Călăuza mecanicului

Direcţionează-ţi paşii spre o cale mai bună, reevaluând felul cum îţi clarifici principiile de conducere.

În captivantul roman poliţist „ Zece negri mititei ” al celebrei scriitoare Agatha Christie, criminalul, după ce a reuşit să-şi pună în aplicare minuţiosul plan diabolic, acela de a-i omorî pe toţi invitaţii săi de pe insula Negrului, a scos la iveală printr-o scrisoare anonimă modul în care s-au petrecut lucrurile: cum a reuşit să-i omoare pe fiecare în parte, cu câtă iscusinţă, viclenie şi meşteşugire a acţionat pe tot parcursul acelor câteva zile, modul în care şi-a ascuns, cu foarte mare grijă şi atenţie adevărata identitate - modul în care şi-a jucat rolul, cu câtă măiestrie şi îndemânare i-a păcălit pe toţi, negreşit, pe absolut toţi.

Mărturisirea lui, care urma să fie închisă într-o sticlă sigilată şi azvârlită în valurile mării, înainte de a-şi pune singur capăt zilelor într-un mod cu totul şi cu totul original, se încheie cam aşa:

„Ambiţia mea a fost să inventez o crimă misterioasă, pe care nimeni să n-o poată rezolva. Dar niciun artist, îmi dau seama acum, nu se mulţumeşte numai cu asta. Există o dorinţă firească de celebritate care nu poate fi negată. Am, o mărturisesc cu toată umilinţa, o dorinţă omenească vrednică de dispreţuit – vreau ca cineva să ştie cât de deştept am fost...”

Leadership: Eşti în stare să-ţi găseşti adevărata autoritate interioară într-o permanentă determinare exterioară care poate să contribuie la identificarea cauzei unei viziuni capabilă să devină vocaţie?

Această poveste, splendidă prin intriga pe care o dezvoltă, prin jocul excepţional jucat de criminal, a cărui identitate abia la sfârşit este dezvăluită, ne reaminteşte un lucru simplu. Că oamenii cu cea mai mare influenţă pot să obţină în realitatea de zi cu zi o extraordinară performanţă, şi asta doar vrând să arate cât de iscusiţi sunt în a-şi folosi mintea. De fapt, această provocare de a-ţi folosi mintea în cel mai iscusit mod posibil este forţa unei autorităţi interioare care îţi spune constant să fii cât mai funcţional, cât mai autentic, cât mai influent în raport cu ceilalţi oameni.

Dar fiecare om cu influenţă îşi joacă rolul conform caracterului său, conturându-şi personajul într-o manieră ideală viziunii sale. Acest criminal, prin profesionalismul cu care şi-a conceput şi şi-a dus la îndeplinire planul, acest “lider” prin puterea lui de a face reguli, prin caracterul lui puternic (dar distrugător), prin puterea lui de a induce celorlalţi o anumită stare, a avut fără îndoială acea încredere în puterea lui personală pe care ştia s-o mânuiască cu precizia unui ceasornic.

El este un bun exemplu, mai întâi al puterii gândului – căci gândul îţi dirijează faptele, apoi al puterii imaginaţiei – căci imaginaţia îţi creează viziunea. Dar poate oare mecanicul dintr-un astfel de om să descopere locul unde zace ascunsă rotiţa care, pusă în mişcare, să prilejuiască succesul total, acela de lungă durată? Nu. Nu poate. Sau poate, dar numai până la un anumit punct.

Dar, atenţie ! Determinarea exterioară care poate să contribuie la identificarea cauzei unei viziuni capabilă să devină vocaţie este provocarea de a demonstra celorlalţi oameni că eşti mult mai presus ca ei, ceea ce poate duce la depăşirea limitelor oricărei imaginaţii normale. De fapt, cauza unei viziuni capabilă să devină vocaţie poate fi o ocazie de a-ţi testa inteligenţa într-un mod original, dar totodată poate fi şi o ocazie de a-ţi extinde gândirea prin reevaluarea convingerilor despre sine.

Leadership: Poţi să fii arbitrul propriului tău caracter prin identificarea cauzei unei imagini de sine care îţi corectează automat erorile de gândire săvârşite printr-o concentrare asupra sentimentelor care îţi alimentează vanitatea?

Cineva a spus: “Adevărata mărime şi nobleţe a unui om este măsurată prin puterea lui de a-şi supune simţămintele, şi nu de puterea simţămintelor sale de a-l supune pe el.“

Aşa cum un arbitru este obligat - prin comportarea sa - să reamintească necontenit echipierilor limitele permise de regulament şi de etica sportivă, tot aşa şi tu, ca să-ţi ridici nivelul de nobleţe – ce face din tine un om cu adevărat valoros, trebuie să-ţi reaminteşti ţie însuţi limitele permise de etica umană, şi să nu încalci niciodată regulile absolut necesare unei bune funcţionări – în conformitate cu modelul de leadership impus de ceilalţi. Ca să ceri mai mult de la ceilalţi, mai întâi trebuie să ceri mai mult de la tine - prin puterea ta de a-ti supune simţămintele. Ca şi arbitru al propriului tău destin, trebuie să fii capabil să opreşti jocul dintre bine şi rău atunci când latura ta negativă este zdrobitoare în defavoarea celorlalţi.

Tu eşti un exemplu pentru ceilalţi? Ca lider, eşti mai întâi de toate adept al marilor principii care călăuzesc şi reglementează conduita în relaţiile interumane? Iţi cultivi potenţialul în lumina simţămintelor celorlalţi? Care consideri că este aspectul negativ al potenţialului tău?

Imaginea de sine care îţi corectează automat erorile de gândire are ca substrat reflectarea ta într-o conştiinţă care a descoperit tristeţea pe care o dă (adesea) avântul dorinţei de validare şi afirmare a inteligenţei.

Nu uita că sentimentele care îţi alimentează vanitatea, precum dușmănia, aroganţa sau grandomania, sunt de fapt nişte nevoi izvorâte dintr-o frustrare, şi ele nu fac altceva decât să te agaţe şi să te coboare în starea de încordare şi stres. Auto-vinovaţia te va distruge în cele din urmă, te va măcina până când nu va mai rămâne nimic din tine.

Călăuza mecanicului este de fapt drumul către tine însuţi, care te ajută să îţi reconstruieşti şi să îţi fortifici bazele leadershipului. Dar pentru asta trebuie să identifici exact acea “rotiţa problemă” care îţi indică greşit nivelul caracterului tău, şi s-o repari înainte ca întreg mecanismul să se deterioreze.

Concluzie: Ca lider trebuie să discerni binele de rău, deci trebuie să-ti clădeşti principiile pe o etică şi o deontologie stabilite de “normalul” societăţii umane. Ideile şi viziunea ca şi comportamentul trebuiesc orientate spre limita superioară a “normalului” stabilit şi definit de societatea umană prin diferite dispoziţii legale dar şi de acel bun simţ învăţat de la predecesorii noştri, care trebuie să fie adevărate călăuze ce ne direcţionează paşii pe calea adecvată spre atingerea unui scop benefic pentru toţi.

Direcţionează-ţi paşii spre o cale mai bună, reevaluând felul cum îţi clarifici principiile de conducere.