ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Arta vizuală implicată în lumea privitorului dedublat

On Mai 01, 2020, in Leadership eX-Elite, by Neculai Fantanaru

O artă creativă se cunoaşte după felul cum o faci cunoscută pentru suprema împlinire a unei imagini artistice memorabile.

O frunză verde, nestânjenită de nicio emoţie, zburdă jucăuşă prin faţa ochilor mei a căror privire este incapabilă să dea un sens ordonator, un reper logic, mişcărilor ei. Aceeaşi frunză delicată, văzută cu ochi de copil, îmi animă dintr-o dată visele şi imaginaţia, cu mult elan spre explorarea diferitelor viziuni, procedee şi mijloace artistice. Până la urmă, frunza este şi ea o creaţie orânduită de Dumnezeu, iar Dumnezeu o vede mereu cu alţi ochi, cu ajutorul privirii ațintite înspre ceva semnificativ, decât dinspre golul privirilor oamenilor de rând.

Ce pot face însă ca acţiunea ei să fie mai mult decât un argument de ordin vizual, impusă dincolo de privirea care caută a cuprinde esenţa divină? O frunză este o bucăţică ruptă dintr-o mie de nopţi întunecate, devenită prima mărime a unei imagini psihologice, iar eu, Creatorul cu vederi înaintate, manipulator prim al simbolului percepţiei intelectuale, trebuie să o mut în altă parte. Cât mai departe, sau cât mai aproape de vederea unui om de rând, şi să extrag din traiectoria ei esenţialul, senzaţionalul acelei poveşti aptă să constituie morala unei priviri care îmbracă lumea în frumuseţe.

Într-adevăr, sunt doar un Creator iscusit, iar ochii oamenilor de rând sunt neobişnuiţi cu latura mirifică a creaţiei mele, tot aşa cum pictura nu-l poate înţelege pe pictor, dar pictorul poate să-L cunoască pe Dumnezeu în profunzime prin percepţia unei feţe atractive şi zâmbitoare, transpusă într-o minune a naturii.

Prin toate inimile oamenilor curge trăirea unei noi experienţe vizuale, sângele unei culori numită Luminozitate. Ei simt nevoia noi viziuni asuprea realităţii, dar să concepi o astfel de traversare a spaţiului şi timpului spre altă înţelegere a lumii, aceasta este o ştiinţă dată numai unui Creator cu priviri înaintate.

Leadership: Maturitatea creaţiei tale poate să scoată în evidenţă efectele nebănuite ale schimbării unei imagini de la ideea unui lucru particular, existând actual, la o fiinţare care evocă o realitate mai înaltă?

De altfel, pictorul însuşi se transpune într-o călătorie prin labirintul naturii a cărei reflecție este mărturia faptului că însuşi Creatorul este omnipotent. Şi de aceea, poate mie îmi este dat să supun totul observaţiei complexe, luând ceva din obiectul particular şi preschimbându-l într-o fiinţare determinată, privilegiată, printre alte fiinţări, disponibilă unei ştiinţe esoterice numită Metreximyuss, adică vocea Domnului în fiecare lucru din jur.

La rândul ei, frunza mă percepe drept un vizionar în ale artei autentice, fiindcă până şi mişcările ei luate de vânt exprimă tot atâta artă cât şi culorile mele care învelesc cuvinte pline de farmec, trăiri pline de nelinişti, speranţe şi încântare. Nu mă voi da pe mâna ei nici atunci când mă voi simţi deopotrivă cu Creatorul Veşniciei, nici atunci când ochii mei vor intersecta privirea expertă a filosofilor naturii, ci mă voi adânci mai degrabă în vorbele unui nebun care ştie ce vorbeşte, dar pe care nu-l înţelege nimeni. Aşa încât să mă constitui un mister al creaţiei şi al naturii, un hocus-pocus care nu ar avea niciun efect dacă ar fi rostit de oricine.

Iar dacă frunza este ultima dimensiune intrinsecă a mântuirii întregii Creații divine, de la care cu greu îmi pot lua ochii, un miracol al naturii simţitoare, delicate, mobilizatoare, atunci ochilor mei le este dat să focalizeze permanent realitatea în care se cufundă un pictor care vede în orice lucru din jur o pată de culoare, ascunsă la prima vedere în spatele unei poveşti neterminate sau nerostite în limbajul psihologiei umane.

Frunza mă priveşte ca într-o oglindă căreia numai cerul îi oferă o singură reflecţie: “în artă contează atmosfera unde expui o imagine”.

Ei bine, chiar şi unui Creator iscusit îi trebuie un element al viziunii suprarealiste pentru a-şi corecta vederea divină, într-o abordare artistică, într-o explozie verde-maroniu, extrem de reconfortantă. Iar dacă trebuie să pătrund în iluzia frunzei de a fi o pasăre, trebuie să o fac în aşa fel încât să evit o abordare ce reduce studierea vizualităţii la o simplă iluzie, tot aşa cum pictorul trebuie să aibă curajul să evite ceea ce place prea mult.

Leadership: Continuitatea ideatică a creaţiei tale se conformează privirii cu care Creatorul încearcă să cuprindă o lume devenită sinonimă cu privilegiul unei vieţi împlinite printr-o trăire dublă?

Nu-i aşa că dacă m-aţi surprinde vorbind cu micuţa creaţie a naturii, şi dacă aţi înţelege graiul ochilor mei deprinşi cu lucrurile ce nu se pot rosti în graiuri omeneşti, nu-i aşa că m-aţi recunoaşte drept creatorul unei fiinţe elevate, înfăţişată într-o formă asemănătoare basmelor, miturilor, fabulelor răspândite în orientul antic?

Iar minunea aceasta cu o înfăţişare aiurea şi într-o stare ciudată de coloratură, nădejde dezlegătoare dintr-o altă lume, jucând rolul de morală a unei vieţi câştigate în altă realitate, îmi vorbeşte cu amintirea cuvintelor lui Mika Waltari, din romanul Egipteanul:

“Oare omul este, într-adevăr, conştient de ceea ce vede? Tu ştii totul, fiindcă tu ai avut acces la toată ştiinţa lumii, dar în acelaşi timp eşti vinovat fiindcă alţii sunt neştiutori şi tu nu-i ajuţi să-şi deschidă ochii. Îi vei învăţa pe oameni să vadă, sau vei fi chinuit până în ziua morţii tale, Sinuhe.”

În sfârşit, mi-am înţeles menirea de a fi Creator, deci a considera ca fiind alăturate anumite părţi ale lumii care nu se văd cu ochiul obişnuit, ci doar cu ochiul magic al unui artist care este capabil să transmită oamenilor spiritul cuceritor al schimbării, dincolo de nevoia de afirmare. Frunza mea este produsul unei introspecţii care nu se teme să înfrunte riscul obscurităţii, depăşind în acest caz realismul în favoarea exteriorizării unei personalităţi adiacente, cu largă priză la public, care ştie să prepare o poveste credibilă dintr-o mică minune a naturii.

Se poate spune că o creaţie şi-a atins maturitatea atunci când artistul îndeplineşte rolul unui Creator implicat într-o varietate de trăiri, de la melancolie la visare, fiecare din ele bazându-se pe o vedere de dincolo de materialitatea realităţii înconjurătoare.

Arta vizuală implicată în lumea privitorului dedublat se manifestă ca mod de intervenţie a omului în mijlocul naturii printr-un act de comparaţie între puterea creatorului de a separa particularul de comun, şi puterea creatorului de a înfrânge neantul din temporal, realizând în etern universalul.

Dacă fiecare privitor ar fi un creator, apt să se plaseze într-un plan al înaltului, şi dacă fiecare creator şi-ar aţinti privirea asupra a ceea ce merită cu adevărat, într-un plan al existenţei complet diferit, atunci poate că privitul ar fi considerat mai mult decât o lentilă naturală a ochiului, ci o extindere a artei de a fi altcineva.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate