Responsabilitatea
Evaluează-ţi permanent potenţialul în funcţie de natura atribuţiilor pe care le ai şi în funcţie de consecinţele pe care trebuie să ţi le asumi.
Atunci când un om ajunge într-o funcţie foarte înaltă inevitabil este prins în intersecţia mai multor responsabilităţi, obligaţii şi presiuni, iar în cazul unui eşec el este primul care dă socoteală pentru că nu a împiedicat apariţia lui. Întotdeauna un lider trebuie să-şi asume integral responsabilitatea pentru orice decizie pe care o ia, pentru orice acţiune pe care o întreprinde, pentru modul în care îşi face datoria, pentru rezultatele pe care le obţine, pentru orice probleme şi pentru orice greşeli.
Leadership: Te percepi drept un nucleu al ansamblului de interacţiuni între profilul tău reprezentativ şi versiunea unei erori de operare, atunci când continui să evoluezi spre cel mai mare potenţial al tău?
Imaginează-ţi pentru un moment că eşti căpitanul unui vas de croazieră şi te afli într-o călătorie pe mare. Eşti pe punte şi admiri priveliştea. Este linişte - o linişte plăcută, plină de intimitate. Şi deodată, în liniştea aceasta auzi Zgomotul, provocat de coliziunea cu un aisberg. Simţi cum totul se zguduie în jurul tău şi abia reuşeşti să te prinzi de balustradă. Toţi pasagerii se îmbulzesc, se calcă în picioare ca să-şi găsească un colac de salvare, sau ca să poată ocupa un loc într-una din bărcile de salvare. Pentru că nu mai ai timp de pierdut, le ordoni celorlalţi marinari să coboare toate bărcile şi să-i ajute pe toţi pasagerii să se îmbarce.
Dar tu eşti ultimul care trebuie să părăsească nava. Şi ştii că cea mai mare datorie a ta este să te asiguri că absolut toţi pasagerii se află în deplină siguranţă. De aceea, trebuie să te grăbeşti să verifici fiecare cabină în parte ca să te convingi că nu există cumva pasageri rătăciţi sau răniţi. Eşti convins că nava se poate scufunda în orice moment şi că s-ar putea să nu mai scapi cu viaţă, dar cu toate acestea îţi asumi riscul. Nu ai de ales. Ştii foarte bine că dacă un singur pasager moare, singurul vinovat de această tragedie eşti tu. Tu, şi numai tu, eşti singurul răspunzător de ce se întâmplă cu echipajul pe care ai fost ales să-l conduci.
Liderii nu dau niciodată înapoi în faţa dificultăţilor, ba mai mult, s-ar zice că tocmai în aceste clipe dificile acţionează cu mai mult interes. Ei ştiu ce trebuie să facă în situaţiile de urgenţă, ştiu la ce riscuri se expun, dar intervin prompt şi eficient când e vorba de vieţi umane. Tu eşti unul din ei?
Leadership: A prelua controlul presupune să accepţi ideea că ceea ce eşti şi ceea ce poţi deveni este rezultatul acceptării unei realităţi de care te poţi lovi şi de care nu poţi fugi?
Ce alegi să fii: căpitan sau pasager?
Este întotdeauna fascinant să auzi povestindu-se despre un om care, deşi este pus într-o situaţie extrem de complicată, acţionează cu foarte mult aplomb şi încredere pentru a o remedia. Un astfel de om îşi găseşte suficientă energie atunci când vine vorba să-şi arate interesul faţă de cineva care are mare nevoie de el. Mai mult, atitudinea lui pozitivă le transmite şi altora curajul de a acţiona în acelaşi spirit cu el, spre rezolvarea problemelor. El este căpitanul, singurul capabil să îndrepte lucrurile, singurul care ştie cel mai bine ce este de făcut în situaţii de urgenţă şi care caută să-şi îndeplinească cât mai bine obligaţiile pe care le presupune rolul său major, şi singurul care are tăria morală de a-şi asuma responsabilitatea în cazul unui dezastru.
Pe de altă parte, a fi pasager este mult mai simplu. De ce? Pentru că pasagerii nu trebuie să-şi asume nici un fel de responsabilitate. De fapt, singura lor preocupare este să se simtă bine alături de prieteni, în timp ce căpitanul veghează clipă de clipă, cu un ochi ager, la siguranţa lor. Mai mult, pasagerii nu sunt obligaţi să ia decizii rapide şi dificile, nu sunt obligaţi să stea treji în fiecare noapte, nu sunt obligaţi să-şi asume responsabilitatea pentru o eventuală neîndeplinire a atribuţiilor ce le revin.
Leadership: Capacitatea de a te evalua într-o imagine a salvatorului este direct sau invers proporţională cu modalitatea de a te pregăti să înlături impulsurile de moment care le ai în urma diferitelor evenimente?
De ce nu ajunge oricine căpitanul unui vas? Fiindcă nu toată lumea are curajul să îşi asume responsabilitatea în faţa unui eventual eşec. Pentru că nu oricine este capabil să facă faţă sarcinilor extrem de solicitante ce îi revin. Pentru că nu oricine are aptitudini de lider. Lipsa de responsabilitate este realitatea pe care foarte mulţi refuză s-o vadă.
Poate ca ţi-ai dezvoltat abilităţile corespunzătoare funcţiei de conducere pe care o ocupi, dar dacă nu eşti suficient de motivat să acţionezi cu o intensitate mare spre folosul celorlalţi în situaţiile dificile, sau dacă mai presus de toate esti egoist şi centrat pe propria persoană, atunci nu vei putea stabili legături cu ceilalţi şi nu vei cunoaşte niciodată succesul.
Aşa cum un pictor se dovedeşte capabil să utilizeze cu strălucire teme dificile de culoare, şi să recompună în desenele sale lumea văzută pe calea culorii, tot aşa şi tu trebuie să te dovedeşti capabil a juca bine rolul pe care-l exerciţi, să-ţi respecţi angajamentele pe care ţi le-ai asumat când ai fost numit în funcţia de conducere, să-ţi impui tu însuţi nişte reguli de la care să nu te abaţi niciodată, şi să-ţi recompui toate principiile, valorile şi criteriile după care te ghidezi ca să dai un mai bun randament în activităţile pe care le desfăşori.
Capacitatea unui lider de a se evalua corect pe sine este vitală, constituie puterea lui cea mai mare. Prin urmare, fii obiectiv. Priveşte mai bine în interiorul tău, vezi dacă eşti potrivit pentru funcţia respectivă şi dacă te ridici la nivelul profesioniştilor adevăraţi. Evaluează-ţi permanent potenţialul în funcţie de natura atribuţiilor pe care le ai şi în funcţie de consecinţele pe care trebuie să ţi le asumi, spre a vedea dacă eşti demn să te ridici la înălţimea aşteptărilor impuse de poziţia pe care o ocupi.
