Alchimia materiei vii

Dezvoltă-ţi o ştiinţă care să se sprijine pe pilonii înalţi al înţelegerii profunzimii legăturilor dintre lucruri, încât să câştigi întrecerea dintre ceea ce se descoperă prin reflecţie şi ceea ce se constată prin experiment.

Ai încercat vreodată să uzi florile numai cu apă distilată? Am citit despre experienţe de acest fel făcute către sfârşitul veacului trecut de un german cu numele von Herzeele, reluate apoi după anii 1950 de profesorul Pierre Baranger, şeful catedrei de chimie organică a Şcolii Politehnice din Paris.

Ce idee ! Am pus nişte seminţe să încolţească într-o cuvetă în care erau numai cristale de sulf şi apă distilată, iar într-o altă cuvetă am pus acelaşi fel de seminţe, dar în pământ udat cu apă obişnuită. Interesant a fost faptul că seminţele din cuveta cu sulf nu numai că au încolţit, dar deşi le-am udat tot timpul doar cu apă distilată, plăntuţele au şi crescut. Şi stai să vezi ce-am făcut cu ele.

După ce micile plante au crescut câtva, le-am scos din ambele cuvete şi le-am ars în mod separat. Aşa procedăm noi, biologii, ca să putem afla prin analize foarte fine ce elemente chimice conţine fiecare plantă în parte. Ei bine, şi la unele şi la celelalte am găsit exact aceleaşi substanţe chimice, specifice speciei respective.

De aici se poate trage concluzia că plăntuţele din prima cuvetă, deşi au fost hrănite numai cu sulf şi apă distilată-mineralizată, şi-au fabricat singure elementele chimice necesare. Plantele sunt adevărate micro-uzine atomice, în care, prin transmutaţii la energii scăzute, îşi produc în cel mai discret mod elementele chimice de care au nevoie. *

Leadership: Te limitezi numai să constaţi transformările calitative ale materiei, fără a încerca să explici rezultatele neobişnuite ce trebuiesc supuse avizării unor ipoteze explicative?

Materia care formează subiectul ştiinţei se constituie din toate mijloacele naturale sau artificiale care contribuie la funcţionarea unui anumit organ sau la modul în care are loc un fenomen sau altul. În orice segment al naturii, unde elementele sunt conectate printr-un misterios proces numit "confuzie", savantul trebuie să-şi facă intrarea printr-o metodă cât mai inovativă de a depista angrenajul în care locuieşte un principiu sau un concept, trecând dincolo de situaţia imediată.

Celebrul inventator american, Thomas Edison, a spus: "Nu am eşuat. Am descoperit 10.000 de modalităţi care nu funcţionează." Chiar dacă leadershipul se focalizează mai mult pe aspectele personalităţii care te pot avantaja în societate şi în lumea businessului, aceasta nu înseamnă că îi lipseşte partea de antrenament ştiinţific care poate valida noi abordări şi noi puncte de vedere faţă de diferite aspecte ale lumii sau ale vieţii.

Aceste aspecte contribuie la evaluarea propriei funcţionalităţi din perspectiva unei gandiri care se implică propriu-zis în evenimentul revelării unei noi atitudini faţă de creaţia lumii.

Nu te mulţumi doar să admiri faţada leadershipului expusă la cel mai înalt nivel ştiinţific, printre zăbrelele gardului de fier al neputinţei de a explora noi frontiere cunoaşterii. Încearcă să uneşti părţi diferite ale spaţiului şi timpului pentru a obţine un fenomen de interferenţă constructivă, important pentru analiza propriu-zisă a unei realităţi mai largi. Încearcă să faci strălucita dovadă a unei practici creatoare care să îmbogăţească cultura şi înţelegerea lumii. Încearcă să foloseşti întâmplarea care să ducă la contopirea mai multor idei într-o continuă evoluţie şi extindere, încât ele să alcătuiască fondul teoretic al dezvoltării durabile.

Leadership: Eşti reprezentat de un câmp vizual extrem de larg pentru vederea la distanță, compatibil cu menținerea unei zone de reflecție confortabilă pentru vederea de aproape?

Perspectivele cele mai promiţătoare de ascensiune sunt condiţionate şi menţinute doar de adoptarea unei forme noi, distincte şi particulare de "a fi", în contexte care îţi pun la grea încercare răbdarea, adevăratul curaj de întreprinzător, convingerile şi rezistenţa în faţa a ceea ce este necunoscut. Transformările calitative ale materiei pot reprezenta o enigmă care ne e dezvăluită în ultima scenă a actului de enunţare a unor noi teorii, legate de faptul că imaginea dată a lumii devine prin gândire străbătută de noţiuni şi idei tot mai îndrăzneţe şi mai năstrușnice.

Vei reuşi să aeriseşti încăperile leadershipului racordate la reţeaua de alimentare şi distribuţie a ideilor inovatoare care promovează independenţa ta profesională şi avansarea în carieră, numai dacă îţi fixezi ca scop explorarea şi promovarea gândirii științifice şi raționale care, ulterior, va trezi interesul unui cerc larg de specialişti în domeniu.

Bineînţeles, în măsura în care dimensiunea reală a resurselor de autoevaluare pe care le ai la dispoziţie şi a răspândirii lor în practica de specialitate, în contact cu universul unui context favorabil de creaţie, nu depăşeşte dimensiunea maximă de dezvoltare acceptată de trairea in imaginar.

O vedere la distanţă optează pentru consacrarea expresă a unei constatări care, impusă prin deducţie şi reglementare prealabilă a colectării de probe, poate face obiectul unei transmutaţii de elemente unele în altele. Ea trebuie să fie compatibilă cu menținerea unei zone de reflecţie confortabile pentru vederea de aproape prin spiritul argumentărilor şi a demonstraţiilor logice care te obligă să tragi o concluzie referitoare la un anumit efect pe baza cunoaşterii cauzei propriu-zise.

Ştiinţa presupune să-ţi creezi o altă perspectivă de a privi mediul înconjurător, luând seama de distanţa la care se întâmplă ca lucrurile să se înlănţuiască perfect care este aproape de expunerea lor la încercarea de foc a îndoielii.

Alchimia materiei vii singularizează existenţa unei practici ce implică conştientizarea unei forme de intervenţie în cursul naturii şi întinderea unui anumit drept asupra unui terioriu care pentru cei mai mulţi indivizi face obiectul unor restricții diverse, provocând nelinişti.

Dar, pentru alţii, acelaşi teritoriu sugerează nelimitatul, o enigmă care se lasă greu descrifrată, ca posibilitate de descoperire a unor noi combinaţii de reguli, forme, efecte, metode, condiţii şi factori ce pot genera producerea unor noi puncte de vedere asupra complexităţii şi înţelegerii lumii.

* Notă: Gheorghiţă, Florin - Întrebările ştiinţei , Editura Albatros, 1988.