ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cartea Creaţiei

On Octombrie 23, 2020, in Leadership R2-Premiere, by Neculai Fantanaru

Cine înțelege semnificațiile artei și limbajul științei, acela înțelege modul de gândire al lui Dumnezeu.

Citesc o carte, cartea mă citește pe mine, fiindcă ne leagă scrisul, povestea și emoțiile realității pe care o trăim reciproc. Sunt o carte din orice carte, având aceeași esență, înfățișată printr-o accentuare a spiritului pătrunzător. Acordul nostru fiind realizat printr-o privire metafizică ațintită asupra lumii de dincolo de textual.

Uneori stiloul cu care fac adnotări direct pe carte îmi pare că scrie singur. El parcă contribuie la trezirea mea din realitatea cărţii în care îmi integrez sufletul. Pare a fi numitorul comun dintre expresie şi conţinut. Un artist ca mine se identifică cu toate uneltele muncii lui, şi le însuşeşte ca pe un veritabil credo, apoi le integrează în tainele sinelui său.
-------------

Stiloul şi pensula formează un întreg ce conţine corp şi suflet, unind viaţa şi moartea prin magia lor de a crea o operă de artă fără egal, dincolo de timp şi spaţiu. Ceea ce face ca stiloul să se exprime prin controlul imaginaţiei constructive, uitând tot ce-a fost spus înaintea lui, este însăşi experienţa vederii pensulei care începe să se mişte după lumină, chiar dacă intensitatea cu care ea aplică culorile este de la palid la roşu aprins.

Bineînţeles, stiloul poate să scrie liber, însufleţitor, simţitor, în numele artei şi al artistului, dar mai întâi el trebuie să meargă tot înainte, rămânând cât mai mult timp în picioare fără să se teamă că ar putea să cadă. Scrisul lui va fi perfecţionat în perioada în care pensula îşi va împlini a doua tinereţe, prin discreţie şi înţelepciune, considerându-se apropiat de cele sfinte, fiind capabil să preia mişcarea pensulei şi să o transforme într-o formă de concretizare a limbajului şi de reliefare a expresiei literare care să supravieţuiască vederilor prea înalte.

În lumea celestă, atât stiloul cât şi pensula trimit raze de lumină sub formă de spirit, influenţând aştrii de la prima la ultima pagină de poveste. Artistul le utilizează pe amândouă ca un act de cinstire a lui Dumnezeu, pentru a-şi desăvârşi realitatea fără să se nege pe sine, ci dublându-se ca fiinţă.

Eu sunt un artist excepţional fiindcă stiloul i-a şoptit pensulei ce să picteze, iar pensula a pictat o mână care scrie singură, negru pe alb, că eu sunt subiectul raţionalităţii creaţiei.
-------------

Stiloul îi cere pensulei să nu ţină seama de tiparele unei limbi de o clasică perfecţiune şi rigoare, ci să scoată în evidenţă trăsăturile mâinii care îi conduce cu uşurinţă scrisul către universalitate. Pensula a profitat de acest prilej pentru a spune că dacă stiloul s-ar fi aflat în prim planul tabloului, cuprins de mâna care scrie despre pluralitatea lumilor, atunci arta ar fi fost mai uşor digerabilă.

Or stiloul n-a fost corect informat de sugestiile pensulei de a conferi scrisului o mai mare exactitate în ceea ce priveşte filosofia artei şi a trăirii estetice, în afara oricărei intervenţii divine, aşa încât să facă cu uşurinţă ceea ce era necesar pentru ca un tablou să prindă viaţă prin cuvintele experimentate în prezenţa Creaţiei (izvorâtă din efort şi suflet, din legendă şi adevăr).

Şi astfel artistul, tânărul care descris în cartea lumilor peisajele altor lumi, n-a mai evaluat cu precizie capacitatea stiloului de a transfera imaginația pe hârtie și de a documenta invizibilul cu mereu alte cuvinte, ci a continuat să picteze o oglindă nesfârşită, cu două feţe, ca şi când mâna lui ar fi fost cea care mânuieşte pensula în marea iluzie a realităţii.

Ştiu că stiloul nu va pretinde niciodată că îi aparţine pensulei, dar cu siguranţă va transmite mai departe ceea ce pensula a avut de exprimat în culori vii şi îmbietoare.

Asta înseamnă să fii artist, să fii capabil să tratezi pensula ca fiind autorul unui manuscris secret care descrie, pas cu pas, drumul adevărului parcurs existenţial şi artistic, iar stiloul să-l tratezi ca o manifestare a spiritului acrilic ce se exprimă numai pe şevalet prin modul divin de a crea formele şi imaginile.
-------------

Natura cunoaşterii de care face dovadă un artist se află în acord cu gradul lui de receptare a "frumosului sensibil" specific unui trandafir, şi asta datorită modului simţitor de a fi îngerul care cunoaşte alt înger.

Artistul poate cunoaşte cel mai mult "frumosul sensibil", şi poate face ca trandafirul să fie cunoscut şi îndrăgit cel mai mult, cu cât acesta se aseamănă prin natura lui cu un înger.

Deci, materialitatea trebuie exclusă din aria criteriului estetic, prin invocarea simţurilor şi a fiorului mistic, a alterităţii care cultivă ideea împlinirii artistului în relaţia sa responsabilă cu fiinţele naturii, într-un univers divin.
-------------

Pentru a surprinde legătura dintre un trandafir şi spiritualitate, s-a folosit un mijlocitor, anume un simbol plin de înţelegere adâncă, Semnul Crucii.

La rândul ei, crucea fiind formată din două drepte dispuse perpendicular, intersectează domeniul artei şi al culturii în punctul în care spiritualitatea şi pictura devin o compoziţie literară.

Poate oare o dreaptă dusă din reprezentările artei să intersecteze o altă dreaptă dusă dintr-o viziune a culorilor în punctul în care simbolul devine o trăire în revelaţie?

Dacă da, atunci mă gândesc la mine ca la un vizionar al spiritului de independenţă în gândire, care străbate cu pensula întreaga idee a Creaţiei, dincolo de cuvinte şi de imagini.
-------------

Arta este receptată de omul simţitor în acord cu modul de a fi spiritual. Intenţia simţurilor de a căpăta o formă prin intervenţie divină, necesită o simţire aparte, aferentă compunerii unei picturi gingaşe cu ajutorul unui pensule plină de farmec şi imaginaţie, care sfidează legile timpului şi ale spaţiului.

Aşadar, ca să devii un artist trebuie să fii conectat cu ceea ce este sensibil şi care are capacitatea de a fi surprins într-o pictură a cărei particularitate constă în resurecţia identitară şi spirituală a unei gândiri mistice.

Cel ce simte trebuie perceput ca esenţă a unui obiect perceput prin simţuri, tot aşa cum numai un sfânt percepe prezenţa îngerilor.
-------------

Când văd ceva colorat percep culoarea cu raţiunea particulară a unui pictor care îşi plimbă vederea prin grădinile raiului. Pictorul compară trăsăturile fabuloase din portretele personajelor sale cu trăirile unei conştiinţe sensibile, la fel cum raţiunea pe care Dumnezeu a pus-o în noi se compară intenţiile universale.

Măiestria pictorului se poate simţi prin intermediul calităţii culorilor percepute în mod esenţial de către alt simţ, acela al comuniunii cu lucrurile sfinte, cum se întâmplă atunci când vezi ceva care poate fi privit mereu altfel.
-------------

Mi-am imaginat întotdeauna că sunt un erou al cuvintelor, capabil să favorizeze o viziune artistică aparte. Răspunsul stiloului meu este imediat trebuincios imaginaţiei vizionare, dar totodată se învăluie în umbra misterului, căci seamănă adesea cu o pensulă care, amestecând petele de culoare, capătă echivalenţa mijloacelor de expresie ale poeziei sau ale plasticii (compunerea, valoraţia, stilizarea, generalizarea, etc).

Stiloul trebuie să asigure transpunerea picturală a ceea ce s-ar fi putut exprima tot atât de bine cu ajutorul pensulei puternic influenţată de înfăţişarea unui lucru aflat în desfăşurare, decât a unui obiect finit.
-------------

Forţa viziunii mele este modelată în alt spaţiu, dincolo de accesibil, sau accesibil numai privirii care se întâlnește plurivalent cu o realitate mistică. Stiloul meu ştie acest lucru şi îşi condensează misterul scrisului în afară înţelegerii obişnuite, dar în aşa fel încât să surprindă adevărata natură a fiinţei mele, de aici şi de dincolo.

Astfel reuşesc să mă transpun într-un scris sacru, parabolic, alegoric, pliabil pe o realitate artistică, dând stiloului importanţa cuvenită unei pensule care, ocolind legile universale, se deschide în ochiul conştiinţei de dincolo de mine, de dincolo de această lume. Cuvintele mele sunt cerneala unei vieţi care nu se scrie pe hârtie.
-------------

Există un fel de a scrie prin care sufletul stiloului poate fi unit cu sufletul unui alt corp sensibil, cum este pensula, căruia îi poate administra o substanţă reală, vie, imaterială sau spirituală şi nemuritoare.

În plus, virtutea acestui suflet este difuzată spre exterior, printr-o formaţiune de simboluri puternice cu ajutorul FLUIDULUI UNIVERSAL, adică prin actul de creaţie, cu ajutorul pensulei. Sufletul nu poate fi atras de materie spre a da viaţă unei forme de exteriorizare a frumosului artistic, dacă stiloul nu conţine virtuţile generative ale unei capodopere: acordurile cromatice, expresivităţi ale limbajului plastic, semnificaţii dătătoare de unitate, claritate şi cursivitate.

Aşadar, dacă m-aş gândi la mine ca la un stilou care străbate prin vârful pensulei un fir de poveste, probabil aş găsi de cuviinţă să îmi analizez condiţia de Creator prin prisma ambiţiei de a exploata virtuţile unei tehnici de mare rafinament: aceea de a crea profunzime acolo unde se decantează toate întâmplările vieții și se proiectează toate idealurile ei.
-------------

N-ai cum să te joci cu ştiinţa fără să fii tu însuţi un stilou fermecat transpus într-o pensulă plină de culoare, vizionară, generatoare de fantastic.

Probabil, cea mai remarcabilă şi mai caracteristică manifestare a artei mele este însuşirea stiloului de a simţi mlădierile pensulei în forme de expresie ale suprarealismului, concepute ca o juxtapunere a două realități îndepărtate unite pentru a crea o realitate nouă.

Eficacitatea vizionară care sporeşte puterile iniţiale ale imaginaţiei artistice este dată de puterea unui penson de a scoate în evidenţă eleganța unei pensule care tratează magistral expresiile sufletului meu într-un număr infinit de universuri.
-------------

Stiloul meu posedă o conştiinţă cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, posedă un spirit evoluat pe care, dacă reuşesc să-l domin, voi putea să pătrund mai adânc în inima universului, tot aşa cum un navigator, având la îndemână o busolă bine calibrată, se avântă tot mai mult în larg ca să descopere ţărmuri noi.

Instrumentul complementar stiloului este pensula cu care artistul se deplasează în lumea culorilor de ulei, având şi ea un spirit pur, lucid şi subtil, capabil să întregească o viziune lucidă, o imagine a spaţiului expusă cronologic pe măsura evoluţiei ştiinţei. Şi stiloul şi pensula, atât de înfrăţite amândouă printr-un limbaj artistic, pot face să curgă sângele pur al inimii în râuri de purpură numai dacă sunt direcţionate de "mâna care conduce hazardul" spre universalitate. Totodată, ele cultivă gustul pentru cultura vizuală, impunând tendinţa spre monumental și grandios.

Cred că aici mă regăsesc şi eu. Asemenea candelei vrăjite din cămăruţa sfântă a alchimiştilor, ochiul bine format al stiloului îşi varsă raza luminoasă asupra unui pergament misterios, uns cu sângele pur al inimii, şi tot atunci pensula fiind luată în posesie de spiritul unui artist al scrisului sacru, va influenţa razele reflectate pe suprafaţa şevaletului ca fiind, totodată, mijlocul de exprimare al sufletului divin.

Merg şi mai departe de atât cu acest raţionament, spunând că artistul ia în posesia sufletului său menirea stiloului de a fermeca minţile născocitoare cu acea curgere neîncetată a sângelui - arzător în cuvintele demiurgice, dar totodată artistul se delectează cu forţa pensulei de a da sensibilitate zbuciumului său sufletesc făcând, precum în cazul magiei, ca razele cristaline ale unui glob de cristal să pătrundă în inima celor care au înţeles arta fermecării şi a farmecelor.

Eu nu sunt doar un artist unic prin exprimarea spaţiului şi a modalităţii în care dau viaţă ideilor. Sunt un stilou însetat după adevăr, acompaniat de o pensulă nedespărţită de esenţele tari ale imaginarului artistic. Sunt o rază a ființei spirituale solare acompaniată de lumina reieşită din antiteza lumilor naturale și cele create de om.
-------------

În fiecare dimineață citesc cel puțin o oră.

Am învățat că orice dimineață este o altă pagină esențială a unei vieți al cărei subiect este cunoașterea.
-------------

Cerinţele unui scris frumos sunt date de simţul gustului pentru universul artei pe care stiloul îl trezeşte cu răsufletul lui uniform, gust pe care îl regăsim în simţul tactic al pensulei care cultivă interesul pentru cultura vizuală.

Cine a observat bine, în literatură, la fel ca în pictură, mâna care creionează discret spaţiul poveştii este aceeaşi mână care dă stiloului caracteristica viului de a se transforma la nesfârşit, împingând creaţia mai departe, iar pensulei îi conferă acea fragilă seninătate a viziunii cu care îşi desenează meticulos miraculoasa viaţă trecătoare.

În momentul în care stiloul îşi încălzeşte substanţa expresiei unice, prin imaginaţie, iar pensula îşi arcuieşte mişcarea divină pe suprafaţa şevaletului, atunci mâna care le coordonează pe amândouă, în funcţie de maniera în care este afectat mediul intermediar, are calitatea de a traversa spaţiul a două realităţi artistice: expresivitatea limbajului plastic şi transmiterea creatoare a unor emoţii.

Bineînţeles, un obiect sensibil nu-şi schimbă mâna care-l utilizează, dar întotdeauna este atins de o mână sensibilă la vibraţiile unei profunde şi foarte nuanţate trăiri.

Concluzie: O mână rece va reacţiona totdeauna într-un mod material în contact cu obiectele reci, iar o mână sensibilă va acţiona ca un anestezic sufletesc în contact cu obiectele fragile, sensibile, artistice.
-------------

Pentru a defini suprarealismul trebuie să construieşti imaginea unui artist din viitorul unei opere de artă care mişcă prezentul cu plasticitatea unui sentiment spontan de Deja-Vu.

Viitorul, subordonat analizei expresiei imaginilor semnate de o realitate virtuală, mişcă opera de artă a prezentului către plasticitatea unei exprimãri autentice, metaforizante într-o partitură a memoriei epice.

Dacă poţi, construieşte-ţi imaginea din sentimentul de libertate pe care îl dă suprarealismul, gândindu-ţi memoria ca o combinare a tututor elementelor artistice predominante într-un timp care se desfăşoară continuu, precum o roată a existenţei cuprinsă în Inelul Universului.
-------------

O întreagă strategie de promovare personală este o construcție a imaginii prezentului făcută de un artist al viitorului.

Prezentul este făcut din promovarea personală a unui artist care construiește imaginea viitorului din mișcările directoare ale plasticității tablourilor sale.
-------------

Sunt atâția oameni care au descoperit lucrurile sfinte doar cu ajutorul privirii, dar nu au reușit să le domine cu spiritul. Alții trec mereu nepăsători pe lângă ele, iar cei mai mulți nu știu ce să facă cu ele.

Lucrurile sfinte sunt prea sfinte chiar și pentru sfinții care sfințesc icoanele.
-------------

Proprietatea fundamentală a unui stilou este următoarea: prin orice atingere a foii de hârtie el poate plăsmui cel puţin un cuvânt. Iar proprietatea fundamentală a unei pensule este de a pune în evidenţă cu ajutorul culorii elementele esenţiale ale unei imagini.

Practic, degeaba ştii să foloseşti cuvântul dacă nu ştii să legi culoarea de o viziune sau de o amintire, încât să atingi subiectul unei Creaţii pline de poveste şi mister.

Tot astfel, talentul unui scriitor se intersectează cu talentul unui pictor în punctul în care stiloul poate imita o pensulă în sensul în care fiecare cuvânt poate să ascundă un sentiment sau poate să păstreze monopolul unei culori pe care o simte ca fiind consecventă în promovarea unei imagini.
-------------

Să încercăm să desenăm cu diverse cuvinte un trandafir ale cărui culori întrec prin semnificaţie lizibilitatea unui conţinut bine scris, relavant şi preţios.

În acest caz, formularea cuvintelor trebuie să egaleze mlădierea pensulei, prin gingăşia şi sensibilitatea mâinii sensibile a unui artist care reaprinde scânteia divină din interior şi îşi caută armonia în lirism, în misterul naturii.

Putem spune deci, că desenul este un cuvânt pe care artistul îl exprimă sub formă de culoare cu ajutorul pensulei.

A fi artist înseamnă să pictezi totul în cuvinte, ţinând cont de faptul că orice cuvânt este expresia unei forme de devoţiune faţă de cursivitate, originalitate, inspiraţie, specifică unei personalităţi devenită simbolul unei asumări a naturii "sub specie interioritatis".
-------------

Stiloul meu pare să fie condus de imaginaţia mea vizionară şi plurivalentă spre forme de expresie care vestesc imaginea "Renaşterii" într-o lume nouă, înfloritoare. Iar dacă acest lucru se întâmplă la sugestiile pensulei pline de graţie, care are ca scop modelarea unei imagini din altă lume, într-un spaţiu futurist, înseamnă că am îndeplinit o îndatorire creştină.

Probabil, simbolismul de care dă dovadă un bun creştin este calitatea stiloului de a se transpune într-o pensulă care poate da multă culoare într-o compoziţie net suprarealistă.
-------------

Un cunoscător ştie să unească un lucru cu materia unui trup, la fel cum pictorul ştie să unească culoarea cu expresia adâncă a unei simţiri adevărate. Ca atare, în artă, modul natural de a fi al unui lucru trebuie înţeles ca un mod fizic de a fi al unei forme.

A şti să receptezi o formă în mod imaterial înseamnă să pui simţirea într-o culoare care nu schimbă starea de folosinţă a lucrului (sau starea lui de repaus), dar îl face să fie diferit.
-------------

Mă trezesc în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră. Nu ştiu de ce se întâmplă asta, niciodată nu pun alarma să sune. Cred că de vină este soarele care îmi luminează camera cu un surâs atât de larg, încât mă umple de energie. Apoi mă apuc de citit, şi nu mă ridic din pat până ce nu citesc cel puţin o oră.

Trag concluzia următoare: este important să fii luminat ca să te trezeşti, şi trebuie să fii treaz înainte de a fi un om învăţat.
-------------

Am învațat din cărți că nu trebuie să citesc mult pentru a scrie bine.

Mai important decât să citești mult, este să scrii cât mai mult.
-------------

Artistul talentat nu va fi niciodată un produs al învăţăturii adusă de şcoală. ci va fi un produs al muncii de creaţie.

Talentul înnobilează creaţia dăruită omului de la natură pentru ca el să se întoarcă spre Cauza Eternă.
-------------

În mine sălăşluiesc două spirite. Primul este caracterizat de tendinţa spre unitate, celălalt este caracterizat de tendinţa spre multiplicitate. Primul este raţiunea, celălalt este viaţa. Primul linişteşte, celălalt răscoleşte.

În ceea ce priveşte arta, chiar dacă prin aceasta se realizează alteritatea, cred că eu sunt expresia comună a celor două spirite, adică nu sunt altceva decât două concepţii net opuse ale unei fiinţe spirituale aflată într-o călătorie magnifică numită "Ştiinţă Trăirii Prin Celălalt".
-------------

Între mine şi aducerea artei la viaţă există o legătură cât se poate de evidentă, atât de evidentă încât stilul pe care l-am adoptat reeditează trăsăturile intime ale Renaşterii.

Însăşi Renaşterea se leagă în bună parte de persistenţa cu care spiritul meu apare la suprafaţă în diferite epoci, îmbrăcând diverse forme de exprimare vizuală.

Stilul meu păstrează un caracter specific permanent.
-------------

Să vezi frumosul într-un univers de stele care îşi merită locul în cartea unei vieţi plină de semnificaţie.

Cartea vieţii merită 5 stele dacă are în vedere conceptualizarea frumosului natural.
-------------

Scrisul meu vorbeşte despre un personaj încântător care trăieşte în două lumi, cea a lui Hauff şi cea a lui Andersen.

Însăşi scrisul traversează aceste lumi, de la oglindă la reflexie, şi nu se opreşte până ce nu îşi găseşte echilibrul între Piatra Filosofală şi Doctrina Secretă, încât personajul nou conturat pare să aibă calitatea unui creator cuprins de beatitudinea Renaşterii.

Sunt identic cu imboldurile care duc la ceea ce se numeşte în artă: "Frumos Imperceptibil" şi "Reflexie Expansivă".
-------------

Citesc o carte scrisă de John Grisham. Important este ca lumea să rămână loială modului meu de a o descrie. Sunt un regizor strălucit.

Voi scrie o carte cu citate celebre. Primul citat: Celebritatea este suma cuvintelor care îmi formează numele. Mai e nevoie să mă prezint?
-------------

Citesc o poveste scrisă cu suflet divin. Cuvintele încep să facă parte din mine, din povestea mea, chiar dacă viața mea e diferită de viața celui din poveste.

De vină sunt cuvintele. Ele sunt ipostaze ale manifestării spiritului meu în materia unui univers simultan care se aplică la TOTUL UNU și la Unicul TOTUL ÎN TOT.
-------------

Existenţa creaţiei mele este atât de insistent cerută de ştiinţă, încât eu o numesc "Lumină", din punct de vedere spiritual. Prin urmare arta, la fel ca ştiinţa, se manifestă în orice lucru care se diferenţiază prin purificarea făcută în duh de Cauză Eternă.

Numai ochiul atent al unui clarvăzător vede lumina acolo unde ochiul normal percepe doar întunecimea.
-------------

Înveți în fiecare zi ceva nou de la oameni, și nu ești niciodată hotărât ce să faci cu ce-ai învățat de la ei.

Mai bine lași totul să se piardă, încât să nu te pierzi tu în vederea satisfacerii curiozității.
-------------

Un cunoscător ştie de ce un lucru poate deţine o formă sau alta, diferită de forma lui iniţială. Felul în care poate fi interpretat acel lucru, din punct de vedere empiric al cunoscătorului, depinde de calitatea lui de a se afla simultan în şase dimensiuni complementare: în cer şi pe pământ, în materie şi în iluzie, în artă şi în mentalitatea artistică.

Cunoscătorul poate să traverseze substanţa lucrului respectiv la fel cum pensonul traversează fiecare punct al pânzei, cu diferite culori, de la o parte la cealaltă a ramei. Cunoscătorul ia în calcul modul de a fi el însuşi intelectul acelui lucru.
-------------

Un cunoscător a dobândit cunoștințele necesare schimbării formei lucrurilor, cu atât mai mult cu cât ştie să observe minuţios diferenţa dintre "esenţa" şi "natura" lor. De fapt, paralela dintre cunoscător şi lucruri trebuie să fie făcută simultan cu distincţia dintre "esenţă" şi "natură".

Eu sunt un cunoscător pentru că esenţa mea se află în natura lucrurilor care îşi schimbă forma datorită obiectului gândirii pe care îl produc eu însumi.
-------------

Fiecare personaj al operei mele are simbolul unui atribut spiritual, care rezidă din apariţia periodică a omului în două lumi distincte. O lume a trandafirului, pământească, şi o lume a artistului, plastică.

Trăirea sufletului le uneşte pe amândouă, şi le uneşte prin intermediul conceptului de scriere și gândire, interpretate unitar ca o mişcare vizionară, cristalizată intr-o ştiinţă aparte care atinge toate existenţele.
-------------

Stiloul cu care notăm sau scriem, câteodată ne salvează, pentru simplul fapt că după ce scriem frumos strălucim noi înşine în faţa noastră. Scriind recitim propria reflectare în gânduri. Poate că lucrurile pe care nu le-am expus cândva sunt precum o sobă în care ard lemne şi fiind întuneric se desenează pe tavan imagini, gutuile stau la geam şi aşteaptă să fie gustate. Totul are iz de amintiri când scriem...

Este uşor să citeşti în general, unii oameni citesc pe stradă, din simplu motiv: de ce să ai memorie proastă în timpul liber şi bună când împrumuţi cărţi? Explorăm timpul în funcţie de situaţie, el este o carte poştală pe care o trimitem zilnic, mai ales dimineaţa...
-------------

În fiecare zi devii mai bun şi mai valoros. Mult mai bun şi mai valoros decât ai fi crezut vreodată c-ai să devii.

În fiecare zi toţi devenim mai simpli şi mai accesibili, vorbele bune pe care le primim sunt asemenea unor scrisori de dragoste, nu avem niciodată forţa să ne lipsim de ele...
-------------

O floare spune multe prin parfumul ei, iar dacă nu miroşi parfumul nu înseamnă că nu-ţi place floarea...ci doar că frumuseţea ei este atât de atrăgătoare, că uneori uiţi să mai priveşti înăuntrul ei.
-------------

Pașii mici, azi unul, mâine altul, se pot transforma în 15 ani într-un pas uriaș. Omul priceput este cel care a făcut un pas uriaș cu ajutorul unor pași mici.
-------------

Vanitatea este un copac cu prea multe frunze multicolore, dar cu rădăcini firave.

Învață să crești cu rădăcini puternice, decât colorat.
-------------

Arta mea este un capitol independent de genurile frumosului, prin faptul că tot ceea ce altora li se pare frumos, pentru mine este doar o încordare a sentimentului de libertate totală care duce la însuşirea de a fi un Creator.

Nu-i mai puţin adevărat că arta mea se autodefineşte ca o "expresie a sinelui" încărcată cu potenţialul de revelare a unei lumi transfigurată într-o operă de artă.
-------------

Calitatea de a fi un Creator emană din atitudinea ta faţă de efectele ştiinţei.

Povestea cea mai lungă a Creaţiei este împlinirea ştiinţei de a fi tu însuţi o ştiinţă.
-------------

Nu-ţi poţi lărgi orizontul cunoaşterii fără să priveşti lumea ca o albină ce produce miere din nectar.

Privește-te așa cum te-ar privi o floare: prin ochii unei albine.
-------------

La început a fost haosul. Lucrurile începeau să se lege între ele, dar într-un mod destul de alambicat şi chiar straniu. Apoi a urmat ordinea. Lucrurile au început să fie astfel aranjate, măsurate şi interpretate, încât acestea căpătau un sens.

Gândesc că formă finală a scrisului artistic rezultă, în fond, din nuanţele variate ale graţiei cu care faci ca lucrurile să iasă din întuneric la lumină.
-------------

Orice dimineaţă este precum zăpada ce cade noaptea când dormim. Ne trezim şi în fiecare zi păşim pe o nouă zi ca pe zăpadă, uneori mai bate vântul şi ne sare zăpadă în fată, alteori este ca şi cum am citi cea mai bună carte din oraş, eventual achiziţionată de la anticariat. În fix acea zi poate cineva citeşte într-un tren o gazetă despre vreme. Poate nu ştie cum să coboare din tren ca să pară că este într-o nuvelă scrisă de Balzac (el dormea la ora 6, se trezea la ora 12 noaptea şi apoi scria cele 18 ore rămase).
-------------

Nu aștepta până ce totul va fi perfect. Este ca și când ți-ai cumpăra un bilet la loto și ți-ai pune toate speranțele în tragerea de duminică.

A astepta ca totul sa fie perfect, este ca si cand ai pasi cu piciorul drept. A cumpara un bilet la loto e ca si cand ai scrie o scrisoare pe care nu o expediezi niciodata, norocul la jocuri de noroc e noroc chior, ca sa il ai nu trebuie sa ai nevoie de el..
-------------

Un sfat pentru toți copiii: învățați cât puteți de bine. Dar cel puțin unul dintre cei care nu vor învăța nimic la școală, va ajunge deasupra tuturor.

Le urez tuturor elevilor care au început școala să nu învețe nici unul așa cum "am învățat" eu. Totuși, m-ar interesa acel unul singur care seamănă cu mine.
-------------

Nu merită să lupți într-un război care nu-și merită victoria.

Mai bine este să obții o victorie, fără să lupți deloc.
-------------

Există oameni mari care știu ce vor chiar și atunci când nu au nimic.

Și există oameni de nimic care nu știu ce vor, chiar și atunci când au totul.
-------------

Reflectez în fiecare dimineaţă la ziua de ieri. Ce-am scăpat din vedere? De ce s-a întâmplat cutare lucru, şi nu altfel? Care este măsura lucrurilor pe care am pus preţ? etc..

În asta constă procesul gândirii adevărate: să nu renunţi la ceea ce-ai făcut ieri, chiar dacă azi devine mâine. Dă-ţi seama de acest adevăr: nimic nu rămâne neschimbat, sau în aceeaşi stare.

Un catalizator al reflecţiilor ar putea fi acesta: ce vezi acum n-ai să uiţi niciodată.
-------------

O stea apune pentru că nu mai este în stare să lumineze.

Universul preferă intensitățile ca să-și înțeleagă mai bine profunzimile.
-------------

Un castel care se dărâmă este ca un suflet care se pierde: nu le poţi cunoaşte amândurora motivul pentru care se retrag în uitare, dar poţi simţi sensul profund al solidarităţii lor.
-------------

Suprarealismul este libertatea de expresie pe care şi-o acordă cel care creează, deşi este la limita dintre lumea interioară şi lumea exterioară, ea nu poate fi marcată exact, însă pare atât de reală. Chiar este reală dacă începi s-o vezi imaginară. (Ioana Sarah)
-------------

Pensula şi stiloul prind suflet într-o încăpere locuită de un om care întotdeauna este nefericit până la confuzie, tot ce redă în exterior creatorul e ca şi cum ar scrie o epistolă. Cine creează ceva e ca şi cum îşi plăteşte singur propria plăcere. Iar cerneala cu care scrie cineva şi culorile unuia care pictează sunt un fel de echilibru, altfel anotimpurile ar fi greu de suportat. (Ioana Sarah)
-------------

O mână rece este precum o reprezentaţie teatrală. Uneori, stiloul este neputincios şi trist, ca şi cum ar proiecta cerul când norii sunt adunaţi şi urmează să plouă. Iar pensula este asemenea unei cărţi poştale puţin colorată în care se aud glasuri de femei. Mâna este o nerăbdare teribilă pe care creatorul, dacă nu ar avea-o, ar fi cel mai mărunt lucru...ar fi ca o scrisoare trimisă sâmbătă când nu se lucrează... (Ioana Sarah)
-------------

Unii oameni au înțeles că 2+2=4. Dar ei n-au înțeles de ce, mai înainte de toate, a fost 1+1=2. Și n-au înțeles nici restul matematicii care stă la baza fizicii și chimiei.

Unii oameni înţeleg multe şi nu simt tot atâtea, unii ştiu din matematică că există doar 4 anotimpuri şi pe al cincilea îl inventează ei în câte o toamnă când razele soarelui desenează umbre pe pereţi prin frunzele ce nu se dezlipesc aşa uşor de ramuri, unele înfloresc îngheţate ca o demonstraţie contrar unei legi a fizicii despre atracţia gravitaţională. Nu în ultimul rând unii înţeleg chimia din cuvinte şi o trec pe curat în sentimente, sentimente despre care matematica nu povesteşte. (Ioana Sarah)
-------------

Stiloul când începe să lase urme pe hârtie are o limpezime aparte. El construieşte totul cu migala unuia care ciopleşte lemnul, încadrând în legături mistice litere aparte ce duc la naşterea cuvintelor, apoi dă luciu prin obiectivitate. În timp ce pensula este ca o autoare a exteriorului, are o simpatie, dacă pot spune aşa, pentru culori. Atât stioul, cât şi pensula combină astfel tot ce poate da un creator, ca şi cum el ar fi o realitate estetică dusă spre absolut, ca şi cum ar fi un cer plin de nori care stă să plouă.

Artistul are totuşi stângăciile lui, indiferent că se exprimă cu ajutorul pensulei sau al stiloului, se exprimă prin subiectivitate, posedă totul cu romantism, discerne obscurităţile sufleteşti urcând prin creaţie undeva deasupra lor. Este un contemplativ şi are mereu o teamă, dacă existenţa trebuie, sau nu, redată cu simţ critic.. (Ioana Sarah)
-------------

Fie că utilizăm stiloul sau pensula, temperamentul artistului se manifestă într-un plan adecvat, fiind astfel surprins romantic sau entuziast, rudimentar sau utopic, întotdeauna grav, în funcţie de vremurile pe care le trăieşte. Artistul impulsionat de o atitudine reală şi generoasă, făcând din obiectul muncii un ideal. Totul capătă o semnificaţie imensă, el foloseşte spiritul de a discerne stabilind o graduare a evenimentelor ce devin astfel valori. Cel care creează prin stilou sau pensulă desfăşoară o muncă ca şi cum ar zidi. Din munca lui se desfac rând pe rând tot felul de învăţături. El devine un gospodar, cu o remarcabilă fineţe a simbolului. Prezentul devine neîncăpător de parcă s-ar căuta refugiu în trecut...

Cel care creează este pus în situaţia de a se gândi serios la toate greutăţile vieţii, căutând astfel răspunsuri cu o solemnitate gravă. Sensibilitatea există într-un fel care te obligă să reacţionezi, privind toate acestea de undeva din afară. (Ioana Sarah)
-------------

 

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate