Cartea Creației
Cine înțelege semnificațiile artei și limbajul științei, acela înțelege modul de gândire al lui Dumnezeu.
Citesc o carte, cartea mă citește pe mine, fiindcă ne leagă scrisul, povestea și emoțiile realității pe care o trăim reciproc. Sunt o carte din orice carte, având aceeași esență, înfățișată printr-o accentuare a spiritului pătrunzător. Acordul nostru fiind realizat printr-o privire metafizică ațintită asupra lumii de dincolo de textual.
Uneori stiloul cu care fac adnotări direct pe carte îmi pare că scrie singur. El parcă contribuie la trezirea mea din realitatea cărții în care îmi integrez sufletul. Pare a fi numitorul comun dintre expresie și conținut. Un artist ca mine se identifică cu toate uneltele muncii lui, și le însușește ca pe un veritabil credo, apoi le integrează în tainele sinelui său.
-------------
Stiloul și pensula formează un întreg ce conține corp și suflet, unind viața și moartea prin magia lor de a crea o operă de artă fără egal, dincolo de timp și spațiu. Ceea ce face ca stiloul să se exprime prin controlul imaginației constructive, uitând tot ce-a fost spus înaintea lui, este însăși experiența vederii pensulei care începe să se miște după lumină, chiar dacă intensitatea cu care ea aplică culorile este de la palid la roșu aprins.
Bineînțeles, stiloul poate să scrie liber, însuflețitor, simțitor, în numele artei și al artistului, dar mai întâi el trebuie să meargă tot înainte, rămânând cât mai mult timp în picioare fără să se teamă că ar putea să cadă. Scrisul lui va fi perfecționat în perioada în care pensula își va împlini a doua tinerețe, prin discreție și înțelepciune, considerându-se apropiat de cele sfinte, fiind capabil să preia mișcarea pensulei și să o transforme într-o formă de concretizare a limbajului și de reliefare a expresiei literare care să supraviețuiască vederilor prea înalte.
În lumea celestă, atât stiloul cât și pensula trimit raze de lumină sub formă de spirit, influențând aștrii de la prima la ultima pagină de poveste. Artistul le utilizează pe amândouă ca un act de cinstire a lui Dumnezeu, pentru a-și desăvârși realitatea fără să se nege pe sine, ci dublându-se ca ființă.
Eu sunt un artist excepțional fiindcă stiloul i-a șoptit pensulei ce să picteze, iar pensula a pictat o mână care scrie singură, negru pe alb, că eu sunt subiectul raționalității creației.
-------------
Stiloul îi cere pensulei să nu țină seama de tiparele unei limbi de o clasică perfecțiune și rigoare, ci să scoată în evidență trăsăturile mâinii care îi conduce cu ușurință scrisul către universalitate. Pensula a profitat de acest prilej pentru a spune că dacă stiloul s-ar fi aflat în prim planul tabloului, cuprins de mâna care scrie despre pluralitatea lumilor, atunci arta ar fi fost mai ușor digerabilă.
Or stiloul n-a fost corect informat de sugestiile pensulei de a conferi scrisului o mai mare exactitate în ceea ce privește filosofia artei și a trăirii estetice, în afara oricărei intervenții divine, așa încât să facă cu ușurință ceea ce era necesar pentru ca un tablou să prindă viață prin cuvintele experimentate în prezența Creației (izvorâtă din efort și suflet, din legendă și adevăr).
Și astfel artistul, tânărul care descris în cartea lumilor peisajele altor lumi, n-a mai evaluat cu precizie capacitatea stiloului de a transfera imaginația pe hârtie și de a documenta invizibilul cu mereu alte cuvinte, ci a continuat să picteze o oglindă nesfârșită, cu două fețe, ca și când mâna lui ar fi fost cea care mânuiește pensula în marea iluzie a realității.
Știu că stiloul nu va pretinde niciodată că îi aparține pensulei, dar cu siguranță va transmite mai departe ceea ce pensula a avut de exprimat în culori vii și îmbietoare.
Asta înseamnă să fii artist, să fii capabil să tratezi pensula ca fiind autorul unui manuscris secret care descrie, pas cu pas, drumul adevărului parcurs existențial și artistic, iar stiloul să-l tratezi ca o manifestare a spiritului acrilic ce se exprimă numai pe șevalet prin modul divin de a crea formele și imaginile.
-------------
Natura cunoașterii de care face dovadă un artist se află în acord cu gradul lui de receptare a "frumosului sensibil" specific unui trandafir, și asta datorită modului simțitor de a fi îngerul care cunoaște alt înger.
Artistul poate cunoaște cel mai mult "frumosul sensibil", și poate face ca trandafirul să fie cunoscut și îndrăgit cel mai mult, cu cât acesta se aseamănă prin natura lui cu un înger.
Deci, materialitatea trebuie exclusă din aria criteriului estetic, prin invocarea simțurilor și a fiorului mistic, a alterității care cultivă ideea împlinirii artistului în relația sa responsabilă cu ființele naturii, într-un univers divin.
-------------
Pentru a surprinde legătura dintre un trandafir și spiritualitate, s-a folosit un mijlocitor, anume un simbol plin de înțelegere adâncă, Semnul Crucii.
La rândul ei, crucea fiind formată din două drepte dispuse perpendicular, intersectează domeniul artei și al culturii în punctul în care spiritualitatea și pictura devin o compoziție literară.
Poate oare o dreaptă dusă din reprezentările artei să intersecteze o altă dreaptă dusă dintr-o viziune a culorilor în punctul în care simbolul devine o trăire în revelație?
Dacă da, atunci mă gândesc la mine ca la un vizionar al spiritului de independență în gândire, care străbate cu pensula întreaga idee a Creației, dincolo de cuvinte și de imagini.
-------------
Arta este receptată de omul simțitor în acord cu modul de a fi spiritual. Intenția simțurilor de a căpăta o formă prin intervenție divină, necesită o simțire aparte, aferentă compunerii unei picturi gingașe cu ajutorul unui pensule plină de farmec și imaginație, care sfidează legile timpului și ale spațiului.
Așadar, ca să devii un artist trebuie să fii conectat cu ceea ce este sensibil și care are capacitatea de a fi surprins într-o pictură a cărei particularitate constă în resurecția identitară și spirituală a unei gândiri mistice.
Cel ce simte trebuie perceput ca esență a unui obiect perceput prin simțuri, tot așa cum numai un sfânt percepe prezența îngerilor.
-------------
Când văd ceva colorat percep culoarea cu rațiunea particulară a unui pictor care își plimbă vederea prin grădinile raiului. Pictorul compară trăsăturile fabuloase din portretele personajelor sale cu trăirile unei conștiințe sensibile, la fel cum rațiunea pe care Dumnezeu a pus-o în noi se compară intențiile universale.
Măiestria pictorului se poate simți prin intermediul calității culorilor percepute în mod esențial de către alt simț, acela al comuniunii cu lucrurile sfinte, cum se întâmplă atunci când vezi ceva care poate fi privit mereu altfel.
-------------
Mi-am imaginat întotdeauna că sunt un erou al cuvintelor, capabil să favorizeze o viziune artistică aparte. Răspunsul stiloului meu este imediat trebuincios imaginației vizionare, dar totodată se învăluie în umbra misterului, căci seamănă adesea cu o pensulă care, amestecând petele de culoare, capătă echivalența mijloacelor de expresie ale poeziei sau ale plasticii (compunerea, valorația, stilizarea, generalizarea, etc).
Stiloul trebuie să asigure transpunerea picturală a ceea ce s-ar fi putut exprima tot atât de bine cu ajutorul pensulei puternic influențată de înfățișarea unui lucru aflat în desfășurare, decât a unui obiect finit.
-------------
Forța viziunii mele este modelată în alt spațiu, dincolo de accesibil, sau accesibil numai privirii care se întâlnește plurivalent cu o realitate mistică. Stiloul meu știe acest lucru și își condensează misterul scrisului în afară înțelegerii obișnuite, dar în așa fel încât să surprindă adevărata natură a ființei mele, de aici și de dincolo.
Astfel reușesc să mă transpun într-un scris sacru, parabolic, alegoric, pliabil pe o realitate artistică, dând stiloului importanța cuvenită unei pensule care, ocolind legile universale, se deschide în ochiul conștiinței de dincolo de mine, de dincolo de această lume. Cuvintele mele sunt cerneala unei vieți care nu se scrie pe hârtie.
-------------
Există un fel de a scrie prin care sufletul stiloului poate fi unit cu sufletul unui alt corp sensibil, cum este pensula, căruia îi poate administra o substanță reală, vie, imaterială sau spirituală și nemuritoare.
În plus, virtutea acestui suflet este difuzată spre exterior, printr-o formațiune de simboluri puternice cu ajutorul FLUIDULUI UNIVERSAL, adică prin actul de creație, cu ajutorul pensulei. Sufletul nu poate fi atras de materie spre a da viață unei forme de exteriorizare a frumosului artistic, dacă stiloul nu conține virtuțile generative ale unei capodopere: acordurile cromatice, expresivități ale limbajului plastic, semnificații dătătoare de unitate, claritate și cursivitate.
Așadar, dacă m-aș gândi la mine ca la un stilou care străbate prin vârful pensulei un fir de poveste, probabil aș găsi de cuviință să îmi analizez condiția de Creator prin prisma ambiției de a exploata virtuțile unei tehnici de mare rafinament: aceea de a crea profunzime acolo unde se decantează toate întâmplările vieții și se proiectează toate idealurile ei.
-------------
N-ai cum să te joci cu știința fără să fii tu însuți un stilou fermecat transpus într-o pensulă plină de culoare, vizionară, generatoare de fantastic.
Probabil, cea mai remarcabilă și mai caracteristică manifestare a artei mele este însușirea stiloului de a simți mlădierile pensulei în forme de expresie ale suprarealismului, concepute ca o juxtapunere a două realități îndepărtate unite pentru a crea o realitate nouă.
Eficacitatea vizionară care sporește puterile inițiale ale imaginației artistice este dată de puterea unui penson de a scoate în evidență eleganța unei pensule care tratează magistral expresiile sufletului meu într-un număr infinit de universuri.
-------------
Stiloul meu posedă o conștiință cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, posedă un spirit evoluat pe care, dacă reușesc să-l domin, voi putea să pătrund mai adânc în inima universului, tot așa cum un navigator, având la îndemână o busolă bine calibrată, se avântă tot mai mult în larg ca să descopere țărmuri noi.
Instrumentul complementar stiloului este pensula cu care artistul se deplasează în lumea culorilor de ulei, având și ea un spirit pur, lucid și subtil, capabil să întregească o viziune lucidă, o imagine a spațiului expusă cronologic pe măsura evoluției științei. Și stiloul și pensula, atât de înfrățite amândouă printr-un limbaj artistic, pot face să curgă sângele pur al inimii în râuri de purpură numai dacă sunt direcționate de "mâna care conduce hazardul" spre universalitate. Totodată, ele cultivă gustul pentru cultura vizuală, impunând tendința spre monumental și grandios.
Cred că aici mă regăsesc și eu. Asemenea candelei vrăjite din cămăruța sfântă a alchimiștilor, ochiul bine format al stiloului își varsă raza luminoasă asupra unui pergament misterios, uns cu sângele pur al inimii, și tot atunci pensula fiind luată în posesie de spiritul unui artist al scrisului sacru, va influența razele reflectate pe suprafața șevaletului ca fiind, totodată, mijlocul de exprimare al sufletului divin.
Merg și mai departe de atât cu acest raționament, spunând că artistul ia în posesia sufletului său menirea stiloului de a fermeca mințile născocitoare cu acea curgere neîncetată a sângelui - arzător în cuvintele demiurgice, dar totodată artistul se delectează cu forța pensulei de a da sensibilitate zbuciumului său sufletesc făcând, precum în cazul magiei, ca razele cristaline ale unui glob de cristal să pătrundă în inima celor care au înțeles arta fermecării și a farmecelor.
Eu nu sunt doar un artist unic prin exprimarea spațiului și a modalității în care dau viață ideilor. Sunt un stilou însetat după adevăr, acompaniat de o pensulă nedespărțită de esențele tari ale imaginarului artistic. Sunt o rază a ființei spirituale solare acompaniată de lumina reieșită din antiteza lumilor naturale și cele create de om.
-------------
În fiecare dimineață citesc cel puțin o oră.
Am învățat că orice dimineață este o altă pagină esențială a unei vieți al cărei subiect este cunoașterea.-------------
Cerințele unui scris frumos sunt date de simțul gustului pentru universul artei pe care stiloul îl trezește cu răsufletul lui uniform, gust pe care îl regăsim în simțul tactic al pensulei care cultivă interesul pentru cultura vizuală.
Cine a observat bine, în literatură, la fel ca în pictură, mâna care creionează discret spațiul poveștii este aceeași mână care dă stiloului caracteristica viului de a se transforma la nesfârșit, împingând creația mai departe, iar pensulei îi conferă acea fragilă seninătate a viziunii cu care își desenează meticulos miraculoasa viață trecătoare.
În momentul în care stiloul își încălzește substanța expresiei unice, prin imaginație, iar pensula își arcuiește mișcarea divină pe suprafața șevaletului, atunci mâna care le coordonează pe amândouă, în funcție de maniera în care este afectat mediul intermediar, are calitatea de a traversa spațiul a două realități artistice: expresivitatea limbajului plastic și transmiterea creatoare a unor emoții.
Bineînțeles, un obiect sensibil nu-și schimbă mâna care-l utilizează, dar întotdeauna este atins de o mână sensibilă la vibrațiile unei profunde și foarte nuanțate trăiri.
Concluzie: O mână rece va reacționa totdeauna într-un mod material în contact cu obiectele reci, iar o mână sensibilă va acționa ca un anestezic sufletesc în contact cu obiectele fragile, sensibile, artistice.
-------------
Pentru a defini suprarealismul trebuie să construiești imaginea unui artist din viitorul unei opere de artă care mișcă prezentul cu plasticitatea unui sentiment spontan de Deja-Vu.
Viitorul, subordonat analizei expresiei imaginilor semnate de o realitate virtuală, mișcă opera de artă a prezentului către plasticitatea unei exprimãri autentice, metaforizante într-o partitură a memoriei epice.
Dacă poți, construiește-ți imaginea din sentimentul de libertate pe care îl dă suprarealismul, gândindu-ți memoria ca o combinare a tututor elementelor artistice predominante într-un timp care se desfășoară continuu, precum o roată a existenței cuprinsă în Inelul Universului.
-------------
O întreagă strategie de promovare personală este o construcție a imaginii prezentului făcută de un artist al viitorului.
Prezentul este făcut din promovarea personală a unui artist care construiește imaginea viitorului din mișcările directoare ale plasticității tablourilor sale.-------------
Sunt atâția oameni care au descoperit lucrurile sfinte doar cu ajutorul privirii, dar nu au reușit să le domine cu spiritul. Alții trec mereu nepăsători pe lângă ele, iar cei mai mulți nu știu ce să facă cu ele.
Lucrurile sfinte sunt prea sfinte chiar și pentru sfinții care sfințesc icoanele.
-------------
Proprietatea fundamentală a unui stilou este următoarea: prin orice atingere a foii de hârtie el poate plăsmui cel puțin un cuvânt. Iar proprietatea fundamentală a unei pensule este de a pune în evidență cu ajutorul culorii elementele esențiale ale unei imagini.
Practic, degeaba știi să folosești cuvântul dacă nu știi să legi culoarea de o viziune sau de o amintire, încât să atingi subiectul unei Creații pline de poveste și mister.
Tot astfel, talentul unui scriitor se intersectează cu talentul unui pictor în punctul în care stiloul poate imita o pensulă în sensul în care fiecare cuvânt poate să ascundă un sentiment sau poate să păstreze monopolul unei culori pe care o simte ca fiind consecventă în promovarea unei imagini.
-------------
Să încercăm să desenăm cu diverse cuvinte un trandafir ale cărui culori întrec prin semnificație lizibilitatea unui conținut bine scris, relavant și prețios.
În acest caz, formularea cuvintelor trebuie să egaleze mlădierea pensulei, prin gingășia și sensibilitatea mâinii sensibile a unui artist care reaprinde scânteia divină din interior și își caută armonia în lirism, în misterul naturii.
Putem spune deci, că desenul este un cuvânt pe care artistul îl exprimă sub formă de culoare cu ajutorul pensulei.
A fi artist înseamnă să pictezi totul în cuvinte, ținând cont de faptul că orice cuvânt este expresia unei forme de devoțiune față de cursivitate, originalitate, inspirație, specifică unei personalități devenită simbolul unei asumări a naturii "sub specie interioritatis".
-------------
Stiloul meu pare să fie condus de imaginația mea vizionară și plurivalentă spre forme de expresie care vestesc imaginea "Renașterii" într-o lume nouă, înfloritoare. Iar dacă acest lucru se întâmplă la sugestiile pensulei pline de grație, care are ca scop modelarea unei imagini din altă lume, într-un spațiu futurist, înseamnă că am îndeplinit o îndatorire creștină.
Probabil, simbolismul de care dă dovadă un bun creștin este calitatea stiloului de a se transpune într-o pensulă care poate da multă culoare într-o compoziție net suprarealistă.
-------------
Un cunoscător știe să unească un lucru cu materia unui trup, la fel cum pictorul știe să unească culoarea cu expresia adâncă a unei simțiri adevărate. Ca atare, în artă, modul natural de a fi al unui lucru trebuie înțeles ca un mod fizic de a fi al unei forme.
A ști să receptezi o formă în mod imaterial înseamnă să pui simțirea într-o culoare care nu schimbă starea de folosință a lucrului (sau starea lui de repaus), dar îl face să fie diferit.
-------------
Mă trezesc în fiecare dimineață la aceeași oră. Nu știu de ce se întâmplă asta, niciodată nu pun alarma să sune. Cred că de vină este soarele care îmi luminează camera cu un surâs atât de larg, încât mă umple de energie. Apoi mă apuc de citit, și nu mă ridic din pat până ce nu citesc cel puțin o oră.
Trag concluzia următoare: este important să fii luminat ca să te trezești, și trebuie să fii treaz înainte de a fi un om învățat.
-------------
Am învațat din cărți că nu trebuie să citesc mult pentru a scrie bine.
Mai important decât să citești mult, este să scrii cât mai mult.
-------------
Artistul talentat nu va fi niciodată un produs al învățăturii adusă de școală. ci va fi un produs al muncii de creație.
Talentul înnobilează creația dăruită omului de la natură pentru ca el să se întoarcă spre Cauza Eternă.
-------------
În mine sălășluiesc două spirite. Primul este caracterizat de tendința spre unitate, celălalt este caracterizat de tendința spre multiplicitate. Primul este rațiunea, celălalt este viața. Primul liniștește, celălalt răscolește.
În ceea ce privește arta, chiar dacă prin aceasta se realizează alteritatea, cred că eu sunt expresia comună a celor două spirite, adică nu sunt altceva decât două concepții net opuse ale unei ființe spirituale aflată într-o călătorie magnifică numită "Știință Trăirii Prin Celălalt".
-------------
Între mine și aducerea artei la viață există o legătură cât se poate de evidentă, atât de evidentă încât stilul pe care l-am adoptat reeditează trăsăturile intime ale Renașterii.
Însăși Renașterea se leagă în bună parte de persistența cu care spiritul meu apare la suprafață în diferite epoci, îmbrăcând diverse forme de exprimare vizuală.
Stilul meu păstrează un caracter specific permanent.
-------------
Să vezi frumosul într-un univers de stele care își merită locul în cartea unei vieți plină de semnificație.
Cartea vieții merită 5 stele dacă are în vedere conceptualizarea frumosului natural.
-------------
Scrisul meu vorbește despre un personaj încântător care trăiește în două lumi, cea a lui Hauff și cea a lui Andersen.
Însăși scrisul traversează aceste lumi, de la oglindă la reflexie, și nu se oprește până ce nu își găsește echilibrul între Piatra Filosofală și Doctrina Secretă, încât personajul nou conturat pare să aibă calitatea unui creator cuprins de beatitudinea Renașterii.
Sunt identic cu imboldurile care duc la ceea ce se numește în artă: "Frumos Imperceptibil" și "Reflexie Expansivă".
-------------
Citesc o carte scrisă de John Grisham. Important este ca lumea să rămână loială modului meu de a o descrie. Sunt un regizor strălucit.
Voi scrie o carte cu citate celebre. Primul citat: Celebritatea este suma cuvintelor care îmi formează numele. Mai e nevoie să mă prezint?
-------------
Citesc o poveste scrisă cu suflet divin. Cuvintele încep să facă parte din mine, din povestea mea, chiar dacă viața mea e diferită de viața celui din poveste.
De vină sunt cuvintele. Ele sunt ipostaze ale manifestării spiritului meu în materia unui univers simultan care se aplică la TOTUL UNU și la Unicul TOTUL ÎN TOT.
-------------
Existența creației mele este atât de insistent cerută de știință, încât eu o numesc "Lumină", din punct de vedere spiritual. Prin urmare arta, la fel ca știința, se manifestă în orice lucru care se diferențiază prin purificarea făcută în duh de Cauză Eternă.
Numai ochiul atent al unui clarvăzător vede lumina acolo unde ochiul normal percepe doar întunecimea.
-------------
Înveți în fiecare zi ceva nou de la oameni, și nu ești niciodată hotărât ce să faci cu ce-ai învățat de la ei.
Mai bine lași totul să se piardă, încât să nu te pierzi tu în vederea satisfacerii curiozității.
-------------
Un cunoscător știe de ce un lucru poate deține o formă sau alta, diferită de forma lui inițială. Felul în care poate fi interpretat acel lucru, din punct de vedere empiric al cunoscătorului, depinde de calitatea lui de a se afla simultan în șase dimensiuni complementare: în cer și pe pământ, în materie și în iluzie, în artă și în mentalitatea artistică.
Cunoscătorul poate să traverseze substanța lucrului respectiv la fel cum pensonul traversează fiecare punct al pânzei, cu diferite culori, de la o parte la cealaltă a ramei. Cunoscătorul ia în calcul modul de a fi el însuși intelectul acelui lucru.
-------------
Un cunoscător a dobândit cunoștințele necesare schimbării formei lucrurilor, cu atât mai mult cu cât știe să observe minuțios diferența dintre "esența" și "natura" lor. De fapt, paralela dintre cunoscător și lucruri trebuie să fie făcută simultan cu distincția dintre "esență" și "natură".
Eu sunt un cunoscător pentru că esența mea se află în natura lucrurilor care își schimbă forma datorită obiectului gândirii pe care îl produc eu însumi.
-------------
Fiecare personaj al operei mele are simbolul unui atribut spiritual, care rezidă din apariția periodică a omului în două lumi distincte. O lume a trandafirului, pământească, și o lume a artistului, plastică.
Trăirea sufletului le unește pe amândouă, și le unește prin intermediul conceptului de scriere și gândire, interpretate unitar ca o mișcare vizionară, cristalizată intr-o știință aparte care atinge toate existențele.
-------------
Stiloul cu care notăm sau scriem, câteodată ne salvează, pentru simplul fapt că după ce scriem frumos strălucim noi înșine în fața noastră. Scriind recitim propria reflectare în gânduri. Poate că lucrurile pe care nu le-am expus cândva sunt precum o sobă în care ard lemne și fiind întuneric se desenează pe tavan imagini, gutuile stau la geam și așteaptă să fie gustate. Totul are iz de amintiri când scriem...
Este ușor să citești în general, unii oameni citesc pe stradă, din simplu motiv: de ce să ai memorie proastă în timpul liber și bună când împrumuți cărți? Explorăm timpul în funcție de situație, el este o carte poștală pe care o trimitem zilnic, mai ales dimineața...
-------------
În fiecare zi devii mai bun și mai valoros. Mult mai bun și mai valoros decât ai fi crezut vreodată c-ai să devii.
În fiecare zi toți devenim mai simpli și mai accesibili, vorbele bune pe care le primim sunt asemenea unor scrisori de dragoste, nu avem niciodată forța să ne lipsim de ele...
-------------
O floare spune multe prin parfumul ei, iar dacă nu miroși parfumul nu înseamnă că nu-ți place floarea...ci doar că frumusețea ei este atât de atrăgătoare, că uneori uiți să mai privești înăuntrul ei.
-------------
Pașii mici, azi unul, mâine altul, se pot transforma în 15 ani într-un pas uriaș. Omul priceput este cel care a făcut un pas uriaș cu ajutorul unor pași mici.
-------------
Vanitatea este un copac cu prea multe frunze multicolore, dar cu rădăcini firave.
Învață să crești cu rădăcini puternice, decât colorat.
-------------
Arta mea este un capitol independent de genurile frumosului, prin faptul că tot ceea ce altora li se pare frumos, pentru mine este doar o încordare a sentimentului de libertate totală care duce la însușirea de a fi un Creator.
Nu-i mai puțin adevărat că arta mea se autodefinește ca o "expresie a sinelui" încărcată cu potențialul de revelare a unei lumi transfigurată într-o operă de artă.
-------------
Calitatea de a fi un Creator emană din atitudinea ta față de efectele științei.
Povestea cea mai lungă a Creației este împlinirea științei de a fi tu însuți o știință.
-------------
Nu-ți poți lărgi orizontul cunoașterii fără să privești lumea ca o albină ce produce miere din nectar.
Privește-te așa cum te-ar privi o floare: prin ochii unei albine.
-------------
La început a fost haosul. Lucrurile începeau să se lege între ele, dar într-un mod destul de alambicat și chiar straniu. Apoi a urmat ordinea. Lucrurile au început să fie astfel aranjate, măsurate și interpretate, încât acestea căpătau un sens.
Gândesc că formă finală a scrisului artistic rezultă, în fond, din nuanțele variate ale grației cu care faci ca lucrurile să iasă din întuneric la lumină.
-------------
Orice dimineață este precum zăpada ce cade noaptea când dormim. Ne trezim și în fiecare zi pășim pe o nouă zi ca pe zăpadă, uneori mai bate vântul și ne sare zăpadă în fată, alteori este ca și cum am citi cea mai bună carte din oraș, eventual achiziționată de la anticariat. În fix acea zi poate cineva citește într-un tren o gazetă despre vreme. Poate nu știe cum să coboare din tren ca să pară că este într-o nuvelă scrisă de Balzac (el dormea la ora 6, se trezea la ora 12 noaptea și apoi scria cele 18 ore rămase).
-------------
Nu aștepta până ce totul va fi perfect. Este ca și când ți-ai cumpăra un bilet la loto și ți-ai pune toate speranțele în tragerea de duminică.
A astepta ca totul sa fie perfect, este ca si cand ai pasi cu piciorul drept. A cumpara un bilet la loto e ca si cand ai scrie o scrisoare pe care nu o expediezi niciodata, norocul la jocuri de noroc e noroc chior, ca sa il ai nu trebuie sa ai nevoie de el..
-------------
Un sfat pentru toți copiii: învățați cât puteți de bine. Dar cel puțin unul dintre cei care nu vor învăța nimic la școală, va ajunge deasupra tuturor.
Le urez tuturor elevilor care au început școala să nu învețe nici unul așa cum "am învățat" eu. Totuși, m-ar interesa acel unul singur care seamănă cu mine.
-------------
Nu merită să lupți într-un război care nu-și merită victoria.
Mai bine este să obții o victorie, fără să lupți deloc.
-------------
Există oameni mari care știu ce vor chiar și atunci când nu au nimic.
Și există oameni de nimic care nu știu ce vor, chiar și atunci când au totul.
-------------
Reflectez în fiecare dimineață la ziua de ieri. Ce-am scăpat din vedere? De ce s-a întâmplat cutare lucru, și nu altfel? Care este măsura lucrurilor pe care am pus preț? etc..
În asta constă procesul gândirii adevărate: să nu renunți la ceea ce-ai făcut ieri, chiar dacă azi devine mâine. Dă-ți seama de acest adevăr: nimic nu rămâne neschimbat, sau în aceeași stare.
Un catalizator al reflecțiilor ar putea fi acesta: ce vezi acum n-ai să uiți niciodată.
-------------
O stea apune pentru că nu mai este în stare să lumineze.
Universul preferă intensitățile ca să-și înțeleagă mai bine profunzimile.
-------------
Un castel care se dărâmă este ca un suflet care se pierde: nu le poți cunoaște amândurora motivul pentru care se retrag în uitare, dar poți simți sensul profund al solidarității lor.
-------------
Suprarealismul este libertatea de expresie pe care și-o acordă cel care creează, deși este la limita dintre lumea interioară și lumea exterioară, ea nu poate fi marcată exact, însă pare atât de reală. Chiar este reală dacă începi s-o vezi imaginară. (Ioana Sarah)
-------------
Pensula și stiloul prind suflet într-o încăpere locuită de un om care întotdeauna este nefericit până la confuzie, tot ce redă în exterior creatorul e ca și cum ar scrie o epistolă. Cine creează ceva e ca și cum își plătește singur propria plăcere. Iar cerneala cu care scrie cineva și culorile unuia care pictează sunt un fel de echilibru, altfel anotimpurile ar fi greu de suportat. (Ioana Sarah)
-------------
O mână rece este precum o reprezentație teatrală. Uneori, stiloul este neputincios și trist, ca și cum ar proiecta cerul când norii sunt adunați și urmează să plouă. Iar pensula este asemenea unei cărți poștale puțin colorată în care se aud glasuri de femei. Mâna este o nerăbdare teribilă pe care creatorul, dacă nu ar avea-o, ar fi cel mai mărunt lucru...ar fi ca o scrisoare trimisă sâmbătă când nu se lucrează... (Ioana Sarah)
-------------
Unii oameni au înțeles că 2+2=4. Dar ei n-au înțeles de ce, mai înainte de toate, a fost 1+1=2. Și n-au înțeles nici restul matematicii care stă la baza fizicii și chimiei.
Unii oameni înțeleg multe și nu simt tot atâtea, unii știu din matematică că există doar 4 anotimpuri și pe al cincilea îl inventează ei în câte o toamnă când razele soarelui desenează umbre pe pereți prin frunzele ce nu se dezlipesc așa ușor de ramuri, unele înfloresc înghețate ca o demonstrație contrar unei legi a fizicii despre atracția gravitațională. Nu în ultimul rând unii înțeleg chimia din cuvinte și o trec pe curat în sentimente, sentimente despre care matematica nu povestește. (Ioana Sarah)
-------------
Stiloul când începe să lase urme pe hârtie are o limpezime aparte. El construiește totul cu migala unuia care cioplește lemnul, încadrând în legături mistice litere aparte ce duc la nașterea cuvintelor, apoi dă luciu prin obiectivitate. În timp ce pensula este ca o autoare a exteriorului, are o simpatie, dacă pot spune așa, pentru culori. Atât stioul, cât și pensula combină astfel tot ce poate da un creator, ca și cum el ar fi o realitate estetică dusă spre absolut, ca și cum ar fi un cer plin de nori care stă să plouă.
Artistul are totuși stângăciile lui, indiferent că se exprimă cu ajutorul pensulei sau al stiloului, se exprimă prin subiectivitate, posedă totul cu romantism, discerne obscuritățile sufletești urcând prin creație undeva deasupra lor. Este un contemplativ și are mereu o teamă, dacă existența trebuie, sau nu, redată cu simț critic.. (Ioana Sarah)
-------------
Fie că utilizăm stiloul sau pensula, temperamentul artistului se manifestă într-un plan adecvat, fiind astfel surprins romantic sau entuziast, rudimentar sau utopic, întotdeauna grav, în funcție de vremurile pe care le trăiește. Artistul impulsionat de o atitudine reală și generoasă, făcând din obiectul muncii un ideal. Totul capătă o semnificație imensă, el folosește spiritul de a discerne stabilind o graduare a evenimentelor ce devin astfel valori. Cel care creează prin stilou sau pensulă desfășoară o muncă ca și cum ar zidi. Din munca lui se desfac rând pe rând tot felul de învățături. El devine un gospodar, cu o remarcabilă finețe a simbolului. Prezentul devine neîncăpător de parcă s-ar căuta refugiu în trecut...
Cel care creează este pus în situația de a se gândi serios la toate greutățile vieții, căutând astfel răspunsuri cu o solemnitate gravă. Sensibilitatea există într-un fel care te obligă să reacționezi, privind toate acestea de undeva din afară. (Ioana Sarah)
-------------
