupune să-ţi schimbi optica despre ce poţi şi cât valorezi într-un context în care totul este trecător, adică se poate schimba imediat datorită influenţei unei anumite constrângeri externe asupra conștiinței și voinței tale.

Ai puterea de conştientiza felul cum te influenţează interacţiunea cu ceilalţi într-o societate egoistă şi lacomă în care, din ce în ce mai des, pe nimeni nu interesează de nimeni. Iar în intenţia de a demonstra ceea ce eşti, purtându-te la fel cu cei de sus ca şi cu cei de jos, fără a ţine seama neapărat de împrejurările şi de anturajul în care te găseşti, îţi vei spori puterea de a conştientiza binele şi răul, şi care pot fi urmările lor.

Iată ce spunea marele filozof german, Friedrich Nietzsche: “Dacă viaţa noastră are de ce-ul , atunci putem suporta cum-urile .” Pentru ca leadershipul să spargă zidurile invizibile ale vieţii reale, mai întâi trebuie să conturezi perspectivele legate de ceea nu ştii sau nu îţi convine, deci să suporţi „de ce-urile” şi “cum-urile”, luând în seamă aspectele negative din jur.

Leadershipul capătă o poziţie dominantă printr-o subtilă oglindire a realităţii care se regăseşte în felul cum întrebuinţezi experienţa vieţii, dar şi prin măsurarea stabilităţii legăturilor pe care le creezi între tine şi ceilalţi.

Leadership: Poţi să te integrezi într-o lume ce își face un scop din a te exclude, fără a declanşa o anumită schimbare a cursului dramatic al experienţei pe care ţi-l imprimă efectul împrejurărilor instalat de sensul societăţii?

În intenţia de a demonstra eficienţă şi nevoia leadershipului, ţinând cont de cât de bine urmăreşti adevărul fundamental şi moral după care se orientează oamenii în decursul vieţii potrivnice lor, deci cercetând “de unde vine răul”, vei putea să acorzi mai mult credit acelei părţi din tine care face posibilă înţelegerea vieţii. Numai dacă cercetezi mai adânc experienţele din care poţi trage învăţături, fără a pune la îndoială validitatea a ceea ce accepţi că fiind adevărat, aproape la extrem, dar nu întotdeauna benefic şi suportabil, numai astfel te poţi deschide în faţa vieţii şi te poţi apropia de superioritate.

A te integra într-o lume ce își face un scop din a te exclude înseamnă să aduci echilibrul acolo unde domneşte întunericul. Chiar dacă nu vei putea să tragi la răspundere societatea pentru bezna pe care o menţine, îţi poţi onora obligaţiile morale şi spirituale în aşa fel, încât de la un capăt la altul al personalităţii tale nicio trăsătură de caracter să nu fie pusă la îndoială.

Cursul dramatic al experienţei pe care ţi-l imprimă efectul împrejurărilor instalat de sensul societăţii poate fi oricând deviat spre susţinerea şi întemeierea responsabilităţii de a fi tu însuţi un model de spiritualitate revelatoare.

Asta, numai dacă linia ta de conduită pe care o socoteşti bună va fi de continuitate în ceea ce priveşte ideea de: umanitate, de egalitate, drept, ordine şi onestitate.

Acolo unde domneşte întunericul vizează acea normalitate adoptată de lider pe tot parcursul vieţii sale şi-n toate împrejurările. A fi tu însuţi, dar şi a funcţiona după standardele cele mai înalte ale societăţii, a nu abdica în nicio împrejurare de la ele, face din tine un model demn de urmat de majoritatea celor din jurul tău.

* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii;