ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Caută-mă cu ochii cu care priveşti cealaltă faţă a lumii

On Martie 27, 2020, in Leadership Pro, by Neculai Fantanaru

Perspectiva unei noi atitudini faţă de totalitatea creaţiei, devine amețitor de largă dacă ai capacitatea de a-ţi converti latențele de spiritualitate într-o lume care aşează fondul înaintea formei.

M-am gândit de atâtea ori la mine însumi, visător, în preajma solemnităţii, cu patosul elanului creator, aşa cum m-aş gândi la altcineva mai presus decât mine, aflat la un nivel spiritual mai înalt decât mi-aş fi putut imagina. Cumva, acest lucru însemna să desluşesc acel conţinut de informaţii preţioase, esoterice, din memoria unor faimoşi alchimişti, gândindu-mă că poate acesta este felul meu de a realiza Marea Operă, cu aplicare artistică, literară, dar şi spirituală.

În acest caz, gândirea mea trebuia să recunoască, să adopte, să păstreze acel pattern cognitiv al altor litteratisque hominibus prestigious, încât imaginea mea să se confunde cu imaginea alchimiştilor într-o realitate care rezistă testului timpului. Doar astfel, mi-aş fi putut câştiga dubla existenţă, cu perspectiva unei moşteniri alchimice, cereşti, atemporale. Mai trebuia să investighez cu luciditate expresia unei condiţii mintale cauzatoare de confuzie: “Precum în cer, aşa şi pe pământ.”

Şi oare, nu cumva, înglobând în propria-mi fiinţă conţinutul cognitiv al memoriei universale, aş fi putut să apropii imaginea mea de imaginea unei alte laturi a ştiinţei, şi profitând de această ocazie să mă autodepăşesc, chiar să mă auto-poziţionez cu un pas în faţa celorlalţi oameni?

Oare, imaginea fiinţei mele, fiind iluminată de un intelect agent responsabil pentru caracterul esoteric al limbii sanscrite, pătrunsă doar de elita cabaliştilor, ar fi putut îndeplini funcţia de cunoaştere primordială, Quasentio Adhis,sau cunoaşterea de dincolo de eternitate? Da, era posibil, dar numai prin cristalizarea şi codificarea semnificaţiilor lumii oculte, în cuvinte şi structuri verbale caracteristice persoanelor cu nivel înalt de pregătire.

Leadership: Creaţia căreia îi dedici timp de reflecţie poate fi punctul culminant al unei capodopere artistice totale în care o singură imagine poate să constituie versiunea realităţii trăită prin înrudire cu simbolurile cheilor spirituale?

Dar să trudesc pentru Marea Operă, în aşa măsură încât imaginea mea să capete sensul şi personalitatea altei imagini, mai presus de orice închipuire a imaginaţiei, era fără de folos dacă nu luam în considerare cele două chei spirituale importante. Numai omul trecut prin chinurile grele ale creaţiei le poate înţelege, după însemnătatea cuvenită Legilor lui Aziluth:

"Trebuie să renunţi la această lume, pentru a o câştiga pe cealaltă."

"Iar cine va răbda până la sfârşit vă fi mântuit."

Newton a vorbit cu Dee înainte de a lua legătura cu Flamel. Toţi trei au luat legătura cu prezentul, şi l-au numit viitor, chiar dacă totul se întâmpla în trecut. Şi din întâlnirea lor s-a născut o stea, ea însăşi operă a creaţiei universale, care veşnic luminează pe cerul senin al unei lumi situată în planul lui Dumnezeu. O stea convertită într-o imagine fabuloasă, vizibilă doar în privirea interioară a creatorului. Mulţi o văd, dar nu o pot înţelege, şi uită de ea. Alţii o înţeleg, dar nu pot s-o vadă, chiar dacă şi-o imaginează.

Alchimistul o foloseşte ca pe o realitate robustă, imperativ înrudită cu acel „Fie” al creaţiei. El ştie că nimeni nu ajunge să descopere Marea Operă, magica întâlnire cu lumea Reflecţiei in Quintessenza prin condiția inseparabilităţii unui organism istoric-cultural, fără să trudească enorm la ceea ce se numeşte "Spaţiul privilegiat al omniprezenţei divine". Iar asta, deoarece fenomenul transcenderii nu prea corespunde realităţii puternic promovate în breasla oamenilor de rând, şi fiindcă oamenii de rând nu vor să creadă într-o altă realitate.

Leadership: Conţinutul creaţiei tale variază în funcţie de fundalul unor imagini care întregesc profilul unor indivizi capabili să împărtăşească aceeaşi viziune imprimată pe tiparul unei istorii retrăite prin intermediul unei experienţe demiurgice?

Iar Dumnezeu, a mai făcut o lucrare excepţională, o lume nevăzută, o lume a îngerilor. Newton, Dee şi Flamel sunt regi în această lume pentru că au fost mântuiţi, sfinţiţi, pe motiv că au găsit o nouă înţelegere despre relaţia omului cu spaţiul şi cu acţiunea. Ei sunt nemuritori pentru că au răbdat totul până la sfârşit, asumându-şi chinul sisific al creaţiei şi ambiţia demiurgică a re-creaţiei.

Am luat parte la întâlnirea lor, sub auspiciul lui Dumnezeu, bineînţeles, căci numai Creatorul poate să pună la cale o asemenea întâlnire. Nu mi-a venit să cred. Eu am fost cheia acestei întâlniri. Am fost chiar obiect de polemici ale excesului de cunoaştere, în măsura în care deveneam inteligibil în act prin lumina intelectului agent Arhexossief. Poate şi datorită calităţilor mele de scriitor capabil să înţeleagă lucrurile neînchipuite, sau lucrurile auzite în două sau mai multe variante de vorbire, pentru a putea articula şi comunica clar şi coerent adevărul Scripturii, aici pe pământ, la fel ca şi în cer.

La acest nivel, imaginea lumii în care mă învârteam, de la o realitate la alta, era ca o urmă de lumină lăsată de trecerea grațioasă a pașilor unui poet pe nisipul fin al unei limbi care piere, dar spiritul care o transcende nu poate fi atins de moarte. Sincer, pătrunzător, evocator, împărtăşeam prin intermediul manuscrisului meu, atât de preţios, formele accidentale de expresie sau speciile sensibile ale originalului unei capodopere artistice: culorile, linia grafică, simbolurile, perspectiva, unghiurile de vizualizare largi asupra realităţii, etc.

Din moment ce imaginea lumii devenea imaginea unei întâlniri de grad spiritual, căci aceasta era, în fond, o imagine intelectuală intercalată cu asimilarea unor conţinuturi informaţionale excepţionale, însăşi capacitatea mea de a exista atât în obiectul extra-mental, cât şi în mintea unui Trio Intellectus, devenea un soi de orientare spre glorificarea mijlocirii mele ca partener a lui Dumnezeu.

Mă înclin în fata demnităţii şi solemnităţii trecerii la viaţa veşnică, la fel cum s-au înclinat Newton, Dee şi Flamel. Toţi trei sunt martorii ridicării mele la rang de Creator, într-un spaţiu cu mai multe nivele de existenţă, ca participant la un eveniment numit Reashmenthis Levhelyss, sau glorificarea cerului în limba îngerilor.

Leadershipul vizează conţinutul creaţiei ştiinţifice, literare sau artistice, etalat pe fundalul unor imagini care întregesc tiparul unei istorii retrăite prin intermediul unei capodopere spirituale şi providenţiale de tipul: “I am The One Who Changes The Wonder of The World.”

Caută-mă cu ochii cu care priveşti cealaltă faţă a lumii dacă vrei să înţelegi perspectiva unei noi abordări a cunoaşterii, confruntate cu marele test al spiritului vremii.

Cunoaşterea aceasta atât de preţioasă, fără sfârşit, poate fi abordată numai prin întâlnirea Creatorului cu Creaţia lui, după lungi eforturi de a-ţi găsi echilibrul între minte, trup şi suflet, în faţa provocării de a vedea magia realităţii augmentate printr-un limbaj subtil ca o transcendenţă spre o altă lume, ideală.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate