ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cartea de nisip

On August 28, 2020, in Leadership Mindware, by Neculai Fantanaru

Nu încerca să fii altfel decât ești, căci orice lucru diferit nu dă roadele celui ce rămâne același.

Dragă cititorule, am scris aceste rânduri pentru tine, cu multă simţire, cu multă sinceritate, dar şi cu imaginaţie, ca şi când aş fi scris pentru mine doar despre mine, arătând spre un om transpus într-o mulțime de suflete, pentru el străine..şi totuşi nici unul ca el. Rândurile le-am cuprins într-o carte de nisip, pline de cuvinte la fel de pătrunzătoare ca razele soarelui, ca fiind continuarea volumului celebrului Jorge Luis Borges.

În fiecare an, atunci când ajung la Mamaia, pe litoralul românesc, păşesc pe nisipul atât de plin cu scoici care au stat probabil într-un teanc de alte scoici moarte, o bucată bună de timp. Numai copiii le acordă atenţie. Ascult ce au de spus valurile, vântul şi pescăruşii, cu speranţa că voi fi puţin mai înţelept măcar cu o secundă de uimire şi înţelegere spre largul unei mări care se întinde veşnic, şi care pe unii îi devorează pentru o realitate mai dură. Vei observa că ochii mei fug spre un cer colorat în roşu sau portocaliu, atât de nesfârşit ca într-o carte plină de vise ce vorbeşite despre lecţiile vieţii văzute tot timpul de pe alt mal al mării.

Poate te vei regăsi în gândurile mele, poate te vei regăsi în spiritul liber al dialogului dintre nisip şi mare, dialog pe care îl poartă un artist a picturii cu Egoul său, şi astfel poate te vei simţi eliberat din mrejele lumii exterioare şi a grijilor de tot felul. Nu sunt gânduri despre leadership, aşa cum poate ai vrea să găseşti într-un cufăr plin cu idei de afaceri, ci sunt despre viaţa pe care o anumită ştiinţă îşi bazează întreg eşafodajul raţionamentului. Este ştiinţa de a fi tu însuţi un câmp de bătălie pentru doi adversari teribili: omul şi fotograful. Este ştiinţa de a fi un bun ascultător al zbuciumul mării, cu sentimentul că ai ajuns acolo, într-un loc în care regretele, lacrimile, sunt pline de ecourile trecutului, repetate ca o chemare tristă: "Unde eşti? Nu pleca !"

Şi chiar dacă nu ajungi la mare şi nu vei atinge nisipul pe care păşesc eu, chiar acum, şi nu vei simţi briza unei amintiri, pătrată-n vara minunată, sau briza unei şoapte care îţi promite iubire şi împăcare de sine, sunt sigur că toate gândurile mele, expuse mai jos cu ecoul unei istorii multiseculare, vor ajunge la tine şi îţi vor mângâia sufletul la fel cum a făcut-o Borges în a lui "Carte de nisip".

Departe de mine gândul de a aborda un punct de vedere subiectivist, şi pe această cale relativist. Dimpotrivă, cred că gândurile, în general, au o valabilitate transferabilă: pleacă întotdeauna de la un grăunte de nisip şi ajung într-o mare tot mai transparentă pe măsură ce ajungi să-i cunoşti adierea brizei, tainele, duioşia, sau chiar, durerea.

Nu cred că un scriitor ca Borges a intenționat să reducă subiectivitatea la o simplă oglindă pasivă a lumii obiective. Nici soarele, atunci când încălzește nisipul și domolește valurile, nu își micșorează mărimea ori de câte ori vreun nor încearcă să-i capteze căldura, ci doar atunci când apune. Pentru mine, Borges este nisipul oglindit de soare, privit suficient de profund într-o mare cristalină care își găsește solemnitatea în priveliștea apusului.

Leadership: Poţi să-ţi construieşti o viziune admirabilă asupra a tot ce este în jurul tău, în natură, şi în acelaşi timp să îţi recâştigi puterea asupra vieţii tale în totalitate?

L-am zărit pe Borges plimbându-se pe plajă. Poate era stafia lui. Marea și nisipul sunt peste tot acolo unde este Borges, plimbându-se și ele, de la un capitol la altul, într-o carte a timpului în care Borges și-a oglindit spiritul.
-------------

Îmi este atât de ușor să scriu despre artă, încât scrisul mă consideră Eul său exterior.

Arta de a scrie este o pictură formată numai din cuvinte care nu-și stăvilesc dorul de tine.
-------------

Frumosul care te familiarizează cu aspectul profund al artei este dat de sentimentul unei trăiri intense căreia natura îi închină liniștea sublimă.
-------------

Toate înțelesurile acestei lumi sunt înțelesurile unor vieți luminate de același soare.

Și dacă ai încerca să-ți târăşti înțelegerea până la lumina soarelui, poate ai înțelege viața ca o mândrie a luminii de a se strecura în ochii tuturor.
-------------

Frumuseţea unui trandafir este redată de culoarea pe care artistul o așterne pe pânză cu penelul său.

Cel mai de preţ şevalet pe care poţi aşterne culorile vii ale trandafirilor este un manifest al libertăţii de exprimare prin cuvinte bine simţite.
-------------

Trăsătura fundamentală a unei opere de artă este de a menține pe deplin valabilitatea profunzimii tale în absența ta.
-------------

Un portret pictat în mijlocul naturii este o operă de artă în care se manifestă întregul acord dintre tine însuți și varietatea în unitate.
-------------

Am savurat un Cooler rece, și mă simt prins între mare și înghețată. Cooler este acum în organismul meu, face parte din mine.

După câte mi se pare, felul formei atârnă tocmai de felul conținutului. Obiectul descris de mine este o formă de a mă exprima mai ușor pe mine.
-------------

O barcă pe uscat, încăpătoare, cu un mic catarg. Arată bine. Uneori, câte un om își face un selfie cu ea. Poate își imaginează că are lângă el vasul în miniatură al lui Columb, și că a descoperit un continent nou după o lungă călătorie.

Desigur, lucrul acesta dă de gândit. Intimitatea oricărui suflet visător se oglindește în frînturile de timp dominate și oprite în loc de mari cuceritori.

Avem nevoie de ispita timpului oprit în loc ca să navigăm tot mai departe, cu spiritul, spre gloria măreției.
-------------

Acțiunile mării pot fi animate de valurile variate. Ele sunt de admirat chiar și atunci când construiești castele de nisip la mal, în măsura în care te raportezi la criteriul de "Tot Închegat".

Nu contează cât de trainic sau de firav este castelul tău, contează ce faci pentru ca valurile mării să facă parte din povestea ta.
-------------

Este atât de ușor să citești tocmai oamenii care nu au în viața lor decât file albe.

Anumite vieți reclamă conținutul unei cărți care nu a fost scrisă niciodată.
-------------

Nisipul nu se lasă dus în larg de valurile mării, el rămâne întotdeauna aproape de țărm.

Omul de știință crede în minuni, dar are nervii de oțel.
-------------

Oricât de puternică ar fi apropierea dintre mine și mare, numai distanța scoate în relief laturile noastre comune.
-------------

Încerc să simt şezlongul pe care stau întins. El sigur mă simte, și simte totul din mine, fiecare vibrație, fiecare gest, respirația, bătăile inimii.

Creația este un amestec sau o contopire între obiectul însuflețit și mulțumirea artistului de a se raporta la lumea gândurilor din lăuntricul unui microcosmos.
-------------

Strâng din nisip câteva scoici mici, le pun lângă cartea pe care o citesc cu plăcere, privindu-le ca niște pagini lipsă pe care trebuie să le completez cu punctele mele de vedere.

Un scriitor nu se mulțumește doar să extragă esențialitatea diferitelor fragmente dintr-o realitate vie, el tinde să le asambleze în spațiul unei obiectivități închipuite.
-------------

Hotelul la care sunt cazat are culoarea galbenă. Soarele reflectă cel mai bine galbenul.

Nisipul de pe plajă are culoarea gri. Iar lui nu-i pasă de culoarea lui sau de culoarea hotelului la care stau eu. El știe doar atât: "hotelul este făcut din mine, și din apa mării."

Când privești un lucru, nu-ți îndrepta atenția asupra laturii obiective a frumosului. Mai degrabă îndreaptă-ți atenția asupra interiorității sale subiective.
-------------

Sandalele mele s-au umplut de nisip. Dar nu a bătut deloc vântul, nici copiii nu s-au jucat cu nisipul, nici eu nu am aruncat cu nisip în ei. Pare a fi o enigmă demnă de Sherlock Holmes.

E clar, deci, în cazul acesta am de-a face cu tendința de a vedea totul prin prisma adevărului: caut să-i desprind laturile prin care el se atașează de alte fenomene.
-------------

O furnicuță urcă pe piciorul meu, printre firele de nisip care mă acoperă, ca și când ar căuta culoarul secret ce duce în altă lume. Cred că micuța curajoasă se raportează la acțiunea din filmul "Prince of Persia (The sands of time)".

Numai un artist al ficțiunii poate să prindă un dat obiectiv și să-l răsfrângă în același timp asupra subiectivității.
-------------

Un moșneag mai înstărit, lângă masa mea la restaurant, era tare entuziasmat aseară deoarece a fost găsit negativ la repetarea testului coronavirus.

Omul care nu se raportează la știință se bucură c-a mai câștigat câteva zile de viață. Omul de știință se bucură c-a reușit să-și prelungească viața întru nemurire, prin știință.
-------------

Doar pictorul poate însufleți imaginea mării cu reprezentarea artistică a legendei sale.
-------------

Marea nu poate să dea întotdeauna portretul pe care și-l face artistul sieși.

Dar artistul poate însufleți imaginea ei cu acea stare iubitoare actualizată în fiecare moment de prezența lui.
-------------

Dacă nisipul este alcătuit din materia corpurilor cerești, prin care toate lucrurile sunt descrise și însemnate, atunci sfidarea lui va elimina orice dovadă a originii cerești.
-------------

Perfecțiunea mării se observă în finețea care generează textura nisipului.

Iar nisipul este cu atât mai fin cu cât finețea lui amintește de transparența mării.
-------------

Marea nu trebuie căutată în natura materială a nisipului, ci în finețea care guvernează natura lui.
-------------

Să faci atât de multe lucruri cu puținul pe care îl ai, la fel cum se scurg orele într-o clepsidră umplută cu atât de puțin nisip.
-------------

În timp ce nisipul ne arată ce aduce marea, marea ne arată ce-i lipsește nisipului.

Așa și omul care se caută pe sine. Ceea ce îi lipsește este acea calitate a nisipului de a fi una cu marea.
-------------

În fața mării care îmbrățișează nisipul, și în fața nisipului care înfrumusețează marea, resimt o anumită plăcere, nu fiindcă le raportez la mine, ci fiindcă sunt așa cum sunt.

Și cum altfel sunt, decât pe placul meu.
-------------

Se descarcă bateria telefonului fix atunci când intenționez să-mi fac cel mai expresiv selfie.

Există aici o relație de identitate între subiectivitate și obiectivitate. Ceea ce sper eu că va ieși minunat, nu trebuie să iasă neapărat minunat, decât poate, printr-o minune. O minune minunată.
-------------

O doamnă se plimbă printre şezlonguri repetând întruna: "avem scoici de mare, steluțe".

E drept, scoicile și steluțele ei sunt mai mari și mai frumoase decât cele mici și ciobite din jurul meu, prin nisip.

Deosebirea esențială, din care rezidă celelalte deosebiri este felul cum se constituie semnificația intrinsecă a timpului care le modifică pe toate până le face de nerecunoscut.
-------------

Citesc o carte despre "logica frumosului". Vântul îmi ciufulește paginile.

Trebuie să găsesc o corespondență între gândire și experiența de a scăpa din vedere câte-o pagină. În asta constă frumusețea de a discerne o realitate pierdută.
-------------

Știința este întotdeauna acolo unde este arta, la fel cum marea este întotdeauna acolo unde e nisipul.
-------------

Mă simt în largul meu. Nu sunt în largul unei mări care nu e decât rareori limpede, ci în largul unui nisip care și-a pierdut clepsidra.

Fiecare apropiere de mine însumi reprezintă partea unei mări care pătrunde în interiorul uscatului.
-------------

Observ un om care își aranjează salteaua în toate felurile posibile, în funcție de soare.

Marea îl privește așa cum îl simte nisipul: cu îndoiala cu care ne îngreunăm trăirea pe un pământ care orbitează soarele.
-------------

Așteaptă până când șansa îți va surâde..Așteaptă până când marea își va retrage valurile.
-------------

Viața lungă este ca un val ce se tot izbește de țărm: se trăiește continuu prin forta unui destin nebulos și implacabil.
-------------

Nu putem percepe acut Natura (miresmele nisipului) decât înţelegând întinderea deşertului. În momentul când nisipul absoarbe o parte din suprafaţa mării, cu toate misterele ei, atunci marea i se oferă nisipului spre o contemplare smerită a miracolului, a totalității, transpunându-se într-o stare de receptivitate spirituală.
-------------

Sunt oameni care nu vor comite niciodată păcate. Biserica este religia lor, biblia este crezul lor. Cuvântul lui Dumnezeu este o lege aspră.

Ca atunci când pui piciorul în apa mării. Ți se pare foarte rece la început, valurile te înfioară. Dar pe măsură ce înaintezi sub soarele arzător, apa mării devine tot mai caldă, chiar te îmbie la scăldat. Și aventura continuă...
-------------

Mi-am închipuit uneori că sunt nisipul fierbinte al verii. Mi-am închipuit că sunt marea în furtună, la începutul iernii. Mi-am închipuit că sunt poezia sângelui care face inima să bată cu putere în ritm de romantism.

Dacă mă gândesc mai bine, nicio închipuire nu poate fi ascunsă într-un cufăr, ca apoi cufărul să fie aruncat în mijlocul mării, iar marea să-l aducă la țărm, iar nisipul să-l păstreze intact doar pentru tine.

Fiindcă închipuirilor li se pare că cineva le va acorda o atenție deosebită, ca unei adevărate comori, neștiind cât de mult plutesc în derivă sau cât de mult se usucă singure și neconsolate pe uscat.
-------------

Dacă crezi că ești stăpân pe o situație, încearcă să înoți până în larg.

Crezi că hazardul este de partea ta? Atunci așteaptă să te salveze un delfin.

Crezi cu adevărat în Dumnezeu? Atunci spune-ți ultima rugăciune.
-------------

Am văzut aseară un tip jerpelit, murdar, vai amarul ei de viață. Dacă totuși îl priveai mai atent, cu ochi curioși care știu să vadă în întuneric, poate ai fi sesizat cele două ghiuluri la mâna stângă, și încă vreo trei inele la mâna dreaptă.

Totdeauna marea se retrage când atinge țărmul, nu înaintează prea mult, căci cine știe ce comori mai valoroase decât ale ei poate găsi pe uscat. Comori ascunse la vedere, aparținând unor ființe atât de sărace.
-------------

Imi amintesc ce era scris la intrarea unui restaurant cu profil asiatic, citatul lui Ginghis Han:

"Dacă nu ați fi comis păcate atât de mari, Dumnezeu nu ar fi trimis o asemenea pedeapsă asupra voastră".
-------------

Când cauți ceva, niște particule divine se deplasează mult mai rapid și mai departe ca gândurile tale, în niște direcții ajutătoare descoperiri unui răspuns.

Ele nu găsesc răspunsul în locul tău, dar te conduc într-o zonă de unde tu poți alege răspunsul din mai multe variante posibile, luate la întâmplare.

Particulele astea divine îți furnizează niște chei pe care tu trebuie să le probezi la mai multe lacăte, înainte de a-l găsi pe acela potrivit.
-------------

Am rugat marea să mă spele cu finețea cu care mă mângâie nisipul.

Până la urmă tot va trebui să folosesc prosopul, nu ca să mă sterg de nisip sau de apă, ci ca să îmi aduc aminte de mângâierea lor fină.
-------------

Frumos nu este sublimul de a trăi vraja mării, sublimă este vraja mării care garantează o existență atemporală.
-------------

Marea nu poate elimina termenul de frumos pentru a-l înlocui cu cel de amintire, dar se poate accepta ea însăși ca o sublimă aspirație spre imaginea vieții noastre prin care trecem de la un țărm la celălalt.
-------------

Nu știu ce VIP își sărbătorea aseară ziua de naștere la un restaurant de pe plajă. Invitați speciali, momente deosebite, entuziasm, artificii, etc.

Dimineața priveam marea cum atinge nisipul. Și-l atingea ca și cum ai atinge o floare catifelată, nu erau valuri, nu era vânt, ci doar o liniște tainică, o căldură firavă.

Am priceput atunci că diminețile îmi amintesc de mine însumi, iar nopțile îmi amintesc de momentele în care nisipul și marea nu au reușit să-și stingă din inimi dorul de liniște.
-------------

Am întâlnit peste tot oameni care le știu pe toate. Am întâlnit și foarte mulți oameni care nu știu nimic.

Marea privește nisipul fără să-l sărăcească pe cel ce dăruiește, și nu îi poate dărui ceea ce deja a primit.

Marea nu poate număra granulele nisipului, dar îi poate simți căldura, năzuințele adânci, imboldul spre căutarea frumosului de poveste, ca și când l-ar cunoaște dintotdeauna.

M-am întâlnit pe mine între atâția oameni, și am știut mereu că mă aflu între mare și nisip.
-------------

Cine nu are îndrăzneala să traseze cu simțurile niște linii raționale de la cer până în adâncul mării, îi lipsește și chibzuința de a gândi în termeni de profunzime și orizont.
-------------

Marea este o expunere a ideii de frumos, fiindcă cuprinde în ea imaginea nisipului descrisă cu finețe artistică.

Ce expui printr-o idee artistică este ceea ce redai prin amplificarea armoniei dintre neschimbător și persistent.
-------------

Nisipul este știința de a cuprinde adâncul din întinderea mării, tot asa cum estetica este o știință a frumosului.
-------------

Nisipul îmi vorbește cu glasul cu care se exprimă marea: frumusețea mea neîntrecută este naturală și artistică în același timp.

Fiindcă artistul poate trăi armonia dintre liniște și explozia fierbinte de viață, și o poate cuprinde în imaginea unei singure vârste.
-------------

Dacă începi o carte și n-o termini, este ca și când ai întoarce clepsidra înainte de a curge tot nisipul până la capăt.

Taina cărții o vei găsi în ultima granulă de nisip care nu a curs, și pe care doar timpul tău a oprit-o în loc.
-------------

Dacă Borges căuta nisipul ca să ajungă la mare, eu am găsit nisipul ca o extensie a mării.

Borges a găsit într-un final nisipul ca o amintire a mării, l-a înfășurat în cuvinte dulci și l-a transformat într-o carte.

Eu am găsit nisipul blând ca briza mării, l-am cuprins în căușul mâinilor atât de expresive, l-am făcut să simtă mângâierea lor, mirosul lor delicat și căldura lor, care l-au inundat și i-au înnebunit simțurile.

Borges m-ar invidia pentru cuvintele mele pline de artă, eu încă îl invidiez pentru că el a reușit să transforme marea într-un nisip atât de fin.
-------------

O fire caldă rămâne o fire caldă. O fire rece rămâne o fire rece.

Marea rămâne mare. Nisipul rămâne nisip.
-------------

Nopțile și zilele petrecute pe litoral sunt ca marea și nisipul: te îmbie la desfătare totală și la relaxare.
-------------

Fă-te ceas, dar nu-mi arăta ora. Sau arată-mi ora, dar spune-mi că ești cu rotițele neunse.
-------------

Cine poate să facă din pietre nisip, poate să facă și din mare o picătură de rouă.
-------------

La cât este de caldă apa mării, îți convine să înoți tot înainte.

Așa și sufletul. Cu cât se află mai mult într-o zonă de confort, cu atât e mai doritor de libertate.
-------------

Dacă vrei să afli ceva interesant despre nisip, citește-l pe Borges.

Dacă vrei să-l înțelegi pe Borges, citește mai întâi ce am eu de spus despre nisip.
-------------

Privesc tricoul unui tip. Și îmi spun: pentru un scriitor de ficțiune cel mai spectaculos lucru nu este să crezi în fantome. Ci să fii un Fantomas.
-------------

Stau sub o umbrelă mare. Umbrela stă pe un nisip nesfârșit, protejându-mă de soarele arzător.

Aș vrea să nu se sfârșească șederea mea la mare. Mă simt ferit de vârstele înaintate.
-------------

Întreabă nisipul dacă are înțelepciune. Întreabă marea dacă are înțelepciune.

Apoi răspunde tu în locul lor.

Asta este înțelepciunea.
-------------

Dacă Dumnezeu îți schimbă planurile, este ca să înveți să nu te încrezi în tine, mai mult decât în El.

Privește cum luna face să crească valurile noaptea. Dar, dimineața, soarele domolește valurile, fiindcă soarele este mai puternic decât luna.
-------------

Urmarea voinței valurilor mării este încăpățânarea țărmului de a-și proteja nisipurile.
-------------

Când îți întocmești planurile, fă-o cu suflet. Altfel Dumnezeu o să ți le schimbe cu rațiune.

Privește marea cum își umflă valurile. Dar toate valurile se domolesc pe măsură ce se lovesc de țărm.
-------------

Când privesc în jur, aleg orice lucru la voia întâmplării.

Întreb nisipul dacă totul din jur îi aparține lui. El îmi răspunde că totul aparține mării.

Întreb marea, și ea spune că totul din jur aparține nisipului.

Înțelege-mă, dacă poți, între nisip și mare, și privește-mă ca un lucru luat la voia întâmplării.

În felul acesta vei reuși să accepți posibilitatea neobișnuitului din trăirea unui artist creștin.
-------------

Dacă aș scrie în fiecare zi despre nisip, și dacă marea mi-ar citi scrierile, atunci stiloul meu ar părea la fel de misterios și fascinant ca un personaj de roman.
-------------

Când scrii despre nisip trebuie să îți imaginezi că ești marea.

Când vrei să dai sens cuvintelor tale, trebuie să îți imaginezi marea ca fiind o acumulare de nisip.
-------------

Oglindește-ți tăcerea în largul meu, spuse marea.

Iar eu îmi voi deschide glasul și sufletul în fața nemărginirii tale, răspunse nisipul.
-------------

Dacă aș asculta o scoică, probabil aș auzi ecoul distanței dintre mare și amintirea ei.

Amintirile sunt scoici care îți vorbesc mereu despre ceva care a făcut parte din viața ta.
-------------

Cuvintele pline de nisip sunt emoții topite de razele soarelui.

Emoțiile nu trebuie exprimate prin cuvinte, ci prin atingeri călduroase.
-------------

Privesc marea. O barcă se îndepărtează tot mai mult de țărm. Nisipul mă întreabă de ce privesc în depărtare marea, dacă el este atât de aproape de mine.

I-am răspuns: Fiindcă cineva care vrea mereu să fie privit este lipsit de acea pornire a minții de a urma calea eliberării de sine.
-------------

Arta de a fi nisip se creează din liniștea unei minți care nu a cunoscut ispita valurilor.
-------------

Oamenii care n-au curaj sunt trădătorii de mâine.

Marea invidiază nisipul fiindcă numai el este folositor într-o clepsidră, așa că se oprește la țărm pentru ca el să se înfierbânte de-a binelea.
-------------

Ma voi întoarce în profunzimea gândurilor tale doar dacă îi oferi nisipului șansa să se plimbe desculț într-o mare nemărginită.

Nisipul și marea se domolesc întotdeauna prin căldură.
-------------

Dacă vrei să simți valurile mării pe pielea ta, nu aștepta până te seci complet pe nisip.

Mesajul mării este ca acea șoaptă de uitare pe care vântul o adresează nisipului: rămâi neschimbat.
-------------

Nisipul așteaptă marea cu brațele deschise să-l răcorească, iar marea de abia îl atinge, că imediat se și retrage în larg.

Tot astfel depărtarea creează noi orizonturi și reîntregește fragmente uitate de vreme. Timpul apropie nisipul și marea, dar mai mult prin amintirea dorinței de a se susține unul pe celălalt.
-------------

Infinitul se regăsește într-un simplu grăunte de nisip. Fiindcă fiecare grăunte stă lângă alte grăunțele, formează nisipul, care e lângă mare, și din contopirea lor se fac castele.

Castelele sunt impozante, fiindcă amintesc de nisip și de apă, căci fără ele n-ar fi putut exista nici ele. De aceea castele sunt atât de rar construite la mal, tocmai pentru ca marea să nu le transforme la loc, în nisip.

Fiindcă mării nu-i place să abuzeze nimeni de nisipurile ei.
-------------

Observ un om care observă marea de la mal, dar nu intră în ea.

Poate că și marea îl observă pe el, dar nu mă observă pe mine cum îl observ eu pe el. Și de aceea mulți suntem buni observatori, dar păstrăm distanța între orizonturi și repere.
-------------

Fii prevăzător. Veghează neîncetat. Bucuria de azi se poate opri la nefericirea de mâine.

Până și marea, cand lovește țărmul, nu se gândește la castelele de nisip de la mal. De aceea se spune că marea este rece, iar nisipul cald. Și de aceea marea este adesea zbuciumată, fiindcă doare enorm atunci când oamenii preferă nisipul cald decât întinderile reci, fără limite și fără repere.
-------------

Dacă nu accepți șansa atunci când ea îți surâde din plin, apoi va trebui să lupți din greu ca s-o recâștigi.

Marea nu va fi atât de primitoare ca nisipul, mai ales dacă nisipul nu se mulțumește cu albastrul din larg, nici cu orizontul amintirilor de vis, nici cu apusurile de soare, nici cu castele de la mal.
-------------

Tăria cuvintelor tale se va întoarce împotriva curajului tău, la fel cum marea se retrage în larg, iar plajele se măresc.

Alege-ți bine cuvintele înainte să îți testezi tăria sufletească, luând seama că marea se ridică deasupra nisipului, dar nu-l poate cuprinde în totalitate, și de aceea ea se întoarce în larg.
-------------

Marea nu cunoaște adâncul sufletului omenesc, dar duce dorul sufletelor pierdute în uitare.
-------------

Sinceritatea și curajul sunt condițiile iertării lui Dumnezeu.

Marea nu uită niciodată din vedere țărmul, fiindcă nisipul adăpostește tăcerea adâncă a sufletelor pierdute în ea.
-------------

Cerul îți conduce mereu pașii acolo unde e voia lui, și unde e mai potrivit pentru tine.

Nu încerca să abandonezi căldura nisipului pentru răceala din largul mării.
-------------

Nisipul fixează în spiritul cunoscător însemnele unui timp care poate fi înțeles numai prin infinitul particulelor de masă mică.
-------------

Dacă în lucrurile spirituale nisipul este format din mare, atunci există o înțelegere între liniște și furtună.
-------------

Caută cu privirea sufletului urmele timpului lăsate pe întinderea nisipului.

Chiar dacă nisipul uită de sufletele pe care i le-a adus marea la țărm.
-------------

Nisipul știe că niciodată timpul nu va fi potrivit ca să adăpostească totul.

El adăpostește totul, fără să se gândească la timp.
-------------

Încearcă să percepi puterea timpului în funcție de capacitatea unei clepsidre de a îngloba un număr nelimitat de boabe de nisip.
-------------

Omul face de capul lui totul, crezând totul se va petrece fix după voia sa. Dar uită că peste pământ este voia Cerului, și orice uitare va fi răsplătită cu noi lecții de viață.

La fel pașii pe nisip. Ei nu lasă urme pentru următoarea zi, doar fiindcă vrei tu să lași o urmă.

Și dacă nu pricepi asta din timp, vei înțelege abia atunci când a trecut timpul.
-------------

Oamenii norocoși atrag norocul asa cum ghinioniștii atrag ghinionul, tot asa cum nisipul atrage marea, dar n-o poate păstra.
-------------

Oamenii fericiți merg la biserică și se întorc fericiți. Oamenii nefericiți merg la biserică, se întorc tot nefericiți, dar cu speranța unei viitoare fericiri.

Iar deșertul nu-și schimbă nisipul doar pentru că ai făcut o călătorie la piramide și ai văzut Sfinxul.

La fel, oamenii nu-și schimbă firea doar pentru c-au fost la biserică sau au vizitat piramidele. Iar cerul știe asta mai bine ca oricine.
-------------

Nisipul te învață cum să dobândești puterea solară a tuturor lucrurilor, prin divizarea materiei în particule cât mai mici.
-------------

Dacă ai putea strânge toate razele soarelui într-un singur bob de nisip, și el s-ar transforma într-o căldură chinuitoare, atunci ai ști să reduci elementele dintr-un ordin în elementele de alt ordin.
-------------

Nisipul are o calitate ce amintește foarte mult de suflet: este arzător și maleabil în același timp.

Să faci un altar al sufletului din formele modelate de nisip.
-------------

Nisipul și marea îi apropie nespus pe oameni, sau îi desparte definitiv.

Fii o mare plină de poveste, nu un nisip plin de țărână.
-------------

Întărește-ți spiritul printr-o singură aruncare a privirii în direcția unui deșert care nu își termină niciodată nisipul.

Lipește-ți urechea de nisip și vei asculta muțenia deșertului gol.
-------------

O privire cuprinsă de strălucirea mării este legătura dintre un vers plin de emoții și puterea valorilor de a se iubi cu nisipul.
-------------

Nisipul, soarele arzător, îmi amintesc de cea mai importantă lecție a deșertului:

"Cea din urmă taină este curajul."

Orice altă scurtătură, nu te va duce nicăieri. Deșertului nu-i pasă de cuvinte...
-------------

Nisipul te învață că nu știi nimic despre viață. Nu știi nici măcar să lași o urmă pe unde ai trecut. Vântul o va acoperi ziua următoare.

Doar nisipul rămâne veșnic. Și marea.
-------------

Nisipul denotă o anume liniște, o consimțire a minții. El ascultă totul fără să riposteze.

Liniștește-ți mintea înainte de a deschide gura. Fii nisip înainte de a fi o mare învolburată.
-------------

Orice fir de nisip este înălțat de vânt, așa că nu-ți imagina că deții controlul asupra evenimentelor, sau asupra întâmplării.
-------------

Deșertul, privește-l ca o imagine a virtuții tale de a fi parte dintr-un nemărginit plin de secrete.
-------------

Nisipul nu poate ignora puterea ce o are finețea unor puncte vulnerabile ale sufletului găzduite de memoria timpului.
-------------

Nu poți cuprinde imensitatea deșertului, dar îți poți delecta mintea și spiritul privindu-l ca o imagine a virtuții de a răbda totul cu blândețe.
-------------

Cel ce este inspirat de nemărginirea deșertului se va transforma el însuși în nisip.
-------------

În fiecare noapte se stinge o stea căzătoare și adesea nimeni n-o observă.
-------------

O singură pietricică poate porni o avalanșă.

O singură bătaie de aripi a unui fluture poate să provoace un uragan în cealaltă parte a globului.

Un singur cuvânt, spus la un moment dat, poate schimba hotărâtor traiectoria oricărui destin.

Întotdeauna ceva cu totul neînsemnat poate deveni hotărâtor. Așa lucrează universul. Învață să acorzi importanță gândurilor mici care pot influența faptele mari.
-------------

O privire cuprinsă de strălucirea mării reflectată de soare este legătura dintre un vers plin de emoții și puterea valurilor de a se iubi cu nisipul.
-------------

Cuvintele care exprimă strălucirea nisipului meu sunt mai misterioase și mai fine decât nisipul aflat pe fundul mării.
-------------

Am să scriu într-o zi o carte de nisip, mai liniștitoare decât varianta zbuciumată a lui Borges.
-------------

Întărește-ți spiritul de artist prin simpla aruncare a privirii spre întinderea unei mări care pătrunde în interiorul uscatului.
-------------

Ochii unui artist privesc fiecare fir de nisip cu privirea ochilor care văd în străfundul inimii.
-------------

Nisipul conține o însuflețire naturală care îi este dată de la soare. Modificarea texturii sale converge în alte tipuri de energii, la fel cum razele se reflectă în mii de direcții.
-------------

Nisipul are o calitate care amintește foarte mult de suflet: este arzător și maleabil, în același timp.
-------------

Nisipul te învață cum să dovedești puterea solară asupra tuturor lucrurilor, prin divizarea materiei în particule cât mai mici.
-------------

Un artist al cuvântului caută cu privirea sufletului urmele nisipului lăsate pe fundul mării.
-------------

Privirea răzbătătoare a timpului percepe mai profund întinderea mării.
-------------

Să dovedești posibilă atingerea unui acord între nisip și soare, încât din unirea lor să reiasă momentul simbolic al aprinderii unei flăcări.
-------------

Să urmărești atingerea nisipului cu glas de poet și să o transformi într-o poezie a timpului onorată de măreția și libertatea deșertului.
-------------

Spiritul cel mai subtil al visării se manifestă prin simpla atingere a nisipului cu tenacitatea de a învinge vitregia deșertului.
-------------

Limba nisipului cernută prin sensul prim al cuvântului "visare" are mare virtute de a-ți comunica prin grai sublim dorința unei noi cunoașteri.
-------------

Am înțeles de ce nisipul acceptă să fie călcat în picioare, pentru că vrea să fie completat prin sensibilități sufletești vii și puternice.
-------------

Starea de spirit pozitivă este o extensie a nisipului fierbinte pe care calci fără teama că te-ai putea frige.
-------------

Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un imperfect, chiar dacă ceea ce îți susține puterea de transformare într-un sfânt este perfecțiunea.

Dumnezeu este perfecțiunea răspândită în imperfecțiune, dincolo de perfecțiunea pe care o dă puterea de transformare a omului într-un sfânt.
-------------

Un pescăruş mă priveşte necontenit. Ca pe-o pradă mă priveşte? Oare mă vede ca pe-un peşte? Un peşte mare pe uscat? Ce mai, Un festin de zile mari !

Desigur, orice comparaţie îşi are logica sa. Niciun element din jur nu se poate constitui într-o entitate cu totul izolată şi de sine stătătoare, ci se leagă mereu de un adevăr care face parte din înţelegerea proprie a fiecăruia dintre noi.
-------------

Privesc nisipul. Încerc să cuprind vizual fiecare grăunte de nisip în parte. Încerc să dau nume fiecăruia dintre ei. Încerc să le atribui câte o cifră. Încerc să-i diferenţiez printr-o expresie de bunătate sufletească, de dârzenie și de hotărâre. De ce este unul mai frumos ca celălalt?

Cred că nisipul se impune ca un întreg, ceea ce înseamnă un tot iniţial şi o totalizare de fragmente pline de corespondenţă între ceea ce observi şi ceea ce deduci din observaţiile tale. Eu deduc că sunt un grăunte de nisip, numai dacă mă separ de el.
-------------

Intimitatea unui suflet se oglindește în frânturile de timp care izvorăsc din locuri pe unde nu a păşit nimeni încă. Oamenii au darul de a tulbura apele pe lângă care trec, exact ca un copil nevinovat ce aruncă vara o piatră pe luciul apei doar ca să vadă de câte ori se salvează piatra înainte de a ajunge în adâncuri: un fel de curiozitate care nu duce nicăieri.
-------------

Cele mai bune cărți se găsesc la anticariat, la numai 1 ron. Și chiar dacă le-ar citi câțiva interesați, foarte puțini le-ar înțelege cu adevărat.

Fiindcă o carte nu trebuie doar citită, ea trebuie reinventată mereu, cu o altă viziune.

Cele mai bune cărţi sunt altele pentru fiecare. Cele mai bune cărţi îţi lasă nişte stări pe care nu le poţi trăi altfel, te regăseşti în ele, citeşti despre oameni care par ca şi tine trăind evenimente, sunt singurele care te învaţă fără să îţi facă observaţii, ca nişte prieteni adevăraţi.. Cele mai frumoase cărţi sunt alese de fiecare în funcţie de ce vrea să citească fără a ierarhiza oamenii în cei care înţeleg totul, mai mult sau mai puţin. Cele mai frumoase se potrivesc fiecăruia în parte şi nu tuturor în egală măsură...la fel e şi cu cei mai frumoşi oameni. (Ioana Sarah)
-------------

Cartea de nisip, scrisă de mine, dar amintind de Borges, este sinonimă cu noţiunea de valoarea estetică: tot ceea ce este frumos poate fi preţuit numai cu timpul. Şi cum orice timp îşi are cursul lui, aşa cum l-a rânduit Dumnezeu, rezultă că preţul pe care îl dai frumosului din jurul tău este direct proporţional cu ceea ce vezi zilnic la un nisip care nu se udă niciodată, fiind uscat mereu de propria ta putere asupra naturii. Şi tu poţi fi o parte din univers, fiindcă poţi fi un grăunte de nisip care intră în alcătuirea corpurilor cereşti prin care toate lucrurile sunt descrise și însemnate.

Bine spunea cineva: "Să vezi lumea într-un bob de nisip, raiul într-o floare, să ţii infinitul în palmă, şi veşnicia să o trăieşti într-o oră. Aceasta este viaţa !"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate