Cântecul mierlei

Personalizează-ţi drumul spre tine însuţi, până ce izbuteşti să dezlegi cele mai obscure taine ale părţii reale din tine care te caracterizează.

Asemenea unui om copleşit de un simţământ tainic, ispitit de un fenomen necunoscut de care nu se poate debarasa, simţeam cum mă pierdeam într-o lume sfâşiată de contradicţii, un monde de nulle part , pe care n-o cunoşteam şi pe care n-o puteam stăpâni. Pledam în favoarea existenţei unei conştiinţe profunde, mistice, provenite parcă de pe un alt tărâm, dintr-o dimensiune diferită, dintr-un spaţiu nemăsurabil, dintr-un Avalon.

Probabil treceam printr-o transă de rutină. Ceva care se repeta ca un tipar, ca un refren obsesiv, ironic, cu tot felul de conotaţii, generând un mare amalgam de exagerări şi neadevăruri împletite cu concluzii eronate ce transmiteau o încărcătură emoţională aparte. Ca un fenomen de ectoplasmă: ceva părea să sălăşluiască în mine, emanând o anumită vibraţie. Un soi de forţă, o trăire intensă, o conştientizare de sine atât de rară, o virtute hotărâtoare care mă putea înălţa, sau dimpotrivă, care mă putea face knockout oricând. Nu mai credeam în înţelepciunea “Omului” din mine. Păream obosit, cu bateriile descărcate.

Leadership: Valoarea unei revelații obținute prin introspecție este direct proporțională cu gradul de contradicție pe care aceasta îl aduce în conștiința ta?

Ceea ce se petrecea era mai mult decât apariţia unei noi stări de conştiinţă, era un factor decisiv, declanşator, adânca povară a unei emoţii impetuoase şi nestingherite care s-a stins, luându-i locul o lecţie de viaţă. Evoluţia pusă faţă în faţă cu revoluţia responsabilizării individuale. Covârşitorul zbucium al unei întregi lumi, al unui întreg continuu schimbător, al unei vieţi trăite predominant prin ochii unui trecător care observă cealaltă faţă a lumii, marcată de o statornicie pentru unii greu de imaginat.

Odată cu fiecare intrare în “transă”, odată cu fiecare mare străpungere a unei forme de cunoaştere profundă, se conturau alte întrebări fără răspuns. Raţiunea se lăsa atinsă, aproape biruită, de patima vidului propriilor mele dileme și contradicţii spontane. Esenţa propriei mele existenţe fiind condiţionată de un alt mod de a interpreta realitatea. O singură contradicţie îmi punea la grea încercare gândirea şi trăirile: că aş putea să observ partea nevăzută a unei lumi, fără să o cunosc atât de bine.

Leadership: Te pierzi într-o lume pe care n-o poți stăpâni, în încercarea de a-ți contura o perspectivă care pulsează sub forma unei stări de spirit?

Şi numai realitatea, acel “cântec” declanşator de schimbări pozitive, de viziuni mai largi, a cărui compoziţie era mai mult sau mai puţin asemănătoare cu a altcuiva, şi al cărui mesaj puternic mă trezea din transă, mă făcea să mă simt bine cu mine însumi şi să dau noi valenţe vieţii. Mai reale, mai cuprinzătoare, mai puţin particulare. Cântecul, reflectând totodată starea mea sufletească, era concluzia unei vieţi întregi, dintr-un alt punct de vedere.

Fusese ceva în transformarea mea, asemănător cu zbuciumul unei păsări închise în colivie care se izbeşte cu încăpăţânare de gratiile ei până când reuşeşte să recâştige văzduhul. O mierlă îşi poate recuceri libertatea numai cu cântecul ei.

Leadership: Care este „refrenul” interior care te însoțește constant pe drumul spre excelență și care dă coerență sinelui tău episodic și narativ?

Suntem tot mai mult interesaţi de trendurile şi evoluţia tehnologiei, de factorii care influenţează afacerile de mâine, decât de noi înşine. Ar trebui să ne reîntoarcem, nu-i aşa, la o serie de principii simple care au fost trecute cu vederea în contextul existenţei unui ceva diferit de noi şi afară de noi. De exemplu la principiul sinelui multiplu, care spune: "Să trăieşti ca şi când ai fi altcineva este acelaşi lucru ca atunci când construieşti o nouă lume care îţi serveşte numai ţie."

Te laşi ispitit de un „necunoscut” de care nu te poţi debarasa? Simţi cum te pierzi într-o lume sfâşiată de contradicţii pe care n-o poţi stăpâni? Cum interpretezi propria ta realitate? În ce fel îţi condiţionează realitatea esenţa propriei tale personalităţi? Continui să-ţi mobilizezi acea parte reală din tine, sau continui să hrăneşti dorinţele sau nevoile unui „sine fals”, a unui „sine trunchiat”?

Ce “cântec” te caracterizează? Cum poţi ajusta cântecul astfel încât să obţii refrenul? Care este “refrenul” pe care îl simţi constant în viaţa ta, în drumul spre excelenţă? Te supui inconştient unor reguli ce transformă libertatea ta de “a fi” într-un perimetru închis? Ce efect exercită propriul tău fel de a fi asupra leadershipului pe care îl practici?

Un sine care își explorează lumea ca mod de expresie, comunicând emoție și liniștindu-și sufletul, este un sine eliberat de îndoiala propriei valori.

Cântecul mierlei este o metaforă revelatorie care semnifică ideea unei eliberări din colivia aparenţelor şi a incertitudinilor legate de natura personalităţii tale. Libertatea de-a evada este rară, uneori imposibilă. Dar refuzul de a recunoaşte cheia şi de a deschide poarta spre un alt fel de “a fi”, te va conduce spre o ruină perpetuă, putând oricând a face knockout evoluţia ta ca “om”, nu doar ca “lider”.

Personalizează-ţi drumul spre tine însuţi, până ce izbuteşti să dezlegi cele mai obscure taine ale părţii reale din tine care te caracterizează.