ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Artistul unei vieţi care îşi asumă nemurirea

On Iulie 10, 2019, in Leadership Deluxe, by Neculai Fantanaru

Învaţă să creezi mediul necesar pentru relevarea sentimentelor tale profunde, conferind credibilitate şi consistenţă timpului pe care îl dedici imaginii “Celuilalt”.

Încerc să-mi raportez percepţia asupra lumii la maturitatea unei vieţii trăite cu bune şi cu rele, concepută în contemplaţia încărcată de nostalgie şi vis a unui trandafir roşu, Double Delight, văzut că un personaj cu o structură interioară de natură kafkiană. Constrâns de modul de receptare al artei într-un context favorabil creaţiei, mă simt din ce în ce mai atras, mai învăluit de misterul acestei legături despre care aş vrea neapărat să vă povestesc.

Conexiunea cu arta se întrevede la nivel de excelență în transformarea unui moment de reîntoarcere a spiritului de inovaţie într-o poveste care se țese fără întrerupere la nivel de durată de viață a unui trandafir care îşi trăieşte, plin de glorie, fiecare secundă ca şi când ar trebui să aducă la îndeplinire un proiect veşnic. Există un suflet în acest trandafir, dincolo de formă, culoare, parfum, prospeţime, manifestându-se activ în mesajul unei realităţi mai cuprinzătoare decât orice alt stil de scriere, decât orice religie majoră a lumii, decât orice experienţă de frumuseţe şi vizualitate.

În ceea ce priveşte oglindirea reală a vieţii naturii în spiritul meu, simt că mă rătăcesc într-un labirint a cărui ieşire este indicată vag prin semne stranii, de cele mai multe ori ignorate de tăria amintirilor care ghidează fiecare om spre o lume mai bună, o lume confirmată de vizualizarea unei imagini care se pretinde a fi importantă şi pozitivă pentru realizarea ideii de “eternitate”.

Nevoia de a mă destăinui urmăreşte conceptualizarea şi modelarea imaginii despre un “Celălalt” prea puţin luat încă în seamă de restul lumii, dar mereu prezent în sufletul meu. Se pare că, în faţa eternităţii, trandafirul meu poate produce orice metamorfozare, îi rezistă orice relaţie cu lumea, cu lucrurile ei, cu orice gânduri ascunse, cu simţirile unei inimi care continuă să bată într-o fiinţă supremă, mereu aflată deasupra celorlalte, cu orice asociere posibilă care ar induce opinia că hazardul poate influenţa termenii tranziţiei de la efemer la însemnătate.

Leadership: Poţi să te integrezi într-o imagine suprapusă peste imaginea originală, aducând în prim-planul unei vibrații de ecou al procesului creativ acea conexiune formată între considerentul “Nu pot să uit de ceea ce simt, de fapt” şi îmbrăţişarea unui fapt particular?

Ideii de eternitate i se pretează valenţele artistice ale unei opere desăvârşite pe care un Creator Absolut, în largi trasări de pensulă, folosind doar câteva tonuri de culoare, reuşeşte să-şi grăbească intrarea într-o altă lume, în alt spaţiu-timp, în altă încăpere a memoriei. Umbrele şi luminile de care arta se simte legată, experienţa unei explorări de proiecţii simbolice, promisiunea alterităţii, revelarea unor conexiuni la distanţă, toate devin un fel de realitate enigmatică, în care fiecare lucru este însăşi contrariul său, suspendat între real, imaginar şi plauzibil.

Trandafirul este emblema unei treceri de la ceva la altcineva, de la ceva în întregime necunoscut la ceva care se constituie drept esenţă a unei vieţi cu semnificaţie. Artistul, drept o repetiţie în alb-negru a aceloraşi obsesii tematice, îşi limpezeşte cel dintâi sentimentele scoţând în evidenţă, în îmbrăţişarea unui fatto particolare, acea stare de “nonfinito”, de suspendare între plauzibil şi real, între firesc şi misterios.

Cumva, simt întreaga ostenire a trandafirului în faţa timpului, încercând a se face mulţumit de chipul unei lumi trecătoare prin vocea egipteanului Sinuhe pe care Mika Waltari îl surprinde în toată splendoarea unei istorii zbuciumate:

“Nu pot să uit de ceea ce simt, de fapt. Aşa că mă văd pe un drum pietruit, despre care nu ştiu unde duce, dar rămân pe el câtă vreme o fac cu sufletul încărcat, cu mintea plină de praf şi trăiri deşarte, plină amintiri apăsătoare. Inima mea este obosită din cauza povestirii, care m-a făcut să-mi trăiesc viaţa pentru a doua oară. Trupul meu este ostenit. Tânjesc după odihna eternă. Poate că nu sunt fericit, dar nici nefericit nu sunt din cauza singurătăţii mele. Poate că am fost mai singur şi mai departe de oameni când am trăit printre oameni, fiindcă le-am văzut faptele şi am înţeles deşertăciunea faptelor lor. Sunt deşarte toate faptele oamenilor.”

Îmbrăţişarea unui fapt particular rezonează cu producerea unei variante de realitate de tipul: “o trăire a unui eveniment rămas în amintire”, camuflat într-o experienţă de viaţă plină de învăţăminte.

Arta se substituie, în acest caz, unei concepţii despre fiinţa umană în ansamblul resorturilor adânci ale unei stări de spirit despre care nimeni nu poate să pretindă că ar fi trecătoare, în direcţia materializării unor reflecții personale care luminează anumite cute ale personalităţii artistului surprins în ipostaza de contemplator al societăţii, al vieţii, al propriilor virtuţi.

Leadership: Poţi să-ţi valorifici personalitatea într-un spaţiu simbolic sau real, aducând în prim-planul unei vibrații de viaţă un memento al trecerii tale de la o experienţă de reflexivitate la o experienţă de sensibilitate?

Veşnicia este un drum pe care îl parcurgi cu pensula pe o pânză străină de rolul vieţii tale, dar pe care o familiarizezi cu nuanţele unei realităţi menită a surprinde de fiecare dată imperativul conştiinţei: “nu uita de tine însuţi într-o altă variantă”. Trandafirul, surprins într-o ipostază de creator care se apleacă asupra momentului de asociere cu un alt personaj, urmărind conţinutul artistic al unei creaţii mai puţin cunoscute, îţi va lăsa un "memento" mult timp întipărit în minte.

Pentru a înţelege limbajul trandafirului, menirea pe care el şi-o acordă într-o lume cercetată doar cu ochi de artist, am utilizat convenţia clasică de redare a perspectivei unei fiinţe omeneşti, creând un sentiment de similaritate - “am mai fost aici, am mai sfârșit așa” - ca un fel de ghid al imprimării unui stil durabil de inspiraţie asupra unei existenţe sădită în chip „natural”, într-o anumită spontaneitate a sensibilităţii, creatoare de plăsmuiri revelatoare.

Am îndurat, prin aceasta, chinul de a transcende o realitate compromisă de reprezentarea unei lumi trecătoare, ale cărei înţelesuri se prefac în rostul de a sluji, sub semnul credinţei şi al raţiunii, unei opere care cere întruparea vieţii în concordanţă cu natura. Pentru că viaţa arată altfel în inima unui trandafir “Double Delight” şi eu am văzut‑o, ca nimeni altcineva, mărturisind despre ea că este compatibilă cu viaţa unui artist care a pășit curajos pe un tărâm nou, având aspirații cutezătoare, în timp ce recunoaște că opera nu-i va fi încheiată niciodată.

Leadership: Poţi să-ţi formezi o personalitate distinctă pe direcţia generală a unei vieţi care se contemplă pe sine în fiecare moment şi în care backgroundul devine “trend majoritar” în orientarea creaţiei spre o nouă interpretare?

Timpul măsurat în secole, pe care trandafirul meu l-a cunoscut de-a lungul unui drum livresc, se revelează ca un exemplu din viaţa unui estetician care inovează actul de creație printr-un monolog pe care eu însumi, atât de preocupat de frumos, îl trăiesc cu atâta putere în paginile romanului “Exuvii” al scriitoarei Simona Popescu,:

“Nu timpul trecut, timpul pierdut îl cauţi tu – că nu-i nimic trecut, nimic pierdut, ci un sens în încâlceala asta din care te hrăneşti şi care te destramă. E unitatea unei fiinţe – veche şi nouă, un soi de coral uman înmugurit, tot mai tânăr şi tot mai bătrân. Nu, nu timpul pierdut, ci timpul paralel, neliniştitor ca un vis care e şi nu e cu totul al tău, care e şi nu e adevărat. Şi care-şi continuă lucrarea. Nu din amintiri eşti făcut – amintirea pasivă, ornamentală, consolatoare şi funebră – nu din vestigii. N-ai o istorie. Prezent absolut (şi abstract), cum abstract şi prezent e timpul pietrificat în conglomeratul străvechi care poartă în pântecul lui sediment şi cochilii marine.”

Creaţia care face cinste mereu interpretării surprinde acel spirit al timpului a cărui expresie organică originară este dată de vizualizarea amintirilor apărute în apropierea unei trăiri care se aseamănă cu o alta, de care ai mai fost legat o dată, atunci când viaţa pare a se contempla ca o realitate pe care nu o poţi părăsi.

În ceea ce priveşte opera unui artist pe care n-ar putea-o şterge nici trecerea timpului, putem spune că backgroundul (fiorul vieţii) devine “trend majoritar” în materie de sugestivitate atunci când realitatea la care te raportezi devine o închisoare, şi numai mintea te poate elibera, făcându-te să înţelegi mai bine cine eşti.

Leadershipul este o evaluare a timpului trecut, prezent şi viitor, din perspectiva unei experienţe de viaţă pe care o trăieşti prin intermediul Egoului, prin ceea ce eşti pregătit să suporţi emoţional şi revelator atunci când devii inspiraţie pentru alţi oameni.

Artistul unei vieţi care îşi asumă nemurirea este copia fidelă a unei imagini care poate fi oricând înlocuită cu o alta, care la rândul ei poate primi o altă interpretare, în cuprinsul unei vieţi care se desfăşoară asemenea unei creaţii, în forme inedite de expresie.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate